Ion Codorean, “doctorul sportivilor” interviu EVENIMENT: “Lăcătuș m-a făcut să mă las de fotbal!” Ce spune despre dopajul de la FCSB și decesele din fotbal

EXCLUSIV FANATIK
Marian Popovici   
in Special Fanatik
30/05/2019, 16:32
Ion Codorean, “doctorul sportivilor” interviu EVENIMENT: “Lăcătuș m-a făcut să mă las de fotbal!” Ce spune despre dopajul de la FCSB și decesele din fotbal GALERIE FOTO EXCLUSIV FANATIK
Ion Bogdan Codorean, medic ortoped specializat in traumatologie sportiva, alături de Constantin Budescu

Doctorul Ion Bogdan Codorean este unul dintre cei mai cunoscuți medici ortopezi din România. “Doctorul sportivilor” are o poveste impresionantă, în care domeniul medical și cel sportiv s-au întrepătruns mereu. Fost jucător la Steaua, Codorean a renunțat la fotbal pentru că “nu putea să îl scoată pe Lăcătuș din echipă”, însă a performat în alt domeniu, cel al ortopediei, sute de sportivi fiind performeri pe teren și datorită măiestriei sale.

Dr. Ion Bogdan Codorean a acordat un interviu pentru FANATIK în care a abordat mai multe probleme arzătoare din sportul românesc și cel mondial: accidentări grave, dopaj, decesele de pe teren. În plus, doctorul a vorbit despre metodele așa-zis miraculoase prin care vraciul Marijana Kovacevic îi vindecă pe sportivi, dar și despre importanța colaborării dintre antrenor și staff-ul tehnic. Despre toate acestea în interviul eveniment oferit de Ion Bogdan Codorean pentru FANATIK.

Ion Bogdan Codorean, despre cariera la Steaua: “Lăcătuș m-a făcut să mă las de fotbal!”

Ştiţi că sunteţi pasionat de sport. Cum aţi decis să lăsaţi sportul în plan secund şi să vă axaţi pe medicină?

– Medicină tot timpul am vrut să fac. Tatăl meu a fost medic. Şi asta am avut în cap de când am fost mic. Niciodată nu m-am gândit că aş putea să fac altceva. A fost o perioadă în care mă gândeam că pot să fac şi fotbal şi medicină. Dar când a trebuit să mă apuc mai serios de învăţat pentru admiterea la facultate, era în 1989 şi mi se părea imposibil să îl scot din echipă pe Lăcătuş. Şi atunci am decis să mă las de fotbal şi să mă apuc serios de medicină la 17 ani. Aș putea spune că Lăcătuș m-a făcut să mă las de fotbal!

Marius Lăcătuș, în 1993
Dr Ion Bogdan Codorean, doctorul sportivilor interviu EVENIMENT Lăcătuș m-a făcut să mă las de fotbal! Ce spune despre dopajul de la FCSB și decesele din fotbal. FOTO: Marius Lăcătuș, în 1993

Aţi jucat la Steaua, aţi fost medic acolo, aţi tratat mulţi jucători de acolo. Este şi echipa dumneavoastră preferată?

Da. De mic ţin cu Steaua şi urmăresc meciurile echipei când pot. Când nu sunt partide luni şi joi, când sunt la cabinet şi lucrez şi când am timp în weekend, mă uit.

De ce aţi ales ortopedia şi nu altă specializare?

În primul rând pentru că este specialitatea foarte aproape de sport şi eu întotdeauna am vrut să fac o specialitate chirurgicală. Este singura specialitate chirurgicală apropiată de sport.

“60% dintre pacienţii care au un ligament încrucişat rupt nu mai joacă la acelaşi nivel”

Aţi rămas apropiat de sport şi după ce aţi intrat în medicină. Cum a experienţa de doctor la echipa naţională de juniori?

În acea echipă, erau Tamaş, Zicu, Neşu. Mie mi-a plăcut foarte mult. Eram şi foarte tânăr atunci şi apropiat de vârsta lor. Erau 12-13 ani diferenţă. Mi-a plăcut mult şi am învăţat foarte mult.

