Tragica veste că artistul Gabriel Cotabiță s-a stins din viață a afectat-o și pe Ioana Tufaru care are numeroase amintiri cu el. În afară de autografe, discuri, casete și discuri, fiica Andei Călugăreanu are amintiri, clipe de neuitat lângă regretatul artist.
În adolescență, Ioana Tufaru era topită după Gabriel Cotabiță și nu poate uita momentele în care îl pândea în culise la spectacole sau când urca pe scenă să-i ducă flori. Le lua de la mama ei, Anda Călugăreanu, și i le dădea artistului, după cum a mărturisit, cu tristețe în glas, Ioana Tufaru, pentru FANATIK.
Ioana, s-a stins un mare artist, Gabriel Cotabiță. Îl apreciai, îl iubeai… și îi dăruiai flori, cu mulți ani în urmă.
Offf! Din păcate, da. Și mă doare sufletul! Este omul care mi-a marcat profund și frumos adolescența. A fost primul artist care mi-a plăcut, pot spune chiar că eram îndrăgostită de el… Nu pot uita verile cu turnee la mare, alături de mama mea, iar Gabi era cu ea în spectacole. Sunt multe amintiri frumoase, dar vă povestesc una din ele… Eram la Eforie Nord (țin minte parcă a fost ieri), spectacol, se numea “Un concert de zile mari”.
În spectacol foarte mulți artiști, printre care și mama mea, și Gabi care, în toate spectacolele intra ultimul, el încheia. Eu, care îl adoram, îi ziceam mamei să nu plecăm, să stăm să-l văd și eu cântând. Stăteam … îi furam mamei flori din cabină și mă urcam pe scenă și i le dădeam lui.
El, când ieșea de pe scenă, îi spunea mamei “Uite, Anduta, asta mică îți fură florile și mi le aduce mie”. Și mama îi spunea, “Eu ce să-i fac dacă te iubește! “.
Când l-ai întâlnit ultima oară pe Gabriel Cotabiță și ce ți-a spus?
Ultima dată l-am văzut acum doi ani (cred), la Teatrul Tănase, fusese invitat să cânte (era după primul episod de boală). M-a întrebat ce fac, l-am rugat să facem o poză și mi-a spus să nu mă supăr, dar este foarte obosit și facem data viitoare când ne vedem! Nu m-am supărat, evident!
Mi s-a părut chiar cum spunea, obosit, dar trebuie să spun că a stat pe scenă 45 de minute și că a făcut o prestație live (cu orchestra Teatrului). Probabil că fiind după boală, îl obosea acest lucru!
Ce amintiri mai ai cu el?
Multe! Mergeam la spectacolele lui, fie singură, fie cu mama. Exista, pe vremea aceea, fan club Gabriel Cotabiță, și-mi amintesc că m-am înscris și eu. În fiecare lună ne întâlneam toți membrii și cu el, și povesteam ce proiecte avea, ne povestea despre fetele lui, povestea mai multe. Sunt mulți ani, nu-mi mai amintesc exact toate detaliile.
Te-a ajutat vreodată cu ceva? Financiar sau altfel de ajutor?
Mă mai ajuta da, și el câteodată. Eu nu voiam să mă ajute, eu eram îndrăgostită nebunește, voiam poze, afișe, casete, discuri de la el, cu autograf… tot ce era legat de el și de activitatea lui!
Ii cunoști fetele? Sau pe soția lui?
Nu am avut ocazia să-i cunosc familia. Am văzut-o pe soția actuală, Alina, acum doi ani, la Teatrul Tănase. Condoleanțe familiei!
Cum l-ai descrie pe Gabriel Cotabiță în câteva cuvinte?
Era un om tare mișto, râdeam mult, țin minte. Era respectuos, generos, atent cu noi, fanii, vorbea frumos, ne mulțumea de fiecare dată.
Avea o relație strânsă de prietenie cu mama ta, Anda Călugăreanu?
Erau buni prieteni și mama îl simpatiza și ca artist. Au avut foarte multe turnee împreună, vorbeau la telefon, dar nu se vizitau. Nici nu cred că era nevoie că erau mereu ba la spectacole, ba prin radio, se vedeau destul de des.
Cum era să pleci cu Gabriel Cotabiță în turnee? Te răsfăța?
Cel mai mișto era în turnee la mare, vara, pentru că nu toți fanii veneau și chiar dacă veneau, veneau doar în sală, eu mă bucuram că-l vedeam la cabina sau pe hol, în culise. Eram numai după el (râde – n.r. ), mă țineam după el. Și el glumea și zicea ” mă păzești? “. Și eu îi ziceam “da, precum vedetele de afară care au bodyguard (era în perioada filmului cu Kevin Costner și Whitney Houston) “.
Și de acolo știam. “Am grijă să nu vi se întâmple nimic! “. Și el zâmbea și îi zicea mamei “Măi, Anuțo, e drăgălașă rău, puștoaica ta”.
Dumnezeu să-l odihnească în pace și lumină! Nu-l voi uita niciodată, sunt mândră că am rămas cu amintirile. Pe astea nu mi le ia nimeni, sunt ale mele și voi pleca și eu cu ele de pe acest pământ … Drum lin către Îngeri, Gabi Cotabiță!