Ioan Mărginean (60 de ani) a vorbit despre Dinamo într-un interviu acordat în exclusivitate pentru FANATIK. Fostul purtător al tricoului roș-alb deplânge situația în care a ajuns clubul din Ștefan cel Mare și propune variante de salvare.
Ioan Mărginean este unul dintre conducătorii cei mai apreciați în Liga 1. Ultimele sale realizări se leagă de numele lui Gaz Metan Mediaș, club pe care a reușit să-l scoată din insolvență și, mai apoi, să-l ducă împreună cu antrenorul Edi Iordănescu în play-off.
În vara lui 2020, după plecarea de la Mediaș, a fost ademenit de proiectul spaniol de la Dinamo, care s-a dovedit a fi însă o mare țeapă. A stat pe banii lui trei luni și jumătate la București și a încercat să ajute clubul alb-roșu, dar când și-a dat seama de neseriozitatea lui Pablo Cortacero a făcut un pas în spate, chiar dacă i se propusese să fie manager general la Dinamo.
”Limoniu”, așa cum îi mai spun oamenii de fotbal, a fost cel care l-a adus și l-a susținut pe Dusan Uhrin jr. la Gaz Metan Mediaș, dar după ce a fost îndepărtat, antrenorul ceh a căzut la mijloc și a fost dat afară. Acum, Uhrin s-a întors în Ștefan cel Mare, ocazie pentru Mărginean să îi facă portretul noului tehnician al „câinilor”.
Conducătorul, care a fost pe teren la semifinala cu Liverpool de pe 25 aprilie 1984, n-a uitat niciodată de unde a plecat. A fost campion cu Dinamo în 1982, 1983 și 1984 și a luat două Cupe ale României, în 1983 și 1984. Când era șef la Gaz Metan Mediaș, a strigat o dată involuntar ”Hai Dinamo” la confruntarea dintre cele două echipe.
Cu toate acestea, sunt anumiți lideri în DDB care-l asociază pe Mărginean cu spaniolii și de aceea nimeni nu i-a propus să vină la Dinamo, deși e membru în programul socios și nu ar spune nu unei întoarceri. Ar fi dispus să ajute la redresarea clubului, fiind hotărât să pună la dispoziție tot ceea ce a învățat în cei aproape 30 de ani de când activează ca manager, în condițiile unui proiect serios, în Ștefan cel Mare.
Ce spuneți despre revenirea lui Dusan Uhrin la Dinamo?
– Și-a asumat o mare responsabilitate, să preia echipa în momentul ăsta, dar având în vedere că a plecat cum a plecat de la Dinamo, cred că vrea și el să arate că poate să facă o minune în ultimul moment. În aceste 9 etape, 9 finale, vrea să demonstreze că poate să salveze ce mai e de salvat. Astea sunt cuvintele lui Mulțescu când a plecat.
Aveți încredere că poate salva Dinamo?
– După părerea mea, dacă la experiența lui și-a asumat, știe mai multe ca mine, am văzut declarația lui, că a studiat lotul, echipa, eu merg pe mâna lui, e un antrenor profesionist, știe în ce s-a băgat, nu pot decât să sper și să-l susțin ca un simplu suporter. Mi-am achitat cotizația anticipat. Am achitat ieri, în loc de 25, pentru că în 25 se împlinesc 37 de ani de când am jucat semifinala cu Liverpool și vreau să fiu cu cotizația la zi. E mare lucru să te prindă membru cotizant după 37 de ani după ce ai jucat o semifinală de Cupa Campionilor, nu?
Care ar fi calitățile lui Dusan Uhrin? Ați lucrat cu el și ați insistat chiar să-l aduceți la Gaz Metan Mediaș…
– Omul cere, în primul rând, condiții de antrenament, casă, masă, deplasare, vitaminizare, e un profesionist convins și are un punct de vedere al unui joc care să se bazeze în primul rând pe compartimente, să colaboreze pe angajament, tot ce înseamnă de la a construi și a finaliza. Având în vedere că vârful nostru de atac se numește Nemec și e slovac, mă bazez că va fi o colaborare bună cu întreg lotul și, mai mult, Nemec să revină la forma care a mai fost și să ne scoată din beleaua în care suntem.
