Fotbal intern

Interviul speranţei cu Cornel Dinu: “Ar exista o şansă ca ADPD să salveze Dinamo! Fiecare socio ar trebui să dea 100 de euro pe an” + 14 întrebări devastatoare pentru Negoiţă. EXCLUSIV

30.10.2019 | 12:33
Interviul sperantei cu Cornel Dinu Ar exista o sansa ca ADPD sa salveze Dinamo Fiecare socio ar trebui sa dea 100 de euro pe an  14 intrebari devastatoare pentru Negoita EXCLUSIV
ADVERTISEMENT

Ionuț Negoiță a anunțat public că vinde 51% din cele 92% de acțiuni pe care le deține la Clubul de Fotbal Dinamo. Pe 1 leu! Dar cine cumpără, trebuie să vină cu 500.000 de euro minim pentru a aduce la zi datoriile clubului. Nu mai bagă niciun ban și susține că într-o lună, dacă nu apare niciun cumpărător, situația poate deveni periculoasă. O soluție dată de Negoiță este „salvarea” lui Dinamo de către suporteri prin metoda „socios”. Sunt două facțiuni interesate de această modalitate de preluare a acțiunilor: „Asociația Dinamoviști Pentru Dinamo” (ADPD), în care sunt implicați Cornel Dinu și actorul Răzvan Oprea versus „Doar Dinamo București” (DDB), suporterii din „Peluza Cătălin Hîldan”, care au scos în față pe Claudiu Vaișcovici, Cristian Hîldan, fratele „unicului căpitan”, și Mihai Dedu. FANATIK.RO l-a contactat pe Cornel Dinu și acesta a explicat, în exclusivitate, care este situația acțiunii „socios” cu care „amețește” Negoiță pe suporteri.

Interviul speranţei cu Cornel Dinu: “Ar exista o şansă ca ADPD să salveze Dinamo! Fiecare socio ar trebui să dea 100 de euro pe an”

Ce părere aveți, Mister, despre conferința de presă a lui Ionuț Negoiță?
– O vorbărie care nu clarifică multe lucruri. Rămân multe semne de întrebare…

ADVERTISEMENT

A ajuns Dinamo să fie vândut pe un leu?!
– Nu, nu este pe un leu… Dar asta nu s-a înțeles pentru că s-au pus foarte multe întrebări aiurea, foarte puține despre felul în care există și cum se conduce o societate fotbalistică. De exemplu, nu s-a făcut nicio întrebare legată de bilanțul real al acestei societăți, cât sunt cheltuieli, cât sunt venituri și de aici toate problemele care au dus la situația actuală. Sau, când iei o astfel de societate, ce vrei să faci cu ea? Sau ce înseamnă „O dau cu un leu, dar trebuie să veniți cu 500.000 de euro”. Asta e o „acoperire” pe care am mai auzit-o la începutul anilor ’90, când cu privatizarea întreprinderilor românești. Asta ar fi, de fapt, nevoia actuală a clubului Dinamo. Că el spune „Dacă vreți 92%, veniți cu încă 500.000, plătiți un milion”. Pare mai mult decât tentant, nu?

„Problema adevărată este ce se găsește în spate, care sunt datoriile reale, de genul Săftica, o parte fiind înstrăinată și, probabil, garantată”

Păi este tentant, dar sigur nu e totul…
– Problema adevărată este ce se găsește în spate, care sunt datoriile reale, de genul Săftica, o parte fiind înstrăinată și, probabil, garantată la bancă, o jumătate din suprafață… Părerea mea este că Dinamo valorează mult mai mult, este un brand de tradiție și încă de valoare, chiar dacă această valoarea s-a diminuat în timp din cauza proastei administrări, și înaintea lui Negoiță. Problema este cine își asumă azi această mare responsabilitate…

