Ioana Cosma, blonda deloc… „blondă” de la Pro! „L-aș asculta ore în șir pe Mircea Lucescu și aș vrea măcar un interviu cu Jurgen Klopp!” Exclusiv

28 de ani în fotbal au impus-o pe Ioana Cosma în „senex mundi hominum”. De ce l-ar asculta pe Mircea Lucescu ore în șir, cum era Gigi Becali și nu mai e, cine sunt fotbaliștii ei favoriți, ce ar vrea să facă, în afară de un interviu, cu Jurgen Klopp, aflați din interviul realmente FANATIK, la propriu și la figurat, din rândurile următoare!

Ioana Cosma, blonda deloc… „blondă” de la Pro! „L-aș asculta ore în șir pe Mircea Lucescu și aș vrea măcar un interviu cu Jurgen Klopp!”

Ioana Cosma este o cunoscuta prezență blondă „pe sticlă”, dar nicidecum… „blondă” ca în folclorul mioritic. Blondă natural și naturală, atrăgătoare și interesantă. „Prea se dă mare cunoscătoare de fotbal” ar spune misoginii, „Chiar mare cunoscătoare în fotbal” spun… les connaisseurs.

Parcă de-o viață la Pro TV… De fapt chiar de-o viață, 28 de ani sunt o viață. A intrat în fenomen în 1994, în Clujul natal, a venit în trustul Pro în 1996 și acolo, acum pe „Pro Arena”, atrage aprecieri (pe bune) și critici (din invidie și… struguri acri, bărbații știu ce spun) și azi.

A fost reporter, redactor, a prezentat știri, a făcut interviuri, a produs și a moderat emisiuni, a condus departament de sport, este prima femeie care a comentat meciuri la noi, primul în mai 2019, finala Cupei României la fotbal feminin, apoi la EURO 2020, în… 2021!

Digi24.ro

GALERIE FOTO „Am 61 de ani, dar am corpul unui bărbat de 38”. Dave explică cum reușește să păcălească procesul de îmbătrânire

FANATIK a stat de vorbă cu „blonda de la Pro” și vă oferă un interviu vesel, așa cum este Ioana prin definiție, profi, așa cum este Ioana prin educație, fără fițe de vedetă, așa cum este Ioana prin naturalețe.

Ghici în ce an s-a născut Ioana Cosma! Vă oferă chiar ea… „elemente ajutătoare”!

Ioana, intrăm în joc fără încălzire: spune-mi repede evenimentele sportive majore din anul în care te-ai născut! Ca să-l… ghicească cititorii, nu vreau să-l spun eu!

– Campionatul Mondial de fotbal din Germania! RFG, cum era atunci… Germania de Vest… RFG – Olanda 2-1 în finală… după 0-1, gol Cruyff din 11 m în minutul 1, nemții nu atinseseră mingea… al patrulea titlu mondial la handbal masculin… ultimul… cu Gațu, Penu, Birtalan, Radu Voina… 14-12 cu RDG, cealaltă Germanie, aia a rușilor… la Berlin… Ee, am luat testul, m-am calificat mai departe? (râde)

Să zicem… Nu mi-ai spus cine a luat campionatul…

– Dinamo… Nu! Craiova! Universitatea Craiova! Dinamo a terminat pe locul doi… Era primul titlu al oltenilor… Oblemenco, Deselnicu, Țarălungă, Ștefănescu, Balaci…

Digisport.ro

Sportiva din România devenită vedetă peste Ocean a publicat o imagine cu ea fără haine și americanii ”au explodat”

Gata, suficiente repere… De ce sport și nu alt domeniu?

– Pentru că îmi place sportul de mică! Ai văzut ce memorie am! (râde) Sincer, habar n-am de ce, dar de mică m-am visat lucrând în sport.