A urmat apoi experienţa la Steaua. Aţi avut vreun regret că nu aţi continuat fotbalul la cel mai înalt nivel şi aţi migrat spre medicină?

Nu. Niciodată. Niciunul dintre colegii mei de la Steaua nu a ajuns să joace la echipa mare.

Cunoaşteţi foarte bine situaţia accidentărilor în ultimii 20 de ani pentru că aţi lucrat cu sportivi în acest interval. Există posibilitatea ca şi accidentările să evolueze în timp? Adică poate acum 20 de ani să fie mai dese un alt tip de accidentări faţă de acum…

– Ce se întâmplă, odată cu trecerea timpului, noi suntem în stare să diagnosticăm mai multe afecţiuni şi să o facem mai repede. Acum 20 de ani erau afecţiuni, unele dintre ele nici nu se ştia că există, despre altele s-a realizat în timp că pot duce la afecţiuni mai grave. De atunci şi până acum cred că s-a schimbat implicarea sportivilor. Adică acum ar putea să fie mult mai dur şi să interviună mai multe accidentări. Dar, cea mai mare diferenţă între ce se trata atunci şi ce se tratează acum. Adică acum se diagnostichează şi se tratează mult mai repede afecţiunile.

Care este cea mai gravă accidentare pe care o poate suferi un sportiv?

Vorbind de accidentările care ţin de ortopedie există accidentări cum sunt fracturile în care cu sau fără operaţie, osul aproape tot timpul se vindecă. Atunci, o fractură dacă nu este intra-articulară are aproape tot timpul un prognostic bun. Atunci când se rupe un ligament încrucişat, noi trebuie să reconstruim ligamentul dintr-un ţesut cu o altă structură. Luăm un tendon de la pacient din altă parte, îl punem în genunchi şi acest tendon trebuie să se transforme în ligament. Statistic, la 6% dintre pacienţi nu are loc această transformare. Dacă nu are loc, operaţia trebuie refăcută. Plus că la orice accidentare intervine un factor psihologic. 60% dintre pacienţii care au un ligament încrucişat rupt nu mai joacă la acelaşi nivel de performanţă. Atunci când se face recuperarea sportivilor, pe lângă recuperarea fizică este foarte importantă şi o recuperare mentală. Deci, cea mai gravă accidentare să spunem că este ruptura ligamentelor încrucişate.

Mirel Rădoi și doctorul Ioan Codorean
Dr Ion Bogdan Codorean, doctorul sportivilor interviu EVENIMENT Lăcătuș m-a făcut să mă las de fotbal! Ce spune despre dopajul de la FCSB și decesele din fotbal! FOTO: Ion Codorean și Mirel Rădoi

“M-am gândit că Alex Chipciu s-ar putea să nu revină niciodată”

Se spune că ruptura de menisc este un caz special de tratat. De ce? 

Ruptura de menisc este foarte interesantă. Se tratează în două feluri: sau se scoate meniscul sau se coase. Sportivii de obicei aleg să se scoată meniscul pentru a se întoarce cât mai repede pe teren. Dacă se coase meniscul, recuperarea durează 3-4 luni până începi să joci. Dar, viitorul genunchiului este mult mai bun cu un menisc la locul lui. La orice pacient la care se scoate o parte din menisc, în genunchiul lui se crează o presiune în zona în care este scos meniscul. Acolo, în timp cartilajul se strică şi apar leziuni de cartilaj. Acu 20-30 de ani cine avea dureri de menisc, tratamentul era scoaterea meniscului pentru că spuneau că nu are nicio importanţă. Ei, toţi cei care aveau meniscul scos atunci, acum au artroză şi atunci este foarte important pentru pacient ca să păstrăm cât de mult putem din menisc pentru a face artroză mai târziu sau niciodată.

Vi s-a întâmplat deseori ca după o accidentare gravă, ruptură de ligamente încrucişate de exemplu, sportivul să nu mai revină la cel mai înalt nivel deşi el era 100% din punct de vedere fizic?

– Nu pot să îi urmăresc pe toţi, dar cu cei cu care am mai ţinut legătura, cam toţi şi-au revenit. Acelaşi nivel de performanţă nu este uşor de atins şi e greu de cuantificat.