ADVERTISEMENT

Negoiță a făcut apel la suporteri…
– Toată această pledoarie pentru suporteri este mai mult decât interesantă. Am achesat și eu la ea în urmă cu vreo doi ani, dar nu sunt eu șeful, eu doar am îmbrățișat ideea născută de câțiva suporteri dinamoviști, nu cum am fost acuzat că vreau eu Dinamo… Care suporteri spun că în spatele lor ar fi marea masă a suporterilor dinamoviști, cu un potențial de aproximativ 40.000 de cotizații, din România și din străinătate. Problema cea mai mare este că s-a pierdut un an din cauza tradiționalei dezbinări românești, deoarece câțiva suporterii din PCH au făcut opinie separată și tot felul de întâmpinări la tribunal și s-a pierdut un an până când „Societatea Dinamoviști Pentru Dinamo” să fie recunoscută de tribunal. Iar apoi nu știu dacă a fost cea mai inspirată și cuprinzătoare formă de a construi statutul acestei societăți. Apoi și condiția de confidențialitate impusă de Negoiță, pentru că ar mai fi fost, spune el, și alții interesați de preluarea asta, a făcut să întârzie punerea în practică a acestui proiect generos al suporterilor, pe care îl invocă Negoiță acum. Plus dezbinarea dacică, cei doar câțiva care se identifică cu „Doar Dinamo București” din PCH, s-au trezit și ei… „Bă, da’ cine sunteți voi? Că noi suntem Dinamo!”… Tipic românește… „Da’ de ce să fii tu și să nu fiu eu?!”… Degeaba am făcut un apel la unitate… Pentru că toți trebuiau să-și înfrângă ambițiile personale în favoarea interesului comun, salvarea lui Dinamo.

„Dau un leu pentru Ateneu”, transformat acum în „Dau un leu pentru Dinamo”

În lupta asta a suporterilor pentru Dinamo, PCH are un avans, are ceva acțiuni, are reprezentant în Consiliul de Administrație, a strâns ceva bani…
– Da, PCH-ul a strâns vreo 25.000 de euro… Acum „Dinamoviști pentru Dinamo” este în acest proces, rămâne de văzut dacă lumea va achesa după mentalitatea pe care a avut-o acest popor… „Dau un leu pentru Ateneu”, transformat acum în „Dau un leu pentru Dinamo” Dăm toți, și noi, și PCH, un leu pentru Dinamo. Eu am rezerve pentru că văd că de la proiectul acesta nemaipomenit, „Dinamoviști pentru Dinamo”, a apărut celebra delăsare și dezinteresul tipic românesc, care mai mult merge pe „Dă-o-n aia a mă-sii!”, decât „Hai să facem o treabă folositoare societății împreună!”. Cum a fost la 1880 pentru Ateneu… Atunci poporul era unit și prin regalitate, și prin continuitate socială. Ceea ce nu se mai întâmplă acum în așa-zisa democrație în care fiecare face ce vrea și foarte greu apar asocieri în folos colectiv.

ADVERTISEMENT

Păi într-o lună, au spus și Negoiță, și Prunea, situația poate deveni dezastruoasă pentru Dinamo, poate să nu mai primească licența… și suporterii se luptă pe… pe ce? Pe un potențial… cadavru?!
– În toată discuția de azi a vorbit superficialitatea întrebărilor versus abilitatea celor care reprezentau Dinamo, trăgând un semnal de alarmă la care sunt convins că nu se va ajunge, cu atât mai mult cu cât vom reuși mai repede să ne unim în ciuda unor ambiții personale pentru a readuce Dinamo, împreună, pe culmile unde a fost …

14 întrebări la care Negoiță nu o să răspundă niciodată

Adică îl credeți pe Negoiță că are intenții „paterne” pentru Dinamo?
– S-ar putea ca nu tot ce a susținut Negoiță să fie la vedere. Nu știm cu exactitate ce va rămâne ca litigii cu sancțiuni financiare în viitor… Bancruta, transferul lui Rotariu… și se mai vorbește și de altele… Noi cunoaștem destul de bine situația reală și, prin actele pe care le-au cerut în timp experții noștri juridici și financiari. Tocmai de aceea suntem dispuși să ne asumăm jumătate dintr-o datorie care apare la prima vedere, 1.800.000 de euro, deși Ministerul de Finanțe spune altceva… ne asumăm jumătate din ea, dar ne trebuie un timp să strângem banii ăștia, tocmai pentru că este vorba de existența lui Dinamo, preluând chiar niște greșeli, poate obiective, ale trecutului. Eu sunt cam singurul care am condus cluburi dintre cei interesați… Ce știu suporterii? Dezbinare dacică… „De ce tu și nu io?!”… Mergem înainte să vedem dacă strângem acești bani, Negoiță a fost corect când a spus că „Sunt în tratative și acuma, destul de avansate, cu «ADPD»”