Reușește să-i disciplineze pe jucători? Că au fost mai multe probleme în lot…
– Vedeți dumneavoastră, în România cu binele nu faci nimic, cu binișorul nici atât. Eu zic că-i momentul să-i trezească pe copiii ăștia talentați, că joacă la un club mare, cu o mare istorie și tradiție, să se sacrifice, să facă mini-cantonamente, că se joacă din trei în trei zile și cine știe să gestioneze deplasarea, recuperarea, masa, antrenamentele, cine are șansa să-și mențină lotul intact, să nu aibă mari probleme de accidentări, Doamne ferește!, de coronavirus nici nu mai vorbesc, să se poată deplasa rapid, să se refacă rapid, va avea de câștigat pentru că lotul este subțire numeric la Dinamo.
Nu credeți că mai e cazul ca în perioada Contra-Gane, când ajuseseră jucătorii să vină la stadion în ziua meciului?
– Este o vorbă la români: Cum îți așterni, așa dormi. Eu nu vreau ca Dusan, care mi-e apropiat, îi mai transmit încă o dată succes cu ocazia asta, să aibă probleme.
Ce i-ați spus marți seară, când ați vorbit cu el?
– Direct succes. Pe mine m-a impresionat că a acceptat. I-a refuzat pe cei de la Iași, a zis că nu îi preia în timpul campionatului. Dar înseamnă că a rămas microbul de dinamovist, să sperăm că reușește să pună lucrurile la punct la timp, are o misiune foarte grea și trebuie să-l încurajăm. La bine ți-e casa plină, la rău toți fug. Cinste lui că a acceptat, Doamne ajută să ne bucurăm la final!
Ce ar trebui schimbat în programul DDB ca să aibă Dinamo succes și pe plan sportiv?
– Eu țin legătura cu mai mulți suporteri din diferite zone ale țării, chiar și din străinătate, și toți își doresc să respectăm modelul Barcelona până la capăt. Să salvăm echipa acum, să o susținem în continuare și la finalul sezonului să ne bucurăm și să facem alegeri pentru board-ul lui Dinamo exact după modelul Barcelona. Mi se pare normal să fie un reprezentant și din Anglia, și din Spania, unul și din Italia, dar și din zonele istorice ale României. Organizația Cluj-Alba e destul de bine reprezentată, sunt suporteri adevărați la Cluj, mai mult, galeria lui ”U” e înfrățită cu cea a lui Dinamo. E o zonă din punct de vedere financiar foarte propice, s-ar putea face o mare zonă a fanilor dinamoviști. Îl avem aici pe Țălnar, care a fost cel mai bun reprezentant din zonă, îl avem pe Sabău, și am putea să facem minuni.
Și dumneavoastră, nu?
– Eu am fost un fotbalist mai modest, mie mi-a ajutat Dumnezeu în viață, am terminat o facultate și m-am apucat nu de antrenorat și acum o să-mi pară rău cât trăiesc, ci m-am apucat de management și cu un pic de școală am reușit să îndeplinesc toate funcțiile la un un club de fotbal. De la director sportiv și director general la președinte, l-am depășit și pe nea Jean, că eu am fost și administrator special. Am terminat și cu funcția asta cu bine la Mediaș, mulțumesc Bunului Dumnezeu!, echipa a rămas în prima divizie, să dea Dumnezeu să se gestioneze bine lucrurile acolo, pentru că sunt în supraveghere 5 ani după insolvență.
Dar cum vedeți viitorul lui Dinamo fără un conducător?
