Ion Mihai Pacepa, dezvăluiri incredibile despre Nicolae Ceauşescu: “N-a mers niciodată la un cinematograf”

Fuga în SUA a șefului-adjunct al spionajului românesc, generalul Ion Mihai Pacepa, a fost cea mai grea lovitură primită de serviciile secrete ale lui Nicolae Ceaușescu. Pacepa, care a cerut azil politic în America în 1978, este cel mai important spion din Europa de Est care a „defectat” în Vest și ulterior a lucrat pentru comunitatea de informații a SUA, împotriva fostului bloc sovietic. FANATIK.RO vă prezintă cele mai importante pasaje din cartea sa, „Orizonturi roșii”, un best-seller tradus în peste 30 de țări.

După fuga în America, generalul Ion Mihai Pacepa n-a putut fi ucis de spionii lui Nicolae Ceaușescu și nici de agenții celorlalte țări din Tratatul de la Varșovia. A murit, însă, infectat de COVID-19, la 92 de ani. Se spune că, aflând de dezertarea lui Pacepa, Ceaușescu ar fi turbat, pur și simplu, de furie și că ulterior, fostul general ar fi fost remunerat regește de americani, pentru informațiile oferite.

În cartea „Orizonturi roșii”, Pacepa a dezvăluit o mulțime de secrete, unele incriminatorii, altele picante, dar și unele abile ale conducerii dictatoriale de la București. Printre acestea din urmă se află Operațiunea „Orizont”, prin care spionajul românesc racola agenți străini, cu sensul de a slăbi atât NATO, cât și blocul sovietic.

Ion Mihai Pacepa, despre „Orizont”: „O vastă operațiune condusă chiar de Ceaușescu, pentru a obține bani și sprijin din Occident”

Cum s-a apropiat dictatorul de Pacepa, a povestit-o chiar fostul spion. Era vorba despre capacitățile sale de memorare: „Ceaușescu însuși are o memorie de elefant, dar în ultimii zece ani căpătase, de asemenea, încredere în memoria mea, neobișnuit de bună. Când am început școala primară, tata mă obliga să memorez o pagină întreagă din cartea de telefon în fiecare zi. ‘Nimic nu-ți va folosi mai mult în viitor decât o memorie excelentă’, obișnuia să spună”.

Digi24.ro

Rusia amenință că va ataca Polonia dacă NATO aduce arme nucleare pe teritoriul acesteia

De ce și-a trădat Pacepa președintele? Ei bine, lui Ceaușescu îi plăcea să vizioneze mereu un film montat la Washington, care prezenta o demonstrație populară favorabilă Bucureștiului. Evident, totul era orchestrat și acesta a fost motivul pentru care fostul spion a relatat tot soiul de întâmplări care îl aveau în centru pe Ceaușescu: dezvăluirea perpetuă a imaginii false pe care și-a creat-o acesta.

Recrutarea de agenți NATO era prima acțiune aflată pe lista priorităților liderului de la București, nu doar pentru a-și îndeplini, teoretic, obligațiile față de Tratatul de la Varșovia, dar mai ales pentru a-și proteja cea mai secretă operațiune a sa, denumită codificat „Orizont”. „Aceasta era o vastă operațiune condusă de el în persoană, pentru a obține sprijin politic, bani și tehnologii din Occident”, a menționat Pacepa.

Totul a început în seara zilei de 22 februarie 1972, când Ceaușescu personal a preluat conducerea DIE. “‘Experiența noastră demonstrează că astăzi Occidentul este deosebit de dornic să încurajeze cel mai mic semn de independență în cadrul blocului sovietic. Să profităm de dorința lui’, a spus Ceaușescu, cinic, în memorabila-i cuvântare ținută în seara aceea, în biroul său, în fața comisiei de directori ai DIE. ‘Trebuie să facem din inteligență trăsătura noastră națională… Încetați să mai arătați Occidentului o față posacă, încruntată și pumnii încleștați. Începeți să-l faceți să simtă compasiune pentru noi și veți vedea cât de repede se vor transforma în mărinimie boicoturile din Occident. Să prezentăm România ca pe o insulă latină în marea salvă’”, a relatat Pacepa.

Fostul general a continuat, pe aceeași temă: „A doua zi după această cuvântare istorică, Ceaușescu a lărgit schema de organizare de la aproximativ 700 la peste 2800 de agenți secreți, sporindu-i de peste opt ori bugetul, plătit în valută forte. Apoi, a pus pe planul doi activitățile secrete pentru străinătate, stabilind operațiunile de spionaj ca principala sarcină a DIE. „Orizont” era numele codificat pe care însuși Ceaușescu l-a dat acestei acțiuni. Scopul său era să dea Occidentului iluzia că România ceaușistă este un nou tip de țară comunistă, independentă față de toată lumea, inclusiv față de Moscova, și care merită să fie sprijinită de Occident, cu scopul de a face breșe în zidurile ce înconjoară blocul sovietic”.

