Ion Iliescu, la aniversare. Primul președinte democrat a câștigat puterea prin TVR, cu sprijinul cenzurii și al KGB-ului?

În cartea „Crimele Revoluției – Sângeroasa diversiune a KGB-iștilor din FSN”, Grigore Cartianu relevă momentele primei apariții a lui Ion Iliescu la TVR în timpul Revoluției din 1989 și subliniază legăturile acestuia cu agenți ai URSS, precum Nicolae Militaru.

Cum a aterizat „Nea Nelu” la TVR și cele trei muze: Suzi, Nina și Kaghebușa

Când pronunți numele lui Ion Iliescu, automat te referi la Revoluția din decembrie 1989. Au trecut decenii de împliniri mărețe, iar fostul președinte a renunțat la sărbătorile cu fast, organizate de ziua celui poreclit, cu tandrețe, „Nea Nelu”, dar, în egală măsură țintuit și cu porecle gen „KaGheBușa”. Totuși, chiar de ziua lui, este cazul să trecem în revistă momentele care au generat grandoarea lui Iliescu, dar și probabila sa apropiere de Moscova. Mai cu seamă în momentele actuale…

Jurnalistul și scriitorul Grigore Cartianu a acordat o suită de pagini acestui subiect, începând cu momentul în care Iliescu a părăsit biroul său de la Casa Scânteii, în ziua de 22 decembrie și târziu după fuga lui Nicolae Ceaușescu din C.C. Cartianu amintește că, potrivit propriilor declarații, Iliescu se aflase în ziua respectivă în biroul său de la Editura Tehnică, situat la etajul 7 al Casei Scânteii. Dar, „în câteva ore, „emanatul” a bifat punctele esențiale în dobândirea puterii: TVR, MApN, sediul CC al PCR. Plus convorbiri telefonice cu sovieticii”.

Până în acel moment, „Nea Nelu” fusese supus unei vaste operațiuni de filaj. Tot Cartianu a preluat mărturia lui Iliescu, referitoare la momentul în care securiștii au abandonat obiectivul și l-au lăsat liber pe fostul secretar de partid, în drumul său către glorie.

Digi24.ro

O femeie a găsit o poșetă în care erau acte, bani și telefoane lângă gara din Arad. A luat-o și acum e reținută

Revoluționarul Nea Nelu a primit încuviințarea „șmecherei” Suzana Gîdea să-și părăsească postul

„Colegii de la editură erau edificați și urmăreau cele două mașini care veneau după mine și plecau cu mine. Unul zice: „Domnule, au dispărut cele două mașini care au venit cu tine, dimineață!”. (…) Mi-am luat rămas bun de la băieții de la editură, zic: „Fraților, s-a terminat!”. Am coborât, am dat un telefon la Televiziune și unul la Armată, cred, unde am dat de Stănculescu. Prima chestiune, m-am dus la Televiziune, am văzut adunarea aceea, a oamenilor”, a povestit cel care urma să devină înlocuitorul lui Nicolae Ceaușescu.

Se pare că Iliescu a părăsit Casa Scânteii în jurul orei 13.50, după ce s-ar fi sfătuit la telefon cu Suzana Gîdea. „To’ar’șa” Suzi era ministrul Culturii și al Educației Socialiste și era cunoscută drept cerberul cenzurii în mass-media, literatură, cinematografie, teatru, etc. Cine trecea de buzduganul Gîdei, era erou. De la Suzana Gîdea a primit tovarășul Ion Iliescu permisiunea de a-și continua drumul revoluționar către studioul 4 al TVR, unde avea să scrie istorie… „A dracului șmecheră”, ar fi spus viitorul președinte despre  „Suzi”, așa cum a mărturisit însuși Ion Iliescu.

KGB-istul Nicolae Militaru a insistat pentru apariția la TVR

Unul dintre martorii „epopeei” lui Ion Iliescu din acele zile, intervievat de autorul cărții la care facem referire, a fost Florin Velicu, instructor la Consiliul Culturii, la vremea respectivă: „Potrivit acestuia, Iliescu a intrat în priză după ora 13.00, când s-a deschis Televiziunea”.

Conform spuselor istoricului Alex Mihai Stoenescu, drumul lui Iliescu spre centrele de putere a debutat cu cinci telefoane, date din Casa Scânteii. „Mai întâi a sunat la Suzana Gîdea, apoi la Televiziune, unde a vorbit cu unul dintre directori, Stanciu (directorul general adjunct pentru probleme tehnice, Nicolae Stanciu). La CC, la Cabinetul 1, i-a răspuns un revoluționar pe nume Luca. Iliescu a sunat și acasă, pentru a discuta cu soția, doamna Nina. În jur de 13.40, a luat legătura cu Ministerul Apărării, pe „firul scurt” și a vorbit cu Stănculescu”, a precizat sursa citată.