– Nu există viitor. Modelul ăsta nu există nicăieri pe glob și va trebui ușor, ușor, să fie aduși oameni profesioniști pe posturi, începând de la administrativ, juridic, economic, sportiv, marketing, ticketing, etc. Nu mai zic de Centrul de Copii și Juniori, care trebuie reorganizat din temelii și să reușim cu ajutorul Ministerului de Interne să se facă stadionul și să nu mai plece niciun copil din Dinamo, nici în Pantelimon, nici în altă parte. Tot dinamovistul să viziteze întâi Muzeul Clubului Dinamo cu părinții, să li se explice ce înseamnă acest club, să li se explice că a juca fotbal profesionist e un model de viață și fotbalul nu ține o viață, trebuie să faci și școală, să înveți și o limbă străină. De asemenea, la Centru să aduci jucători de pe toate meleagurile lumii, exact cum fac cluburile mari.
Dar de la vorbă la faptă e o cale foarte lungă. Eu știu că se poate. Și dacă se poate să luăm politica pașilor mărunți, să scăpăm acum de necazul ăsta, că ce s-a întâmplat în ultimii 7 ani la Dinamo a lăsat urme grele asupra mea, și e greu acum să spui că faci munți, castele și blocuri-turn când noi suntem undeva jos, în pustiu, în deșert.
Dar, pe de altă parte, dumneavoastră ați reușit să promovați cu Gaz Metan, să accedeți anul trecut în play-off și să scoateți echipa în același an și din insolvență. Nu se poate implementa modelul ăsta și la Dinamo?
– Am scos-o așa, pe compartimente. Juridicul e juridic, economicul e economic, sportivul e sportiv, administrativul e administrativ, Centrul de Copii și Juniori separat, marketing, ticketing, vânzări de jucători. Eu am luat jucători fără să plătesc niciun comision la impresari, i-am vândut și am reușit să achit datoriile clubului care atârnau, 3,8 milioane de euro!
Deci se poate și la Dinamo, nu?
– Se poate, dar trebuie să-și dea mâna toți. Nu pot eu pe Sportiv să mă bag peste ăla pe Juridic, nici Juridicul nu se poate băga pe Sportiv, nici omul de la piață nu se poate băga ca să facă Ticketing. Trebuie să folosim și omul de la piață ca să vindem fulare, tricouri și orice alte materiale cu Dinamo, e nevoie de fiecare om, dar pe ce e calificat. Noi nu putem acum să mergem în urmă cu 100 de ani. Noi trebuie să luăm de afară ce e bun, pe compartimente. Nu putem face totul peste noapte, cum e modelul românesc, ai terminat azi activitatea de jucător și mâine vrei să fii antrenor sau conducător. Nu se poate, s-a demonstrat!
Va trebui să avem răbdare, să facem pașii cum îi fac toate națiunile lumii, toate campionatele puternice, acum chiar datorită unor legi pot și primăriile să ajute, trebuie să ajungem și la primăria de sector. Era o discuție avansată cu Ion Marin, cu Augustin, cu primarul Sectorului 2, lumea e dispusă să ajute, dar toți vor puțină ordine, să știe cu cine discută pe Administrativ, pe Economic, pe Sportiv.
La noi, jucători ca Dănciulescu și Marius Niculae merg la Academia lui CS Dinamo. Foarte bine, să zicem că suntem în aceeași curte. Dar de ce să nu fie la Dinamo? Nu le-a propus nimeni! Unde s-a pomenit așa ceva? S-a făcut un rău cu Dănciulescu, o nedreptate. Și acum suporterii sunt la conducere și Dănciulescu nu e la conducere. Eu mă bucur că s-a băgat la Academie, CS Dinamo înseamnă un viitor și un ajutor pentru FC Dinamo.
Ce ați fi făcut dumneavoastră?
– Oameni buni, eu dacă aveam un Ion Marin, un Țălnar, un Augustin, un Orac, un Vaișcovici, un Florentin Petre, un Răducioiu, făceam o Comisie Tehnică și aduceam jucători din țară. Noi tot luăm jucători din afară, reșapați, care n-au jucat de o perioadă îndelungată. Transferurile făcute de Dinamo le analizăm la finalul campaniei, deocamdată nu dau randament și e normal având în vedere că n-au jucat de multă vreme și au venit cu kilograme în plus. Și la Dinamo s-a practicat asta, cum făceam eu la Gaz să caut în tot felul de localități fotbaliști talentați, dar era o organizare, în care 3-4 oameni urmăreau. Cum să-l lași pe Dănuț Lupu afară? Mare jucător, mare om, el spune adevărul. Nu vedeți că s-a adeverit ce a spus el? Hai să-l luăm.