Bunicul meu, cea mai importantă persoană din viața mea, era un mare, mare iubitor de fotbal. El m-a „molipsit” cu „microbul” ăsta. Ne uitam împreună la meciuri și el îmi explica cea făcut bine un jucător și ce nu a făcut bine, îmi plăcea tare mult să vorbim… hai să spun „să comentez” (râde) meciurile alea…

Nu mai e bunicul, a plecat acum foarte mulți ani… dar îl iubesc la fel de mult ca în copilărie și na-m cuvinte să-i mulțumesc că m-a crescut și din punct de vedere profesional…

Ehe, he, he… (fața întristată și încruntată de amintirea bunicului i se destinde brusc) …Aveam caiete cu statistici, ascultam la radio „Fotbal minut cu minut”, comentam în casă orice meci vedeam la televizor… După care mergeam afară și visam că dau gol ca Hagi! (râde)

Ce a făcut MM Stoica încât „am râs cu lacrimi, nu mă mai puteam opri”

Ești „veterană” în trustul Pro. Când și cum ai ajuns aici?

– Încă de când ProTV era Canal 31. Costi Mocanu a luat legătură cu televiziunea la care lucram la Cluj și mi-a cerut să fac pentru „Procesul etapei” rezumatele meciurilor jucate de Universitatea Cluj „acasă”. Apoi, în 1995, a apărut ProTV Cluj și țuști și io la București după vreun an. (râde)

Ai avut oferte de la alte televiziuni? Dacă da, de ce le-ai refuzat?

– Am avut o ofertă absolut șocantă la un moment dat, nu vreau să spun de unde, dar am preferat să rămân în același loc, cu aceeași oameni mișto, în același colectiv. Am trecut deja de 25 de ani de Pro TV. Mă simt că acasă aici. Sentimentul de familie mă face să mă simt bine !

Cel mai amuzant moment dintr-o emisiune?

– Am râs cu MM Stoica de nu am mai putut la un moment dat… El s-a băgat la masă, la propriu. Nu mai reușeam să ne oprim din râs… Noroc cu Radu Paraschivescu, mai serios decât noi, el s-a abținut și a încercat să ne salveze. Și acum râd cu lacrimi când îmi amintesc. De fapt, râsul e cea mai mare provocare. Dacă încep să râd, râd cu lacrimi, cu poftă. Și nu prea mai pot să mă opresc! (evident, râde)

Dar cel mai greu, mai penibil?

– Dar câte nu au fost?! Toți greșim! Am pronunțat nume greșit și am fost corectată în direct… Câte o ceartă cu câte un invitat… Și îmi reproșez serios faptul că nu sunt mai calmă uneori.

Cel mai dificil invitat? „Pe vremuri era Gigi Becali. Uauu, cum mai era… Azi nu mai este!”

Cel mai dificil invitat în studio sau interlocutor la telefon?

– Pe vremuri era Gigi Becali. Uauu, cum mai era… Imprevizibil, trecea de la o stare emoțională la alta într-o singură secundă… Era dificil… Azi nu mai este! (râde)

Dar cel mai plăcut?

– Mircea Lucescu, Gică Popescu, Răzvan Lucescu, Gică Hagi, Ciprian Marica, Adrian Mutu, Florin Gardoș, Alex Bourceanu, Paolo Maldini, Pep Guardiola, Pippo Inzaghi… Ordinea este aleatoare, mi-e greu să fac un clasament… Uite, pe Mircea Lucescu, de exemplu, l-aș asculta ore în șir, este un om incredibil, are atâtea de spus, este atât de tânăr în interior.

Cu cine ai vrea… cu cine visezi, dacă nu e prea pretențios termenu, să faci un interviu… sau o emisiune?

– Cu Jurgen Klopp! Dacă nu o emisiune, măcar un interviu! (râde)

Ai avut, ai un model în presa sportivă?

– Mulți din vechea gardă! Nu vreau să supăr pe cineva, dar sunt mulți din „garda Ioanițoaia”. Ioan Chirilă era absolut fabulos… Nea Johnny Cupen… Nea Horațiu Sima… el mi-a spus să mă urc în primul avion și să vin la București când am primit oferta de la Pro… mă știa că eram și corespondentă la „Sportul românesc”… Mulți, foarte mulți… Ziariști, nu „copy-paste”… Înțelegi ce spun că i-ai cunoscut și tu bine, ai lucrat cu ei…

Cine este comentatorul tău favorit?

– Felix Drăghici! Punct!

Șocul din 2014: „Am plecat în Ucraina și m-am întors din Rusia”

Ai fost reporter pe teren, ai făcut reportaje, ai prezentat știri, ai realizat și ai moderat emisiuni sportive, ai comentat meciuri… Ce ți-a plăcut cel mai mult?