Care este cea mai gravă problemă la care a trebuit să vă ocupaţi la un sportiv?

– Sunt sportivii care îşi rup mai multe ligamente. Există ligamente încrucişate şi mai există alte câteva structuri în jurul genunchiului care stabilizează genunchiul. Îţi rupi mai multe, cu atât operaţiile sunt mai complicate, cu atât revenirea este mai grea. Câteodată, la pacienţi care au luxaţii de genunchi, care îşi rup toate ligamentele, este imposibil să mai revină să facă sport. Pot să se întoarcă la sport, dar nu la sport de performanţă.

Îmi spuneaţi că Alex Chipciu a fost un caz special pentru dumneavoastră. Ce s-a întâmplat acolo?

– Îmi amintesc că a fost o structură foarte gravă. M-am gândit atunci că el s-ar putea să nu revină niciodată. Înainte de operaţie exista această temere, da.

Alex Chipciu, la recuperare
Ion Codorean, doctorul sportivilor interviu EVENIMENT Lăcătuș m-a făcut să mă las de fotbal! Ce spune despre dopajul de la FCSB, decesele din fotbal și accidentările grave. FOTO: Alex Chipciu, la recuperare

“Nu am văzut niciun fotbalist care să revină după 3 luni sau 4 luni după ruptura de ligamente încrucișate şi să fie la forma optimă”

De ce credeţi că o parte dintre sportivii români aleg să se trateze în străinătate. Există vreo diferenţă din acest punct de vedere?

– Nu există nimic diferit. Până nu demult, partea de recuperare nu se putea face la noi ca şi acolo. Dar acum, poţi să faci şi la noi în câteva locuri din Bucureşti o recuperare la cel mai înalt nivel. O problemă importantă pentru care sportivii se operează pe afară sunt contractele pe care le au. În România, nu există obligativitatea ca echipele de fotbal, de handbal, să aibă asigurări private pentru sportivi. Pentru dacă ar fi obligaţi să aibă aceste asigurări care nu sunt scumpe, atunci sportivii ar avea bani să îşi plătească operaţiile şi să le facă în condiţii foarte bune. După cum vedeţi, există câţiva fotbalişti care merg în străinătate. Ei se operează ori că au contract sau are clubul contract de sponsorizare sau au ei mai multă încredere. Dar să ştiţi că nu există nicio diferenţă.

Ce contează mai mult: operaţia sau recuperarea pentru randamentul unui sportiv?

Ca să putem discuta cu recuperare, trebuie să fie operaţia făcută. Dacă operaţia este bine făcută, atunci poţi să ai parte de o recuperare bună. Dacă operaţia nu este bine făcută, nu ai ce recuperare să faci. Primul lucru este ca operaţia să fie bine făcută şi din acel moment, cel mai important devine recuperarea.

Sunt sigur că aţi auzit şi dumneavoastră de cazuri de sportivi care vor să revină pe teren mai devreme decât e perioada stabilită. Cum vi se pare acest fenomen?

– Există studii care arată când e cel mai bine să te întorci la sport după fiecare accidentare. În primul rând sunt nişte criterii: de forţă, de agilitate. Poţi să le îndeplineşti după o operaţie a ligamentelor încrucişate după 5 luni, după 10 luni sau după un an. Asta depinde de fiecare pacient în parte şi cum face recuperarea. Dar, ligamentelor şi mediul genunchiului nu sunt pregătite să revină la 4 luni la efort maxim. Din Italia vine moda asta ca să joace la 3 luni, la 4 luni. Nu am văzut niciun fotbalist care să revină după 3 luni sau 4 luni şi să fie la forma optimă. Tot pe la 6-7 luni ajungi la nivelul optim. Cu cât te întorci mai târziu după această accidentare, cu atât scad şansele de reaccidentare. În Statele Unite spun să revii pe teren după 12 luni. Şi au un sistem de asigurare prin care eşti obligat să te ţii de acel termen pentru că dacă intri mai devreme, operaţia nu mai e plătită din asigurări. Sunt unii care ajung la o înţelegere după 9 luni, dar niciodată nu o să spună că revine după 3 sau 4 luni. Nu există să te întorci atât de devreme, decât dacă vrei să rişti tu, ca sportiv. Dar niciodată un medic ortoped nu va recomanda asta. În Europa suntem trași de industria asta, de italieni, care spun: hai să joace cât mai repede, hai să intre.