Să ai oameni cu așa mare experiență în fotbal și tu să-i îndepărtezi pe toți… Nu, îi aduci cu bine și cu rău, stai de vorbă, cu argumente. Eu aș fi foarte liniștit să fi fost această Comisie pe care am propus-o astă vară: Ion Marin, Augustin, Țălnar, Florentin Petre la Dinamo II, că e casa lui, aveai ce să le prezinți copiilor și părinților, un model de oameni care au pornit de jos și au ajuns sus și mergeam mai departe, Vaișcovici, Orac, Dragnea. Îi adunam pe toți, ei oricum stau acasă, tehnologia e foarte avansată, propuneți, faceți referat, analizăm cu toții.
Și ce s-a întâmplat?
– Noi am judecat că vin acei oameni din Spania, campioană mondială, că se face ceva nou, de unde să știm noi ce cont are omul ăla, ce haine are și ce vrea să facă? După aceea, modelul ăla DDB-ul pe noi ne-a asimilat, că noi dăm sfaturi spaniolilor. Nu, eu am spus din experiența mea cum e mai bine, pe unde am umblat și am lucrat, din 1992 am funcții de conducere, că așa mult mai ușor ai găsi tinere talente, oameni pe care poți să-i cizelezi, să le spui ce înseamnă istoria lui Dinamo, să-i crești… Mai ales că ai construit o piramidă, Centrul de Copii și Juniori, echipă în Liga 3 și echipă în Liga 1. Cu Țălnar, când era Borcea, echipa secundă era în Liga 2 și a scos o grămadă de jucători care acum îi mulțumesc.
La Gaz Metan cum ați reușit să scoateți jucători?
– La Gaz Metan, toți cei din Centrul de Copii și Juniori care l-au antrenat pe Olaru au primit fiecare câte 3.500 de euro când a fost vândut la FCSB. E bun exemplul? Câte echipe au făcut asta? Eu am băgat contractul la FRF că 5% se împarte la Centrul de Copii și Juniori ca să nu mai deschidă portbagajul, să vină copil de X, Y, Z cu pile. Sunt variante. Nu e mare lucru să faci asta și pentru Dinamo. Care încă e un brand.
Eu nu vreau să conduc, dar vreau să propun. Dar cu cine să vorbim? Eftimescu are o vârstă, e un foarte bun organizator, a ajuns prin modestia lui să stea o viață la Dinamo. Dar oare nu e prea mare pălăria pentru el? Crezi că lui îi convine ce e acum? Dar nu are ce face. Fără Eftimescu și acel Consiliu de Administrație care s-a făcut ad-hoc, acum Dinamo nu mai exista.
Se poate reorganiza Dinamo în condițiile în care pachetul majoritar de acțiuni este deținut de firma Lotus, administrată în prezent de Pablo Cortacero și acesta nu renunță la ele?
– Eu știu că, din punct de vedere juridic, DDB are o colaborare cu o firmă de avocatură foarte puternică din București, m-am întâlnit cu un avocat foarte bine intenționat, cu domnul Gerea și cu Cornel Dinu. Și oamenii ăia mi-au spus că acționarul minoritar poate să dea în judecată acționarul majoritar în condițiile în care DDB să transforme împrumutul în acțiuni. Care mi se pare logic să se întâmple. Nu poți tu să mă omori pe mine acționar minoritar, trebuie să scoți acțiunile la vânzare, dacă nu ai bani. Ori dacă tu dai dovadă de incapacitate de plată sau rea-voință eu trebuie să pot continua. Ori eu am dovedit că sunt de bună credință, am împrumutat clubul cu bani și vreau să se transforme în acțiuni. Eu sper să se facă acest pas.
