Între înger şi drac trage omul sărac…

Adi Mutu împlineşte pe 8 ianuarie 35 de ani. Puţin pentru un om, mult pentru un fotbalist. Destul pentru el, prea puţin pentru fanii lui. Nu se gîndeşte la retragere, se gîndeşte la revenire. La revenirea în ţară. La Dinamo. „Mi-ar plăcea să mai joc un an, un an jumătate la Dinamo”, a declarat la Fanatik Show. Pesimiştii vor cîrîi: „Nu mai face faţă fotbalului mare, vine să ia pensie de la Dinamo, nu-i ajunge cît a cîştigat afară”. Optimiştii vor exulta: „Fotbalul românesc nu are decît de cîştigat. Valoarea e valoare . La ce se joacă pe la noi, mai poate presta încă vreo doi, trei ani. Şi ce lovitură de imagine ar fi pentru Dinamo!”. “Între înger şi drac trage omul sărac, înhămat la pămînt” – cîntă Mircea Vintilă în cea mai cunoscută piesă a lui, „Pămîntul deocamdată”.  Înlocuiţi „omul sărac” cu Adi Mutu, că numai sărac nu e, înlocuiţi „înhămat la pămînt” cu „înhămat la fotbal” şi sintagma rămîne valabilă, dar se actualizează. Între înger şi drac va trage Adi Mutu dacă se întoarce la Dinamo. Fiecare gol îi va fi aplaudat normal. Normal, dom’ne, e meserie, la valoarea lui e normal să zburde în Liga 1. Fiecare ratare, însă, îl va îngropa. Ce mai caută, dom’ne, ăsta pe teren? Nu se mai satură odată? Nu vede că e expirat,  gata, e pămînt de flori, fost-ai neică cît ai fost, acu’ să ne lase în pace! Mutu zice că e conştient de asta, „mă aştept şi să fiu fluierat, dar ăsta-i riscul mseriei, nu m-am speriat niciodată de înjurăturile din tribune”. Îşi asumă riscul unei ieşiri pe uşa din dos. Dar crede… nu, nu crede, e convins că nu va fi aşa. Mai poate, mai vrea, mai suportă. Asta zice el.

Ce zice Dinamo, însă? Adică, acum, Ionuţ Negoiţă. Zice că e încîntat. Că abia îl aşteaptă pe Mutu. Atîtă timp cît acesta a declarat că nu vine pentru bani la Dinamo. Ba mai mult, că ar aduce bani la Dinamo. Ai lui şi ai lui Cristi Borcea: „Sînt sigur că dacă m-aş întoarce, l-aş convinge şi pe Cristi să se întoarcă”. Iar Cristi a confirmat: „Da, dacă s-ar întoarce Adi Mutu la Dinamo, aş contribui bucuros la salariul său ca să nu cadă toată greutatea pe club”. Dar atît. Nu se pune problema, zice tot Borcea, să revină ca acţionar. Şi Negoiţă s-a zburli tot la ideea asta… Sponsor şi atît. Nu-i rău nici aşa. Pentru Dinamo, aflată acum în convalescenţă după terapia-şoc (financiară) aplicată de Negoiţă, ar fi nu gura, ci tubul de oxigen care s-o facă să se dea jos din pat şi să meargă iarăşi. Vă daţi seama ce ar însemna pentru Rotariu cel mic (Mutu juca deja în Divizia A cînd acesta gîngurea primele silabe) să facă un-doi-uri cu Briliantul copilăriei sale. Chiar pentru Ţucudean, Cosmin Matei sau Vali Lazăr. Iar posibilitatea ca visul de a o detrona pe Steaua să aibă sorţi de îzbîndă ar putea fi „colierul pentru Briliant” al dinamoviştilor adevăraţi. Chiar mai presus decît celebrul „Lăsaţi-ne să ne pregătim de Liga Campionilor!”…  În 1998 se clădea „campioana tuturor” din 2000 în jurul lui Ionuţ Lupescu. Revenit după 8 ani în Bundesliga. Adi Mutu poate fi acum Ionuţ Lupescu de atunci. Cu o singură condiţie: seara, după antrenament sau joc, să nu mai vrea să-i împace pe Tamaş şi Pancu la  „Hanul Drumeţului”...