Vă uitați la meciurile din Liga 1 Betano? Când are loc o accidentare gravă vă dați seama de la televizor?

– Când este una foarte urâtă, da. Depinde și cum se filmează. Se mai întâmplă și să văd jucători și să cred că e ceva serios, însă ei să se poată ridica și să continue meciul.

Există sportivi cu care ați avut probleme de colaborare în ceea ce privește tratamentul? Mulți dintre ei sunt vedete și mai dificili…

– Nu s-a întâmplat asta. Pentru că în momentul în care un om este bolnav, nu mai contează cine ești, cum ești…

Ioan Codorean și Gabi Torje
Ion Codorean, “doctorul sportivilor” interviu EVENIMENT: “Lăcătuș m-a făcut să mă las de fotbal!” Ce spune despre dopajul de la FCSB și decesele din fotbal. FOTO: Ion Codorean și Gabi Torje

Despre acuzele de dopaj la adresa FCSB: “Acestea sunt metode foarte banale”

Dopajul este un capitol sensibil în sportul mondial și românesc. Credeți că există la noi?

– Eu nu cred. Pentru că la noi se fac testări și nu cred că suntem un campionat atâta de bogat, încât să avem așa ceva. În țările în care sunt bani mulți s-ar putea face așa ceva. Acolo unde au echipe de cercetători, de medici, care se ocupă cu asta: să descopere stimulente care nu sunt pe lista interzisă, dar la noi nu cred.

Vă întreb pentru că în 2013 au apărut diverse suspiciuni de dopaj la adresa Stelei lui Laurențiu Reghecampf. Atunci erau celebrele “punguțe cu suc” și ulterior au apărut acuzele despre ozonoterapie…

– În primul rând, despre “punguțe”. Nu ar fi luat ceva dopant în văzul lumii. Acelea sunt niște pungulițe cu lichid energizant care se găsesc pe piață și le poate cumpăra oricine. Ozonoterapia se poate considera doping atunci când se poate face prin venă în sânge. Ce înseamnă asta? Oxigenul este transportat în sânge de eritrocite, niște globule care leagă oxigenul și care îl tranportă prin sânge. Exista dopajul cu eritropoetină (EPO) care creștea numărul acestor celule și în același timp creștea și cantitatea de oxigen transportată și tu, ca sportiv, rezistai mai mult la efort. S-a bănuit că dacă bagi ozonul acesta în sânge crește numărul de receptori de oxigeni, crește oxigenul și atunci se poate întâmpla ceva. Dar, ce au făcut ei nu poate fi nici pe departe dopaj. Mai ales că Steaua în perioada aia era în cupele europene. Erau verificați. Acestea sunt metode atât de banale, cele cu injectarea pe venă, încât dopajul în zilele acestea dacă există este la un nivel pe care noi nu îl cunoaștem, cu substanțe pe care noi nu le cunoaștem. Să stați liniștiți că nu s-ar fi putut întâmpla.

V-a cerut vreodată un jucător nu neapărat ceva dopant, dar ceva care să îi dea un plus de energie?

– Asta se întâmplă tot timpul care spun: “mă simt slab, dă-mi și mie ceva”. E și cazul celebru cu Pompiliu Stoica, căruia i-am dat o vitamina C și i-am zis că e ceva care să-l energizeze, dar nimeni nu mi-a cerut ceva dopant. Au mai venit să îmi spună “dă-mi ceva, o vitamină, că mă simt moale” și atunci îi mai păcăleam eu cu o vitamină. Totul este de la minte, efectul placebo. Poți să îi dai unui om orice. Este foarte puternic acest efect.