Insolvența este o soluție?
– Da, sigur. Dar cu asta tot n-ai rezolvat problema acționariatului. Dar te-ai asigura că Pablo Cortacero nu mai poate reveni la conducerea clubului. Pentru că administratorul special este propus de partea care are cele mai multe împrumuturi. DDB-ul își poate pune un administrator special care va colabora cu un administrator judiciar și un judecător sindic trebuie să aprobe planul de reorganizare pe cei 3 ani. Sau încă unul, dacă ai nevoie. Având în vedere că datoriile au scăzut, ai putea să faci ordine, nu se poate acum cu atâția investitori să nu se găsească un om, dar trebuie ca lucrurile să fie clare. Uite, dacă retrogradează Dinamo nu mai avem nimic, nici culori, nici palmares, nici siglă, și se începe din Liga 4. Doamne ferește! Domnul Badea o repornește din Liga 4. Dar societatea actuală, „La revedere” cu ea! Și se termină bâlciul.
Care a fost implicarea dumneavoastră la Dinamo în perioada Cortacero?
– Eu nu pot să neg, eu am fost invitat la București pentru un proiect. L-am auzit, mi-am dat acceptul și am vrut să-l punem în aplicare. Dar eu nu mă regăseam, eu n-am apucat. Cu transferurile erau Marius Iorga și cu Rufo Collado. Cu reorganizarea clubului nu aveai ce, erai la Rin, oamenii de acolo neplătiți, am căutat baze sportive, am început treaba, Țălnar a reușit să aducă echipele toate pe stadionul Dinamo, datorită MAI, domnul Vela era mare dinamovist, să-i dea Dumnezeu sănătate!
Nu există să dai bani împrumut 550.000 de euro să iei o societate, cel puțin așa știam noi, că au fost dați împrumut. Dar eu n-am văzut actele clubului, nu s-a făcut un proces-verbal de predare-primire, nu s-a mutat sediul firmei. Ciprian Marica a făcut un efort ieșit din comun, mama lui era șefă de echipă, ca să dea cât mai repede în folosință sediul, a ieșit frumos, de calitate. La chirie și la prețuri n-am negociat eu, a negociat Contra cu domnul Pablo Cortacero, care din vorbă dădea oricât. Așa că să fim serioși, nu poți să te asociezi fără un proiect, fără oameni care au în spate experiență. Faci proiectul, vezi ce buget ai și în funcție de buget îți stabilești obiectivele.
Unde credeți că s-a greșit în vară?
– Eu am stat trei luni și jumătate în București, Țălnar mergea la domnul Negoiță ca să-l mai lase o lună să dea banii și domnul Negoiță a spus la televizor că a dat toți banii o dată, dar i-a dat cu țârâita. 100.000, 150.000, încă o sută, încă o sută. Au trecut aproape trei luni până s-au dat banii ăia cu țârâita, cum s-or fi dat. Eu m-am bazat pe galerie, care avea un memorandum încheiat cu Negoiță că dacă nu se achită banii până la data de, cade înțelegerea. Dar nu mai era treaba mea dacă DDB-ul nu l-a tras de mânecă pe Negoiță să spună că ei au un memorandum și nu-i consultă. DDB-ul era singura entitate care-și făcea treaba și trebuia prima informată.
Eu am ținut legătura cu oameni din DDB și le-am spus că n-am nicio putere și ei trebuie să fie foarte atenți la ce se întâmplă în continuare, bazându-mă pe acel memorandum de care nu mai pomenește nimeni. Pentru că în baza acelui memorandum putea să cadă înțelegerea. Dar lucrurile sunt încă foarte încurcate și cred că e mare lucru în fotbal să știi când să te retragi. Eu nu sunt un fricos, dar nici nu sunt un preș, să calce lumea pe mine, să-mi dea ordine, să nu știe stânga ce face dreapta. Mie nu mi s-a propus un proiect serios niciodată.
Anul trecut, ați spus că veniți să faceți și voluntariat pentru Dinamo la cât de mult iubiți acest club.