Digisport.ro

FOTO Gest golănesc, fără precedent, al unui luptător către fata din ring! Ce a urmat depăștește orice imaginație

Analitic cum îl cunoaștem, Grigore Cartianu a sintetizat: „Așadar, Ion Iliescu a plecat „la Revoluție” pe 22 decembrie, în jurul orei 13.50. De la fuga lui Ceaușescu trecuse de mai bine de o oră și jumătate, iar de la „erupția” revoluționară” a Televiziunii se produseseră 50 de minute. Asta arată că Ion Iliescu a acționat cu maximă prudență. N-a vrut să riște nimic. A așteptat să vadă cum evoluează lucrurile, să fie sigur că Nicolae Ceaușescu aparține trecutului. Știa că trebuie să se întâmple, dar nu vroia să-și calculeze pașii greșit. De aceea a și dat telefoane, la CC, la TVR, la MApN. Abia când a primit garanții că „mortul de la groapă nu se mai întoarce”, a trecut la acțiune”.

Trebuie amintit faptul că, în lucrarea „Istoria loviturilor de stat în România”, istoricul Alex Mihai Stoenescu a afirmat că Ion Iliescu nu a decis singur să meargă la TVR, ci a fost adus special în studio. Se pare că inițiativa i-ar fi aparținut lui Sergiu Nicolaescu, după ce Mircea Dinescu și Ion Caramitru se chinuiseră prea mult să dea naștere unui document politic coerent.

Există, însă, un scenariu „mai” plauzibil: „Din cu totul alte motive, ținând cont de conspirația din care făceau parte, generalul Militaru a dorit ca Ion Iliescu să fie chemat: Înainte de a intra în studio, am rugat pe cineva din personalul Televiziunii să-l sune pe domnul Iliescu la telefonul 18.06.30 și să-l cheme pentru a se putea adresa poporului român”.

Este inutil să mai amintim faptul că generalul Nicolae Militaru, unul dintre revoluționarii „de bază” ai acelor zile, și primul șef al Armatei desemnat de revoluționari, a fost deconspirat ulterior, ca fiind agent KGB, sub acoperire.

„Sergiu Nicolaescu vă invită la Televiziune!”

Și totuși, se pare că decizia finală în privința prezentării oficiale a lui Iliescu la postul național i-a aparținut lui Sergiu Nicolaescu. Grigore Cartianu a preluat un fragment din interviul oferit de regizor, cotidianului „Adevărul”: „Am văzut spectacolul cu Caramitru și Dinescu. Între timp, eu am format un grup, am intrat în locul lor și am făcut o chestie organizată. Când am ieșit afară, m-am certat cu Caramitru. Caramitru a spus: „De ce te-ai adresat Securității și Armatei?”.

„Eu mă adresasem Securității și Armatei, să treacă de partea noastră. La Televiziune au intrat Mihai Bujor și Ioana Pavelescu (n.r actrița Ioana Pavelescu este nepoata lui Ion Iliescu și mama Mariei Marinescu…), soția lui și cu soția mea, Gabriela Nicolaescu. (…) După ce m-am certat cu Caramitru, Bujor vine la mine. Zice: „Vrei să-l chem pe Iliescu?”. Și a plecat acasă la Iliescu. (…) Mihai Bujor îi spune: „Domnule Iliescu, Sergiu Nicolaescu vă invită la Televiziune”. Și Iliescu s-a urcat în mașina lui Mihai Bujor. Așa a ajuns Iliescu la Televiziune”, declarase Sergiu Nicolaescu.

După ce fusese destituit din funcția de prim-secretar de partid la Iași, Ion Iliescu își crease o aură de cvasi-disident, dar unul apropiat Moscovei, grație prieteniei sale cu liderul URSS, Mihail Gorbaciov, pe care îl cunoscuse în timpul șederii sale la Moscova. Se pare că, în decembrie 1989, mai multe personaje devenite, brusc, publice, au solicitat apariția lui Iliescu, „pe sticlă”. Printre aceștia îi enumerăm pe Petre Roman, Nicolae Militaru, Sergiu Nicolaescu, Cico Dumitrescu, Mihai Bujor Sion, în timp ce generalul Stănculescu l-a chemat la sediul MApN, pentru a-i preda frâiele puterii.

Teodor Brateș: „Fiul unui patriot, el însuși un patriot!”

Autorul lucrării la care facem referire a amintit și modul în care cel care avea să devină noul șef al statului în 1990 a fost prezentat oficial de realizatorul TV Teodor Brateș. Acesta a făcut o comparație între Iliescu și tatăl său, cunoscutul comunist bolșevic Alexandru Iliescu. La vremea aceea, nimeni nu îndrăznea să-și imagineze o schimbare de regim, ci doar un… „comunism cu față umană”.