Care credeți că este sportul în care încă există dopaj? Evident, cel mai mult se vorbește despre ciclism…

– Cred că e vorba de sporturile individuale în care trebuie să te lupți cu cineva 1 la 1. Sunt de părere că vorbim despre sporturile grele: ciclism, schi fond…

Vorbind despre ciclism. Era o poveste cu Lance Armstrong prin care el își scotea cu câteva luni înainte de concurs, aproximativ 1 litru de sânge, care era oxigenat, îmbunătățit și ținut la frigider. Înainte de Turul Franței sângele era băgat înapoi în organism și astfel Lance reușea să aibă o capacitate de efort formidabilă. Cum se poate explica asta în termeni medicali?

– Crește numărul de celule care transportă oxigenul și dacă mai vine și sânge care deja are oxigen atunci îi dă o capacitate mai mare de efort. Dar nu cred că este vorba despre 1 litru de sânge. Era mai puțin. Orice terapie pe venă este considerat dopaj, indiferent de substanță. În ultimul timp, s-au mai schimbat, există o permisivitate un pic mai mare. Prin analize de sânge, de urină, făcute imediat după concurs, se pot descoperi acest tip de dopaj.

FCSB - Ajax, în 2013
Ion Codorean, doctorul sportivilor interviu EVENIMENT Lăcătuș m-a făcut să mă las de fotbal! Ce spune despre dopajul de la FCSB și decesele din fotbal: FOTO: Echipa FCSB din 2013

Despre cazul Ekeng: “Este ironic să mori lângă spitalul de urgență”

Un alt subiect din sport în care atenția se îndreaptă spre doctori este cel al deceselor din sport. Care credeți că este principalul motiv pentru care încă se moare pe stadioane?

– S-a văzut că toate sunt de cauză cardiacă. Există boli care pot fi depistate înainte și care nu pot fi depistate. Ați văzut că au murit fotbaliști și în campionatele puternice, care au fost testați și supra testați și nu s-a descoperit nimic. Pot să apară anumite aritmii pur și simplu, fără să fi existat. Dar în aceste cazuri nu ai ce să faci. Nu pot fi prevenite. Dar noi trebuie să ne concentrăm pe ceea ce se poate preveni. Testările care se fac din punct de vedere cardiologic trebuie făcute cu multă atenție și cu un echipament tehnic la nivelul de acum. Ați văzut, când se transferă un jucător român în străinătate cum îl testează: îl pun pe bandă, cu masca de oxigen de față, cu toate aceste teste văd și activitatea cardiacă și nivelul de pregătire fizică la care este. Lucrurile acestea trebuie făcute. La noi sunt făcute mai empiric. Nu există tehnologia asta peste tot la noi și atunci pot apărea scăpări. Gândiți-vă că testele nu trebuie făcute doar la prima ligă. Trebuie făcute la toate ligile și la juniori. Copii joacă de la 8 ani fotbal și ei pot să aibă malformații cardiace. La aceste teste, trebuie să aibă acces toată lumea.

Există malformație care nu poate fi văzută la teste?

– Există, dar nu pot să vă spun că nu este specialitatea mea. S-a demonstrat că există malformații care pot apărea din senin și care în acest moment al medicinei nu poate fi depistat, dar poate că în viitor se va putea.

S-a discutat foarte mult despre cazul Ekeng. Ce părere aveți despre cazul respectiv?

– Este exact ce v-am spus și eu. Nu știu nivelul la care a fost testat el. Poate să fi fost testat la cel mai înalt nivel și să apară problemele pe care le-am discutat. Problema cea mai mare pe care am văzut-o atunci a fost, nu știu cum să îi zic, este ironic să mori lângă spitalul de urgență. Poate și dacă făcea în spital, în secția de cardiologie, tot putea să moară. Nu știu exact ce a fost acolo.

Ioan Codorean,
Ion Codorean, “doctorul sportivilor” interviu EVENIMENT: “Lăcătuș m-a făcut să mă las de fotbal!” Ce spune despre dopajul de la FCSB și decesele din fotbal, FOTO: Patrick Ekeng s-a prăbușit în timpul meciului Dinamo – Viitorul

“Marijana Kovacevic nu este Dumnezeu! Nu poți să refaci fibra musculară cu un gel”

Ați văzut accidentarea Cristinei Neagu. Credeți că poate să revină după 6 luni la cel mai înalt nivel?