– Păi n-am făcut? Sunt evidențele la Hotel Irisa. Trei luni și jumătate am stat pe banii mei în București pentru Dinamo. Chiar am vrut să facem treabă, dar nu am avut cu cine. M-am întâlnit cu Dănciulescu să-mi dea niște date, l-am întrebat dacă vrea să revină, că eu aveam un proiect ca de partea sportivă să mă ocup eu și cu Dănciulescu, așa voiam eu, să nu se bage nimeni peste noi. Centrul de Copii și Juniori să aibă un profesor-doctor la conducere și după aceea să le dăm funcții fostelor glorii pe ce sunt calificați. Am fost și sponsor și am făcut acte de binefacere, așa fac ardelenii.
Vă pare rău?
– Eu am crezut că acum, la bătrânețe, ne putem bucura de fotbal, că a venit un investitor care are nevoie de oameni calificați pe segmente. Și prin Țălnar am zis, am omul de legătură, ne cunoaștem de o viață, din 1978, începem cu Dănuț Lupu, cu Vaișcovici, că era loc de muncă pentru toată lumea. Eu m-am prins greu, după 3 luni și jumătate, eu chiar am fost fericit că am crezut că se face ceva. Dar să nu uităm că s-au virat acei 550.000 de euro, nu știu dacă au venit de la Cortacero sau de la Petrică sau Ionică, dar s-au plătit niște datorii și s-a luat licența.
Nu putea să se mobilizeze DDB?
– DDB-ul nu era așa dezvoltat pe vremea aia, nu putea să facă față. Drept dovadă, e bine că s-au trezit suporterii. Acum putem să ajungem la 50.000-100.000 de membri cotizanți, dacă dăm dovadă de corectitudine și transparență totală. Dar uite că pașii ăștia sunt greu de făcut și uite că era să ne dezintegrăm. Eu citesc, ăla nu e bun, celălalt nu e bun, eu le dau dreptate, dar nu poți să ții de toți cont. Trebuie să se facă acele alegeri și să aibă fiecare un reprezentant.
Și după aceste alegeri?
– Eu dau sfoară în țară, dar DDB-ul trebuie să aprobe să aducem pe jucătorul X. Păi până să luăm noi aprobările, poate-l ia altcineva. Că știi cum sunt jucătorii în ziua de astăzi. Trebuie un conducător care să aibă girul acestor oameni minunați care în cel mai greu moment al clubului l-au salvat, au fost generoși, n-au cerut nimic în schimb, decât ca jucătorii să-și dea sufletul pe teren. Poate acum jucătorii au început să conștientizeze că va fi mai bine pe viitor. Trebuie să avem un Consiliu de Administrație, să avem niște oameni care să iasă în față.
Cum pot fi încurajați jucătorii pe finalul de sezon?
– Acum, dacă jucătorii conștientizează că trebuie să-și dea viața, trebuie un om de fotbal care să le explice care sunt beneficiile lor: salariile salarii, o primă de obiectiv, pentru Cupa României. Trebuie cineva să stea de vorbă cu ei: „Voi sunteți jucători profesioniști, poate vouă nu vă pasă de Dinamo. Noi suntem dinamoviști, am fost, vom fi, vom muri dinamoviști. Pentru că luați Cupa primiți suma de, pentru că vă salvați de la retrogradare se stabilește o primă pentru fiecare meci, jumătate din primă o luați după meci, jumătate când vă îndepliniți obiectivul.” Trebuie să stea cineva de vorbă cu ei, să se coboare la nivelul lor, la 25-30 de jucători. Să le explici: „My friend, banii sunt, dar trebuie să faci ceva ca să-i iei, să câștigi meciuri”.
Dar e normal să faci petrecere în pandemie cu lăutari cu două zile înainte de meci?
– Noi nu putem acum nici să-l răstignim pe cruce pe Ricci Grigore, a fost o situație specială pe care el a tratat-o special. Dacă nu l-a tras nimeni de mânecă, a făcut și el o petrecere, prima dragoste, și-a cerut iubita în căsătorie, să-i dea Dumnezeu sănătate, omul a greșit, dar nu mai are cum să repare greșeala, s-a pus pe treabă. Dar nu a distrus-o pe Dinamo asta. Au fost mai multe despre care nu s-a aflat.