ADVERTISEMENT

Tot nu mi-ați spus, a mințit cu ceva Negoiță? Concret…
– A purtat discuția cu abilitate pe terenul care i-a convenit… Ar fi putut să-l întrebe Domne, care-i raportul între cât ai băgat și cât ai vândut?”, „De ce ai băgat bani în coafor la ăla?”, „De ce ai concesionat Săftica, partea din față?” El are o anumită șiretenie, cu care a spus cam ce-a vrut el… Uite, alte întrebări trebuiau să fie „Domnu’ Negoiță, cât produce clubul ăsta?”, „Domnu’ Negoiță, cât cheltuiți dumneavoastră?”, „Domnu’ Negoiță, cât vă costă slariile?”, „Domnu’ Negoiță, de ce ați vândut jucători tineri pe câteva sute de mii în loc să-i țineți să le crească valoarea și prețul?”, „Domnu’ Negoiță, de ce nu mai creșteți copii și juniori?”, „Domnu’ Negoiță, în ultimul timp comisioanele le-a încasat o singură persoană?”, „Domnu’ Negoiță, de ce ați ajuns de la 80.000 fond de salarii lunar acum vreo cinci ani, la 270.000 acum?” 170.000 sunt salarii. 100.000 impozit… „Domnu’ Negoiță, cum ați administrat banii lui Dinamo?”… „Domnu’ Negoiță, nu era mai bine să mergeți pe creșterea propriilor jucători și s-o finanțați mai mult, față de plățile nejustificate de valoarea reală a celor care vi s-au adus?”… „Domnu’ Negoiță, aveți convingerea că ați avut cei mai buni sfătuitori în problemele de scouting și conducere tehnică a echipei?”… „Domnu’ Negoiță, nu cumva, așa cum s-a scris, în fiecare an ați fost pe profit și n-ați recunoscut lucrul ăsta, ce ați făcut cu el, dacă l-ați reinvestit, nu se prea vede?” Sunt multe care nu s-au spus în perioada asta.

„Valoarea în acțiuni a lui Dinamo este de 40 de milioane de lei, cam 8 milioane de euro, dar e pe hârtie, e fictivă, capitalul ăla social inițial nu se mai regăsește”

Problema e ce-i de făcut în continuare?   
– Și noi am zis să strângem bani într-o lună, dar…  sau poate găsim pe cineva acum să participe alături de noi la acest efort financiar… Un an de zile și de nopți lungi am stat cu mâna întinsă, mi-am distrus sănătatea, du-te la ăla, du-te la ălălalt, du-te cu Vlad Soare, cel mai bun finanțist al nostru, am lucrat împreună la Progresul, am fost pe la vreo 20 de oameni de faceri tari, dar tari, nu Negoiță, se uitau și întrebau „Cornele, dar ce vând prietenii ăștia ai tăi?”... Deocamdată nu e vorba de o vânzare sau de dat ceva în schimb, ci de un împrumut și o participare alături de noi la finanțarea lui Dinamo… „Păi și noi, ce cumpărăm noi?”… Trebuia să dăm ceva concret, pentru că eu le-am cerut ceva de suflet și bogații zilelor noastre sunt numai materialiști, generozitatea la care am apelat presupune noblețe sufletească și asta nu puteam s-o avem doar în ultimii 30 de ani de capitalism… Că acțiunile astea ale lui Negoiță n-au valoare, dacă-mi dă 51% ca să aduc 500.000… am vorbit cu bancheri, cu experți financiari și mi-au spus că nicio bancă nu-mi dă bani împrumut sub garanția acțiunilor… „Nu vă dă nimeni garanție pe acțiuni că nu poartă valoare”… așa că trebuie să-i facem din acțiunea cu cotizațiile, maxim 100 de euro pe an… dacă nu mai batem apa-n piuă, multă vrăjeală și fapte puține. Valoarea în acțiuni a lui Dinamo este de 40 de milioane de lei, cam 8 milioane de euro, dar e pe hârtie, e fictivă, capitalul ăla social inițial nu se mai regăsește. Valoarea este de 400.000 de acțiuni a o sută de lei acțiunea, de unde se ajunge la 40 de milioane. Eu am altă variantă… Adică și astea pot fi valorificate în timp, dar ulterior, după ce se face tranzacția, după modelul unor cluburi occidentale, listate la bursă. Începutul fiind făcut în Italia, în 2002, de președintele lui Lazio, Sergio Cragnotti…