Digisport.ro

Un fotbalist celebru și soția sa, filmați în duș. Imaginile au făcut înconjurul lumii

Beții grandioase cu familia dictatorială. Nicu spărgea sticle cu whiskey, Nicoae prefera vinul alb

S-a vorbit foarte mult despre chiolhanurile pe care le trăgea Nicu Ceaușescu iar Pacepa a insistat pe marginea acestui subiect: „În timp ce treceam prin fața reședinței sale, auzeam muzica rock zgomotoasă, pusă la maximum, întreruptă de explozii mici, repetate. Pe când treceam pe lângă ușa glisantă, l-am zărit pentru o clipă pe Nicu, fiul lui Ceaușescu, aruncând în perete cu sticle de whiskey nedesfăcute. Când se spărgeau, alcoolul se împrăștia peste tot pe mobilă, iar râsetele lui Nicu răsunau în toată camera”.

„Nicu era băutor zdravăn încă din adolescență, când obișnuia să dispară deseori de acasă, fiind găsit peste câteva zile, beat pulbere, în casa unui prieten sau în vreun restaurant prăpădit. Pe vremea aceea, el obișnuia să bea orice, de la țuică, un coniac tare din prune asemănător șliboviței (băutură națională românească), la vodcă, Cointreau sau șampanie. Acum avea 27 de ani și bea numai whiskey”, a povestit autorul „Orizonturilor roșii”.

În schimb, Nicolae Ceaușescu îmbina băutura cu pasiunea sa pentru filme, mai ales pentru cele despre Napoleon și serialul „Kojak”. „Cu toate că Nicolae Ceaușescu n-a mers niciodată la un cinematograf public, este un amator fanatic de filme. Filmele sale preferate sunt cele despre Napoleon, care este modelul său și filmele polițiste americane. „Ei întâi trag, și după aceea pun întrebări”, obișnuia să spună despre polițiștii americani. (…) Un chelner l-a servit pe Ceaușescu cu vinul său galben preferat din Moldova, făcut numai pentru el, și a deschis o șampanie Cordon Rouge, de la gheață, băutura preferată a Elenei. După ce a terminat vinul, Ceaușescu a plecat cu pasul său vioi obișnuit”, a continuat povestea.

Iată, însă, cum s-a sfârșit vizionarea unei producții din seria „Kojak”: „La sfârșitul acestui episod, luminile au arătat-o pe Elena dormind buștean, cu gura și halatul căscate indecent. Elena nu a fost niciodată capabilă să stea trează până la finalul vreunui film. Pe de altă parte, îmi amintesc că numai o singură dată a adormit Ceaușescu în timpul unui spectacol. Era la un spectacol de gală dat în onoarea sa de președintele costarican Jose Figueres, în 1973”.

„Arafat deține cheia, acum!”

Este de notorietate prietenia care îl lega pe președintele României de liderul palestinian Yasser Arafat. „Arafat deține cheia acum!, a început el (n.r Ceaușescu). Dacă voi fi în stare să-i spun lui Carter, Sadat și Begin că pot transforma OEP-ul (n.r Organizația pentru Eliberarea Palestinei) într-un guvern în exil și să-l conving să accepte cumva rezoluțiile 242 și 338, aș putea fi eu mediatorul. Rezoluțiile 242 și 338 ale ONU, despre care era vorba, confirmau existența statului Israel. Îl vreau pe Arafat aici, a continuat”, a povestit Pacepa.

Trebuie menționat că Arafat și prietenul său Hani Hassan erau printre teroriștii cei mai căutați ai vremii. Fostul șef al spionilor a detaliat o încercare de asasinat plănuită de cei doi arabi, față de care șeful statului român a protestat: „În 1976, Ceaușescu i-a propus lui Arafat să facă schimb de consilieri în probleme de spionaj. Primirea câtorva agenți OEP a adus o creștere dramatică a componenței teroriste din cadrul DIE, numită „Planul Z”, Z fiind ultima literă din alfabet și reprezentând soluția finală”.

Cu toate acestea, Ceaușescu s-a opus categoric intenției de aasinare a regelui Hussein al Iordaniei, pe care Arafat și amicul său doreau să-l ucidă. „Când s-a întâlnit cu Hussein după cină, Ceaușescu a început să discute planul lui Arafat. S-a exprimat violent împotriva terorismului internațional practicat de OEP, condamnând cu fermitate recentele atacuri ale OEP-ului împotriva independenței Iordaniei și a vieții lui Hussein. După o discuție care a durat mai puțin de două ore, Ceaușescu a pus pe masă un dosar conținând datele biografice ale teroriștilor OEP-ului, precum și fotografiile acestora”, a notat Pacepa.