Ce le-ați transmite jucătorilor dinamoviști?
– Trebuie cineva să-i adune să le spună: „Măi băieți, mai jos de atât nu se poate. În astea 9 meciuri avem posibilitatea să reparăm tot ce am stricat. Ne reparăm imaginea, câștigăm bani, avem numai avantaje.” Și să sperăm că acum Dusan reușește să-i capaciteze să le spună: „Nu are rost să pierdem vremea aici două luni de zile, dacă voi nu trageți. Interesul e al vostru în primul rând, să mergeți la echipe mai bune, să vă transferați, să jucați la echipa națională, să vă luați banii, acum fanii s-au unit, avem finanțare, am luat și licența de Europa League, hai să demonstrăm”. Eu zic că-i simplă treaba. Nu e din filme, cu un pic de unitate, să știi că toată lumea trage la aceeași căruță. E normalitate. Și fotbaliștii înțeleg. Suma calităților trebuie o depășească pe cea a defectelor și să se transforme în profesioniști desăvârșiți.
Dacă cei care conduc acum DDB v-ar propune să veniți conducător la Dinamo și v-ar lăsa să vă faceți treaba, ce răspuns ați da?
– Eu sunt mulțumit că primesc mesaje din partea membrilor DDB și i-am mobilizat pe alții să bage bani. Eu vreau să mă întorc cu oameni calificați pe funcții. Nu poți să-l pui pe Movilă antrenor, dar poate să fie responsabil de Ordine și siguranță. În 25 aprilie, trebuie să sărbătorim 37 de ani de la semifinala cu Liverpool. Vin la București cu cârnați și vin. Nu ne poate lua nimeni ce-am trăit. Noi nu dormeam noaptea.
Acest proiect al dumneavoastră ar fi costisitor?
– Nu, oamenii ăștia au o imagine atât de bună încât aș fi în stare să facem un buget și să primim sponsorizări pe care noi le-am găsi, pentru că avem o grămadă de prieteni care fac afaceri și care pot să dea bani legal la Dinamo pentru fostele glorii. Că sunt unii care au probleme de sănătate sau financiare. De ei nu se interesează nimeni, numai să mai dea un interviu și o părere. Așa am ajuns eu, care sunt singurul conducător de club din istoria României care am strigat „Hai Dinamo!” la un meci pe care l-a jucat cu Gaz Metan, când eram conducător la Mediaș. Eu am zis ce mi-a dictat inima. Dar lumea merge mai departe, fotbalul merge mai departe. Dar nici să te bagi la anii mei, am făcut și eu o facultate, am un Master, am făcut și eu ceva în viață, aș vrea să fiu stăpân pe mine, pe domeniul meu, dacă ai ceva cu mine, mă chemi în față și facem o dezbatere pro și contra pe management sportiv. Dar să zici că Mărginean e cu spaniolii? Cum adică? Mărginean e cu cine dă bani la Dinamo, cine face ceva pentru Dinamo! Cine nu, nu. Eu vreau să demonstrez nu prin vorbe, ci prin fapte.
Și ce vă dă înapoi?
– Nu pot acum, spre final de carieră, să intru într-un proiect în care toată lumea e dezorientată. Nimeni n-a avut curaj să taie coada cățelului. În toată lumea fostele glorii lucrează în club, ăsta e modelul de urmat. Pe mine m-au rănit. Eu am fost bărbat, am fost unul dintre cei mai duri fotbaliști din România, dar sufletul meu e bun. Am avut grijă să-mi cer scuze după meci dacă am atacat un fotbalist mai tare, am avut grijă să-mi cer scuze la Lăcătuș dacă am făcut un gest necugetat. Eu vreau atât: nu se poate ca la atâția suporteri să nu se facă alegeri ca la Barcelona, să avem un board, să demonstrăm lumii întregi că noi, românii, am făcut ceva. Și suntem pe punctul să realizăm și sunt mândru de asta. Eu nu pot să-mi permit să dau 1948 de euro, dar asta cu 48 de euro pe an e pentru buzunarul meu, sunt fericit și iau bilete. Cu cealaltă organizație am încheiat conturile că s-a stricat treaba, am făcut și acolo donații, l-am băgat și pe ginerele meu. Eu am reacționat mereu când mi s-a cerut ceva.
