Iolanda Balaș, drumul de la trădătoare la regina atletismului românesc! A stabilit 14 recorduri mondiale

Iolanda Balaș este una dintre cele mai mari personalități din istoria sportului românesc. Atleta a doborât 14 recorduri mondiale în carieră și a fost neînvinsă din 1957 până în 1966, interval în care a câștigat 156 de concursuri consecutive. Despre viața și cariera Iolandei Balaș Soter,în episodul 16 din seria “Olimpicii României”. 

S-a născut pe 12 decembrie 1936 la Timișoara, iar primii pași în atletism i-a făcut la Clubul Sportiv Electrica din oraș. În 1953 a plecat la București, la Steaua, unde sub îndrumarea lui Ioan Soter, viitorul soț, a devenit una dintre cele mai bune sportive din toate timpurile la săritura în înălțime.

A ales atletismul pentru că a văzut un film la vecinii din Timișoara despre Jesse Owens, sprinterul american care a scris istorie la Jocurile Olimpice din 1936. Însă, pentru atleta care a gustat de atât de multe ori succesul, cariera a început cu o înfrângere dureroasă.

Iolanda Balaș, drumul de la trădătoare la regina atletismului românesc! Cea mai dureroasă înfrângere, la JO din 1956: “M-a acuzat că am vândut medalia”

La Jocurile Olimpice din 1956 a fost învinsă de rivala Mildred McDaniel din SUA, care a sărit 1,76. Deși a avut a doua săritură din concurs cu 1,67, Iolanda Balaș a încheiat abia pe locul 5 în finala de la Melbourne, celelalte atlete având o performanță identică, dar fiind mai bine clasate.

Digi24.ro

Ultimele ore de viață ale Corinnei, femeia găsită moartă în dulapul din dormitor. Poliția l-a arestat pe iubitul ei

Iolanda Balaș a fost acuzată la venirea în țară că și-a vândut medalia americancei, fapt care a făcut-o aproape să renunțe: „A fost prima mea Olimpiadă. Fără antrenor, fără nici un sfat și după o lună la capătul lumii. Am suportat cea mai dureroasă înfrângere din viață.

Era cât pe ce să renunț, locul cinci era de-a dreptul un dezastru! Nu numai că am pierdut medalia, dar americanca Mildred Mc Daniels a îmbunătățit recordul lumii, sărind cu un centimetru mai mult decât mine.

Un conducător al delegației, securist, firește, m-a acuzat că am vândut medalia, considerându-mă trădătoare de țară! Mai mult, în Satul Olimpic era un panou cu pozele noastre. S-a dus și a rupt fotografia mea”, a rememorat Iolanda Balaș.

“Revanșa! Devenise deja un fel de instinct. La vederea acelor însemne, mi se ridica sângele în cap!”

Ioan Soter a ajutat-o să revină din punct de vedere psihic și fizic și totul s-a schimbat. A urmat o perioadă de succese inimaginabile. Ele au fost mânate de răzbunare: „După Melbourne, timp de patru ani, am desenat în caietul de antrenament cercurile olimpice sub care scriam: Revanșa! Devenise deja un fel de instinct. La vederea acelor însemne, mi se ridica sângele în cap! Puteam să suport orice privațiune, orice efort. Nimic nu era imposibil!”, a povestit sportiva.

Digisport.ro

Cum l-a numit Anamaria Prodan pe Ronald Gavril: impresara nu s-a ferit să spună cum îl strigă pe boxer

Iar din anul 1957 a început seria concursurilor și a anilor în care nu a pierdut nimic. De fiecare dată locul 1, în nu mai puțin de 156 de concursuri consecutive, din 1957 și până în 1966. Însă această serie putea să nu existe pentru că nu îi era permisă prezența la Jocurile Olimpice de la Roma însoțită de antrenor. Comuniștii nu voiau să audă de așa ceva, iar sportiva a amenințat că nu se prezintă dacă nu poate să meargă alături de Ioan Soter, antrenorul ei. A fost nevoie de intervenția lui Gheorghe Gheorghiu Dej pentru a rezolva problema.

Aurul de la JO Roma, performanța carierei: “Poate cea mai dragă sufletului meu. Atmosfera latină din stadion se asemăna cu cea de acasă”

Concursul de la Jocurile Olimpice de la Roma a fost magic. Iolanda Balaș și-a spulberat concurența. A sărit 1,85, cu 14 centimetri mai mult decât următoarea clasată, poloneza Jarosława Jóźwiakowska: “A fost o victoie extraordinară! Poate cea mai dragă sufletului meu. Atmosfera latină din stadion se asemăna cu cea de acasă”, și-a amintit Iolanda Balaș.

Patru ani mai târziu, la Tokyo, Iolanda Balaș a concurat din nou “singură”. Singurul adversar era ștacheta, care era ridicată tot mai sus după fiecare săritură. A câștigat un nou aur olimpic cu o săritură de 1,90 de metri, un nou record olimpic. Între ea și locul doi era un nou abis de 10 centimetri.

“Atunci când rămâneam singură în concurs, cel mai puternic stimulent era ștacheta. Îmi doream s-o văd cât mai sus!”

După cele două medalii de aur olimpice, Iolanda Balaș a dominat proba de săritura în înălțime până în 1966 când se încheia seria de 156 de concursuri câștigate la rând. În acest deceniu a corectat de 14 ori recordul mondial de la 1,76 până 1,91, care a rezistat până în 1971: “După 1956 și până în 1967, când m-am retras din activitatea competițională, nu am mai pierdut niciodată. Pentru mine, atunci când rămâneam singură în concurs, cel mai puternic stimulent era ștacheta. Îmi doream s-o văd cât mai sus!”

S-a retras în anul 1967 din cauza unei probleme la tendonul ahilian, însă după atâtea recorduri, victorii și două titluri olimpice, Iolanda Balaș a susținut că a avut un regret în carieră: „Dacă îmi pare rău de ceva, este că nu am prins pista sintetică de poliuretan sau tartan, care consider că mi-ar fi dat posibilitatea să adaug cel puțin zece centimetri. Dar și că nu am încercat stilul Floop. Poate că m-am născut cu vreo zece ani mai devreme”, a povestit sportiva.

A rămas în lumea sportului și după retragere și în 1988 a fost aleasă președintele Federației Române de Atletism, funcție pe care a ocupat-o până în anul 2005. S-a stins din viață la spitalul Elias din Capitală la vârsta de 79 de ani pe 11 martie 2016.

• 14 recorduri mondiale a doborât Iolanda Balaș între 1957 și 1966
• 2 medalii olimpice de aur a câștigat Iolanda Balaș (1960 și 1964)