– Teoretic da. Știu că face o recuperare foarte bună la Steaua, lucrează cu Ovidiu Kurti. Teoretic poate să revină la 6 luni și să joace. Mai are puțin și cred că va reintra în normal.

Cum vedeți dumneavoastră metodele neconvenționale ale medicului sârb Marijana Kovacevic. Unii o consideră doctor, alții vraci, dumneavoastră cum vedeți aceste metode de recuperare?

– Nu am încredere deloc. Ok, sunt multe povești. Am vorbit la un moment dat și cu medicul chirurg de la Chelsea despre fata asta. Eu, toți sportivii care știu că s-au dus acolo cu o ruptură musculară nu s-au făcut bine așa cum au sperat. Ultima dată a fost Pintilii. Și eu știu mai mulți care au fost. Dacă te duci acolo că te-a durut un pic și cineva spune: “da, ai ruptură musculară” și tu n-ai apucat să faci niciun RMN și te duci și îți face ea, când tu de fapt n-ai avut aproape nimic, sunt cazurile în care se rezolvă. Nu poți fi Dumnezeu. Nu poți tu cu un gel să refaci fibra musculară într-un minut. Asta nu se poate nicăieri în lume. Ar fi de premiul Nobel. Vă dați seama ce ar genera dacă s-ar putea asta, dacă refaci fibra musculară la 2 zile după ce s-a rupt. De aici s-ar putea merge în alte lucruri dacă s-ar putea descoperi acest mecanism: la oase, la creier, la nervi. Nu ar mai fi oameni paralizați. O scânteie îți trebuie pentru a putea să te dezvolți mai departe.

Deci este o chestie de marketing a dânsei, însă cei de la FCSB au vrut să încerce…

– Cei de la Steaua au încercat. Este ca și cu leacurile astea de cancer. Când ești disperat, încerci orice.

Care echipă din România credeți că este cea mai bine pregătită din punct de vedere al staff-ului medical?

– Sunt tot mai mulți medici de pregătire sportivă care au atestat și care sunt specializați. Problema nu este medicul. Degeaba ai un medic foarte bun. El trebuie să aibă un staff, o aparatură și, cel mai important, un antrenor care să îl asculte. Trebuie să existe o colaborare foarte bună între conducerea echipei și medic. Dacă medicul spune că trebuie să intre în 3 zile și nimeni nu este de acord că el trebuie să intre într-o zi, nu e bine.

Marijana Kovacevic, doctorul sârb
Ion Codorean, “doctorul sportivilor” interviu EVENIMENT: “Lăcătuș m-a făcut să mă las de fotbal!” Ce spune despre dopajul de la FCSB și decesele din fotbal! FOTO: Marijana Kovacevic, cunoscută pentru metodele controversate de tratament

Despre relația doctor-antrenor: “Nu știi medicină dacă ești doctor la Coverciano”

Vi se pare că sfatul medicilor nu este ascultat așa cum ar trebui de către antrenori?

– Mie mi se pare că în sportul din România, medicului nu i se acordă încrederea care ar trebui. În toate țările civilizate, salariile medicilor sunt foarte mari. Pentru că sunt oameni foarte bine pregătiți și în momentul în care ai un medic foarte bun pe care îl plătești foarte bine, trebuie să îl asculți. Este foarte important pentru că fiecare este cu treaba lui. Nu poți să știi medicină dacă ești doctor la Coverciano. Ești bun în antrenorat, dar nu știi medicină. Dacă fiecare își face treaba lui, lucrurile vor merge bine. Îmi povestea acum 15-20 de ani Olăroiu când juca în Coreea că staff-ul medical e aproape la fel de mare ca și lotul de jucători.

Ce sfaturi dați oamenilor care vor să facă sport?