Care sunt dezamăgirile din ultima perioadă?
– De exemplu, am făcut la Alba organizație cu George Țălnar, băiatul lui Cornel. Și e mâhnit că tatăl lui a ajuns persona non-grata la Dinamo fiindcă se crede că e cu spaniolii, deși nu e. Păi atunci hai să ne sfâșiem între noi. Dar pentru ce? Dacă eram bogat, luam eu Dinamo acum. De aia l-am rugat eu pe Rednic: „Dacă poți, ia-l, că faci minuni cu galeria, măi băiatule!”. Dar vezi că și un om cu bani ca Rednic s-a săturat. Unul zice așa, unul zice așa, și nu poți să mulțumești pe toată lumea niciodată. M-aș fi băgat cu Rednic, pentru că el avea pe frații ăia impresari în Belgia, venea cu banii, făceam un board cu galeria, făceam alegeri să vedem care e board-ul. Eu zic că trebuie să fie 21 de oameni în boardul DDB-ului, de pe toate meleagurile. Acest DDB a salvat echipa, dacă nu erau ei nu aveam despre ce să vorbim.
Și, totuși, care ar fi problema?
– Eu am vrut să fac bine, dar m-am trezit că mă acuză un om pe care nu l-am văzut în viața mea (n.r Alexandru Anghel, unul dintre liderii DDB). Eu i-am spus „Măi omule, tu ești născut în 1980. Nu da în mine, că eu fără mamă, din sufertaș, am ajuns în București la 19 ani, am debutat la Târgu-Mureș, am luat nota 8, ia și citește ziarul Sportul. Tu nici nu te-ai născut. Ce vrei tu de la mine? Mă interoghezi?” Eu ce să fac? Am plătit mese, am plătit hotel, i-am dus în stânga, în dreapta, le-am arătat terenuri, ce să fac eu mai mult? Am crezut că se întâmplă ceva bine. Am răspuns unui apel. Când am văzut că nu se întâmplă nimic, m-am dus la casa mea. Și? Ce să fac acum? Să-mi vând casa? Nu pot să o vând, că nu e a mea. E a familiei. Ce să fac? Dau haina de pe mine. Dar nu ai cum să faci fotbal așa.
Unde credeți că au greșit cei din DDB?
– Din momentul în care Dănciulescu nu a fost invitat înapoi în casa lui, pe mine m-a pus pe gânduri, ceva se întâmplă. Dănciulescu e trei clase peste Mărginean în domeniul lui. Director sportiv. Eu am încredere că dacă vede un jucător nu e nebun să aducă pe unul cu 10 kilograme în plus, pentru care-ți trebuie trei luni să-l pui pe picioare. Și n-are nici relații cu impresarii. Îmi dă de gândit.
Așa că eu stau la casa mea până nu se arată un proiect serios. Nu mai fac greșeala să ies din Alba Iulia. Dacă e un proiect serios, în patru ore și jumătate mă prezint oriunde în București. Nu aș putea să zic niciodată NU, pentru că mi-aș reproșa toată viața. Eu sunt dinamovist, dacă mă convoacă să discutăm despre un proiect, eu mă prezint. Eu aduc argumente și dânșii contraargumente. Dacă iar mă acuză, eu mă ridic de la masă, le spun că eu am văzut filmul de pe vremea mea ”Un comisar acuză”. De povești nemuritoare mi-e plină casa. Ce-i pe mine e și în dulap, nu-s un om bogat, dar nici nu-s tâmpit să nu spun ce gândesc, că așa e cel mai corect.