Dar de ce nu face asta Negoiță direct, dacă se poate așa?
– Pentru că mentalitatea ultimilor ani este că tot ce am luat e doar al meu și nu împart cu nimeni chiar dacă o astfel de stratagemă este benefică pentru toată lumea. Din fericire, se pare că a înțeles și merge pe această colaborare financiară de sistem „socios”.

  • „E adevărat că nu putem cumpăra Dinamo prin chetă, că nu suntem Adi Minune să dea lumea cu bani în noi pe la nunți. Noi trebuie să dăm ceva în schimb ca să ne dea cineva bani, având bonitatea incontestabilă, de adevărați dinamoviști care am contribuit și noi la istoria acestui club decenii de-a rândul. Ceea ce sper să mai conteze în ziua de azi. Pentru că un eventual sfârșit al lui Dinamo, cum s-a mai întâmplat cu echipe de marcă a fotbalului nostru din indiferența de a ne respecta tradițiile, ar însemna pentru noi un sfârșit la fel de dureros ca moartea”

  • „A vorbit neamul ăsta aceeași limbă vreodată împreună? Că unde sunt doi români, spune Dimitrie Gusti, începe gâlceava. Hai, mă, să ne strângem, am zis acum un an jumate, doi ani, toți dinamoviștii, și cu PCH eram zi de zi cu ei… Și i-a apucat zavistea: «Nu, domne, de ce ei? Papaglii ăștia au fost în tribună cu noi la coregrafii și la bătăi? Noi suntem Dinamo!»… Și a ieșit o formă de definiție a neamului, cum spune Mihai Ralea, poporul român este un amestec de dezbinare dacică, orgoliu delirant roman, tembelism slav și fundamentalism musulman. Numai când ni s-a impus am fost împreună și când am avut senzația de libertate nu am știut cum să ne-o punem în valoare. Vom infirma, oare, vreodată, verdictul crunt, dar greu de contestat așa cum ne comportăm, al lui Ralea?”

  • „Civilizația continuă și simțul de responsabilitate colectiv la noi trebuie impuse, altfel ne strângem o sută de mii dacă ni se spune pe facebook să aruncăm cu petarde în clădirea guvernului… Atât, asta facem noi, dar la ceva de bine nu se strânge nimeni”

  • „Eu când am fost la München, în 1990, la Bayern era așa: 68% era contribuția suporterilor, iar restul erau acțiunile pe care le preluaseră Adidas, Audi, nu știu ce mare bancă, aveau câte 10-12%, cum e și la Barcelona, cum e și la Benfica, dar alea sunt de o sută de ani, că n-au avut revoluții, n-au avut comunism, n-au avut Comintern, au avut continuitate… Și revin la Bayern, Beckenbauer, Hoeness sau Rummenigge au fost și sunt executanți, cum ar fi, să spun, Mircea Lucescu și Dudu Georgescu… Ăia din Consiliul de Administrație sunt șefi de bănci, șefi de concerne, minți manageriale, conduși de un bancher cum ar fi Vlad Soare, așa funcționează de zeci de ani. Și cam așa ne gândim și noi să facem în timp. Nu pentru binele nostru, care ni l-a dat Dinamo ca jucători, ci pentru bunăstarea reală a echipei Dinamo din aceste vremuri”

  • 1.800.000 de euro a decarat Ionuț Negoiță că ar fi datoriile lui Dinamo

  • 270.000 de euro este bugetul lunar de salarii la Dinamo, de la 80.000 în urmă cu 5 ani, susține Cornel Dinu

ADVERTISEMENT