– Să fiu reporter. Să fiu acolo, pe teren, aproape de „actori”, în „ochiul” fenomenului. Eu asta simt, asta sunt și azi! O să mor tot reporter, indiferent de câte alte lucruri fac în redacție.

Care este momentul cel mai fericit trăit în conexiune cu sportul? Dar cu meseria?

– Toate momentele în care ai noștri câștiga sunt de vis! Trăiesc extrem de intens succesele românilor mei, în orice sport… Țip, urlu, îi susțin, îi iubesc, mă bucur ca un copil și la această vârstă! … Taie asta cu „și la această vârstă”… (râde) Sigur, am noroc că stau la casă! La bloc îmi stresam vecinii!

Și, la polul opus, cel mai trist?

– „În oglindă”, ca să spun așa, toate ratările, toate meciurile în care am ratat o grămadă de calificări. Danemarca aia nenorocită din 2003… Barajul cu Grecia din 2013… Toate ratările din ultima vreme… Că au fost în serie…

Dar cel mai șocant?

– Am fost în Ucraina în 2014, la Supercupă dintre Șahtarul lui Mircea Lucescu atunci și Dinamo Kiev al lui Mircea Lucescu acum, 2-0 la Lvov. Și am plecat cu vreo trei zile înainte ca să trecem și prin Donețk, eram cu «Văru’» Viorel Molan operator, să facem un reportaj de război…

Când le-am zis că suntem din România ne-au onorat cu un scuipat pe jos, ăștia erau separatiști… Ne-au separat și ne-au interogat câteva ore cu pistolul pe masă sau la cap, n-am știut unul de altul… Pe holurile clădirii… era o clădire tip hotel, cu mai multe etaje…  și erau acolo, pe culoare, unii întinși pe jos și le trăgeau soldații bocanci în gură, se auzeau urlete din alte camere…

Ne-au dat drumul și când ajungeam la un punct de control ridicam mâinile și înaintam cu certificatul de liberă trecere în dinți, peste tot s-au răstit la noi, ne-au tratat la intimidare când aflau că suntem din România… Dar am filmat, am făcut reportaje, am transmis Am pus pe blog titlul «Am plecat în Ucraina și m-am întors din Rusia»…

„Fotbaliștii mei numărul unu sunt Hagi, la noi și Maradona, la toți”

Câți fotbaliști ți-au cerut numărul de telefon?

– Stai să vezi câtor fotbaliști le-am cerut eu numărul de telefon! (râde) Pe bune! Nu glumesc! Pentru că e normal să ai contactele oamenilor cu care lucrezi. Comentezi? (râde)

Hai că m-ai fentat din preluare… Mă repliez și contraatac: care sunt primele 3 calități ale bărbatului căruia i-ai da numărul de telefon? L-ai… găsit?

– Telefonul mi l-am găsit! Atât îți spun! (râde) Acum stai să mă gândesc la răspunsul general… Să fie smart, smart și iar smart! Și să-i placă sa călătorească, să citească, să meargă la un muzeu, la o mănăstire, să descopere lucruri. OK, știu, ai zis doar trei, dar nu ajung! (râde)

TOP 3 fotbaliști favoriți all time? Calitatea cea mai tare la fiecare, un cuvânt…

– Ai noștri: Hagi – divinitate, Belodedici – eleganță, Lupu – talent pur. Ai…lor, ai tuturor (râde):  Maradona – la fel ca la Hagi, Ronaldinho – joga bonito, Paolo Maldini – la fel ca la Belodedici.

Și dintre cei în activitate?

– Alex Cicâldău, Tavi Popescu, Bauza și Compagno la egalitate pe trei, la noi. Benzema, Haaland, Van Dijk la „ei”.

Cu ce echipă ai ținut prima dată, în copilărie, și cu cine ții acum?

– Cu Juventus! Eram copil, nu mă judecați! (râde) Azi țin cu Napoli.

Și de la noi?

– Rapid și Universitatea Craiova. Pentru spiritul unic al fiecăreia.

De la „careul” pentru titlu, la… Dinamo „boală lungă, moarte sigură”

Cine câștigă campionatul?