Preluăm pasajul din cartea „Crimele Revoluției – Sângeroasa diversiune a KGB-iștilor din FSN”: „Teodor Brateș: Stimați telespectatori, avem marea bucurie de a găzdui aici în studio pe Ion Iliescu. (aplauze). Domnul Iliescu este fiul… este fiul unui revoluționar, unui patriot, el însuși patriot. După ce Aviația… reprezentantul Aviației ne va comunica ceva foarte important, vă rugăm… și ceva foarte urgent… vă rugăm să-l ascultați pe Ion Iliescu”.

A urmat primul discurs televizat al lui Ion Iliescu, încheiat cu un cor unanim: „Bravo! Bravo! Bravo!”…

„Stimați tovarăși, prieteni, cetățeni, sunt și eu stăpânit de emoție ca toți ceilalți care au vorbit înaintea mea și ca toți cetățenii acestei țări, care trăiesc momente excepționale. Dinamica desfășurării evenimentelor din ultimele zile a fost fără egal. Nimeni nu se aștepta ca acest regim, care se vroia a toate stăpânitor, a toate făcător, a toate știutor, care nu manifesta luciditatea minimă necesară pentru a înțelege momentele de dramatism pe care le trăiește națiunea română, să facă un semn de rezolvare – pe cale normală, pe cale pașnică, prin înțelegere cu cetățenii țării – a problemelor grave cu care se confruntă și economia țării, situația socială, situația materială a tuturor categoriilor de oameni ai muncii din această țară”, a fost începutul discursului „iliescian”.

Stenogramele sunt clare și nu este momentul, la ceas aniversar, nu-i așa, să căutăm acum acul în carul cu fân al logicii și al topicii discursului. Speach-ul lui Ion Iliescu a durat mult, dar importantă este și concluzia la care a ajuns autorul volumului care ne-a inspirat apariția acestui articol.

„Cel mai grav lucru pe care îl face Ion Iliescu, în prima sa apariție televizată, este incitarea la masacrarea Securității. Pornind de la Sibiu (n.r unde prim-secretar fusese Nicu Ceaușescu), el transmite, de fapt, un mesaj pentru toată țara: Securitatea e marele inamic al poporului român, pentru că „nu se leapădă de această clică ordinară de trădători ai patriei”, dar noi vom încerca să vă salvăm de bestiile lui Ceaușescu”, a scris Grigore Cartianu.

„Mata ești șugubăț!”

Ultimul episod al „Aniversării 92 de ani cu Ion Iliescu” s-a desfășurat la 16 decembrie 1994. Președintele în funcție a fost invitat la Comisia Senatorială pentru Cercetarea Evenimentelor din 1989. Ion Iliescu a încercat să „dribleze” forul condus de Valentin Gabrielescu, dar dominat de membrii PDSR, partidul prezidențial, transformat în zilele noastre în PSD.

Redăm o parte din stenograma discuției, așa cum este reflectată în cartea lui Cartianu:

„Iliescu: (…) Am fost informat tot de colegi de fuga lui Ceaușescu cu helicopterul. Atunci, mi-am luat rămas-bun de la colegii de la editură: „Fraților, s-a terminat!”. Am coborât, am dat un telefon la Televiziune și unul la Armată, cred, unde am dat de generalul Stănculescu. Am plecat spre Televiziune. Am văzut adunarea aceea de oameni…

Gabrielescu: Așa era planul?

Iliescu: Care plan?

Gabrielescu: Ăla, de răsturnare a lui Ceaușescu.

Iliescu: Mata ești șugubăț!

Gabrielescu: Încerc și eu să… încerc să fiu abil.

Iliescu: Nu sunteți… A fost, cum să spun, o chestiune spontană. Era momentul pe care-l așteptam, știam că se coc asemenea elemente”… (…)

Gabrielescu: Sau așa era planul…

Iliescu: Iarăși vreți să fiți… Nu încercați să fiți rău cu mine, domnule Gabrielescu, că nu…

Gabrielescu: N-o să-mi meargă…

Iliescu: Nu vă merge.”

Poveștile cu și despre cel alintat „Nea Nelu” sunt fascinante, ca și ascensiunea sa. Drumul către putere al primului șef de stat de după Revoluție ne învață un lucru pe care mulți dictatori contemporani – gen Vladimir Putin – îl ignoră sau nu știu să-l stăpânească. Nimeni nu câștigă un război fără să cucerească mai întâi mass-media, dar cu prudența lui Ion Iliescu.

La aniversarea de 92 de ani și de 33 de ierni trecute de la acel Decembrie sângeros, acesta este personajul Ion Iliescu, devenit între timp monument istoric. La mulți ani, domnule președinte!