– Cred că oricine face sport după o vârstă, după 35-40 de ani, trebuie să se controleze la inimă. În al doilea rând, dacă vrei să alergi…Că ce fac oamenii, joacă fotbal sau aleargă, în principiu. Dar ăștia care joacă fotbal joacă de mici, de la 7-8 ani, nu e problemă. Problema e cu cei care se apucă la 35-40 de ani de alergare. Acești oameni trebuie învățați să alerge. Ei nu știu. Alergi prost, îți distrugi toate oasele, toate articulațiile imediat. Trebuie să știi ce încălțăminte alegi. Trebuie să știi că pe suprafață dură dacă alergi mult timp, tu îți vei distruge meniscul și cartilajul de la genunchi și nu doar de la genunchi. Pe unii îi fură chestia asta. Hai să fac un maraton, hai să fac un ultra maraton. Am prieteni care mă întreabă dacă este apt să meargă la ultra maraton. Eu i-am zis că e apt, dar după 5 ultra maratoane, va mai fi apt.

Există riscul ca și în cazul oamenilor bine pregătiți pentru alergare, nu vorbim de sportivii profesioniști, să fie unele riscuri de a alerga un semi-maraton sau chiar un maraton?

– Mișcarea este bună și o recomand. Problema e că uneori te fură. Îți place, te simți bine și începi și alergi în fiecare zi două-trei ture de Herăstrău: azi, mâine, peste un an, peste 5 ani. Noi cu cât creștem în vârstă, cu atât țesutul cartilajului se dezhidratează, își pierd elasticitatea și devin casante. Și încep să se distrugă. Mișcarea este foarte bună între anumiți parametrii. Ajungi la o uzură și se strică cartilajul, meniscul…

Staff-ul medical al FCSB
Ion Codorean, “doctorul sportivilor” interviu EVENIMENT: “Lăcătuș m-a făcut să mă las de fotbal!” Ce spune despre dopajul de la FCSB și decesele din fotbal

“Handbalul și baschetul, cele mai dure sporturi”

Cum a fost să îl operați pe domnul președinte, Klaus Iohannis?

– Când faci un lucru cu care ești obișnuit, nu ai de ce să ai emoții. Dacă dumneavoastră îmi luați azi un interviu și mâine lui Iohannis, nu cred că veți avea emoții să vă faceți profesia. Pentru mine a fost o operație ca și celelalte câteva sute sau mii pe care le-am făcut.

Ați avut vreodată gândul înainte de operația unui sportiv că nu va mai putea reveni pe teren? 

– Asta este doar o chestie statistică la care, în funcție de gravitatea accidentării, îți trece prin cap oricum. Așa cum știi că 1 dintr-un milion de avioane o să cadă, așa cum știi că din nu știu câți joacă la loto, o să câștigi tu. Este pur și simpu o chestie de statistică. Aceste lucruri se întâmplă și nu există doctor în lumea asta care să fi avut toate cazurile în care totul merge perfect. Și la mașini se cheamă mașini înapoi, pentru că nu s-a strâns o piuliță. Dar la noi? Unde depinde și ce facem noi și ce face pacientul.

Care sport vi se pare cel mai solicitant din punct de vedere fizic?

– Din punctul de vedere al riscului de accidentare mie mi se pare handbalul și baschetul pentru că se joacă pe suprafețe dure, ei tot timpul sunt în contact. Ei sar și automat trebuie să aterizezi și unde aterizezi de obicei este aglomerație. Există riscul să aterizezi tot timpul pe piciorul unui coleg sau un adversar pentru că ei se accidentează atât la genunchi, cât și la gleznă, la cot, la șold. Și suprafața pe care joacă este dură. La fotbal se joacă pe suprafețe moi.

Ioan Codorean, staff-ul medical și Klaus Iohannis, președintele României
Ion Codorean, “doctorul sportivilor” interviu EVENIMENT: “Lăcătuș m-a făcut să mă las de fotbal!” Ce spune despre dopajul de la FCSB și decesele din fotbal! FOTO: Ion Codorean, staff-ul medical și Klaus Iohannis, președintele României

Flash: 

Steaua sau FCSB? – Ambele

Messi sau Ronaldo? – Ronaldo

Cea mai gravă accidentare? – Luxație de genunchi

 

  • 17 ani este vârsta la care a renunțat Ion Codorean la fotbal pentru a se dedica medicinei
  • 4000 de euro aproximativ costă o operație de ligamente încrucișate
  • 5 luni au trecut de la operația Cristinei Neagu 

 

 

 

Închide ×

FANATIK.RO utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea si în activitatea curentă a FANATIK.RO cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie.

Am înțeles