– Tare aș vrea să știu! E clar că anul acesta sunt multe echipe care emit pretenții. CFR, Rapid, cu loturi tari… FCSB, dacă Gigi Becali îl lasă pe Dică să stabilizeze primul „11”, are cu cine… Universitatea Craiova… are jucători cu potențial, Rădoi are potențial și el… cred că se vor bate la titlu până în ultimele etape.

Promovează Dinamo sau se desființează?

– Sper că nu se desființează! Dar dacă nu se rezolvă problemele de ordin financiar rapid, o să ajungă în zona „boală lungă, moarte sigură!”…

Ce lipsește cel mai mult fotbalistului român? Dar fotbalului românesc?

– Fotbalistul român încă se dezvoltă în sistemul „Ești prost, nu o să faci nimic, vai de capul tău”. Trebuie să schimbăm foaia: „Ești cel mai bun, poți, muncește și vei fi cel mai bun”.

Pentru juniori este nevoie de mai multă instruire elementară, procedeele, execuțiile tehnice de bază explicate, aplicate individual, nu la grămadă… pentru asta trebuie antrenori dedicați, plătiți bine, nu la mila… părinților mai bogați… Copii vor căpăta mai multă încredere, fără presiune inutilă.

Iar fotbalului românesc îi lipsesc multe. Când un club va avea aproape 100 de angajați, pe care îi va plăti corespunzător, ne vom apropia de fotbalul din vest. Asta înseamnă multe.

„Mi-ar fi plăcut să fiu și stewardesă, și educatoare. În același timp!”

În ce sport ți-ar fi plăcut să fii campioană mondială?

– Gimnastică, fără nicio îndoială! Nadia, amintiri din copilărie! Am avut imensa plăcerea să ne întâlnim, să ne cunoaștem, să stăm de vorbă… Este fabuloasă, are o prezență de nota 10!

Dacă nu făceai jurnalism, televiziune, ce ți-ar fi plăcut să fii?

– Stewardesă! Și educatoare! În același timp! (râde) Îmi place foarte mult să călătoresc și îmi plac foarte mult copiii. Aș fi vrut să lucrez cu copii.

Admir foarte mult educatorii, profesorii pentru că reușesc să creeze, să modeleze, să educe caractere. Din fericire, am cea mai frumoasă meserie din lume: sunt jurnalist sportiv! (râde)

„Un-doi” la nivelul sincerității

Ținută elegantă sau sport?
– Și una, și alta!

Cafea sau ceai?
– Cafea!

Tărie, bere, vin sau șampanie?
– Vin!

Munte sau mare?
– Mare!

Locul ideal de concediu?
– Oriunde este soare, plajă și apă!

Câine sau pisică?
– Am trei căței și trei pisici! Alege tu! (râde)

Film sau carte?
– Carte pe hârtie! Old school! (n.a. – Școala veche)

Actrița/actorul preferat?
– Julia Roberts și Javier Bardem.

Cartea preferată?
– „Bel Ami”, Guy de Maupassant.

Muzica preferată?
– Am crescut cu cei de la „Queen”. Și un pic de „Sepultura”, dar am… îmbătrânit! În rest, muzica clasică și Lady Gaga! Am un stil coerent, nu? (râde)

Unde te-ai stabili dacă ai pleca mâine din România?
– Grecia sau Spania, dar numai la mare!

Eveniment monden sau relaxare în doi?
– Relaxare în doi…

Cină romantică sau ieșire cu prietenii?
– Ieșire cu prietenii!

Gătit acasă sau masa în oraș?
– Masa în oraș. Ca să descopăr și un altfel de mâncare! Aia și mai bună! (râde)

TOP 3 pasiuni?
– Dacă dispare muzica, înnebunesc! Apoi pictura clasică, adică Renaștearea. Și… sportul!

„Am fost trimisă la cratiță de multe ori. Nu mă mai consum acum, le spun doar că am multe cratițe în pod după 28 de ani de presă sportivă”

„Îmi place să citesc, să merg la teatru, îmi doresc să merg mai des la operă, vreau la mare, îmi plac soarele, plaja și mi-aș dori să mă dau cu tiroliana”

„Sunt îndrăgostită de Balcic încă din adolescență, de când am savurat «Pânza de păianjen» a fascinantei Cella Serghi, frumoasă, blondă (râde), romancieră romantică în «Micul Paris» interbelic… A cărei eroină, Diana, își petrecea vacanțele de vară la Balcic”