Radio „Europa Liberă” sau „Cutia cu trăncăneli”, ghimpele din coasta președintelui

Cel mai mare „ghimpe” care era înfipt în coasta lui Nicolae Ceaușescu era postul de radio „Europa Liberă”. Pacepa a rememorat unul dintre momentele de furie pe care președintele le-a traversat din pricina acestei instituții, al cărei buletin de știri zilnic abunda în atacuri dure la adresa cultului personalității promovat de Ceaușescu: „Când am intrat, el era așezat la masa de lucru aruncând priviri îngrozitoare, iar în spatele lui stătea țeapănă Elena. Ajunsese la mijlocul ordinelor pe care le avea de dat, acesta fiind un semn că atmosfera începuse deja să se calmeze. Coman, Postelnicu și Pleșiță măzgăleau ceva de zor în carnetele lor de notițe. Ceaușescu mi s-a adresat direct și scurt: ‘Trebuie să reconstruim centrul de bruiaj!’”.

Dar povestea a continuat. „Ceaușescu a continuat să vorbească, fără să catadicsească să-mi arunce măcar o privire. A spus că nu mai vroia ca numele de radio „Europa Liberă” să mai fie pronunțat vreodată în biroul lui. Că ar trebui înlocuit cu un nume de cod, ceva de genul ‘Iahichi-iac’. Sau mai bine, ‘Cutia cu trăncăneli’. Că ar trebui creată o unitate specială de securitate care să nu se ocupe de altceva decât de ‘Cutia de trăncăneli’. Să fie aplicată cenzura totală asupra corespondenței spre și dinspre Occident, cu confiscarea sau reținerea tuturor materialelor adresate ‘Cutiei cu trăncăneli’ sau în legătură cu aceasta”, a precizat fostul oficial, în cartea sa.

De altfel, Ceaușescu a încercat să infiltreze în redacția postului respectiv un agent, inspirându-se din felul în care reușiseră acest lucru polonezii. Aceștia au avut, timp de opt ani, un ofițer bine camuflat în redacție, care a fotografiat tot ce a văzut, trimițând filmele la Varșovia. Ion Mihai Pacepa a dezvăluit și secretele acestei operațiuni: „În anul 1977, Ceaușescu a ordonat pentru prima dată celor de la DIE să organizeze o operațiune, pentru ca apoi să se facă o campanie de presă explozivă, ce ar fi urmărit să zguduie din temelii departamentul românesc al postului de radio. DIE l-a ales pe „Ionescu”, unul dintre agenții pe care îi avea în interiorul redacției. Acesta fusese colonel în armata română, trecut în rezervă și trimis în Franța, unde a devenit angajat la „Europa Liberă””.

Numai că, „Ionescu” nu s-a comportat așa cum bănuiau cei de la București: „Ceaușescu a aprobat acțiunea și a semnat un decret prin care îi dădea lui ‘Ionescu’ gradul de general în retragere și pensia ce i s-ar fi cuvenit, în caz că s-ar fi repatriat în România. ‘Ionescu’, pe atunci în vârstă de 66 de ani, s-a arătat flatat de atenția care i s-a acordat, însă a lăsat clar să se înțeleagă că decizia lui finală depindea de reușita în a o convinge pe iubita lui, care era o franțuzoaică, să-și petreacă împreună ultimile lor zile de viață în România. Evident, aceasta nu s-a dovedit o misiune prea ușoară.

–      Nu ne-a dat încă un răspuns definitiv, tovarășe Ceaușescu.

–      Presați-l. Forțați-l. Șantajați-l. Sau faceți-l să vină la o întâlnire în Austria și răpiți-l, a spus Ceaușescu, arătând cât se poate de clar că acestea erau noile ordine pentru rezolvarea cazului respectiv. Vreau să văd că bomba pe care am pregătit-o pentru cuibul ăla de viespi explodează o dată în presa din Vest! – și a început să se plimbe prin cameră ca leul în cușcă”.

Fonduri secrete în valoare de 400 de milioane de dolari

Problema fondurilor secrete a fost, de asemenea, deseori pusă pe tapet: „În 1971, Ceaușescu a început să strângă bani pentru el, grijuliu, ‘pentru zile negre’. În acel an, vechiul său prieten, Juan Peron, care trăia pe atunci în exil în Spania, a venit la București să ceară insistent ajutor financiar. Peron avea mare nevoie de fonduri pentru a-și mobiliza bastioanele de sindicate ale muncitorilor din Argentina, cu scopul de a-și pregăti întoarcerea la putere. O valiză diplomatică pe care am pregătit-o eu însumi a început să transporte lunar bani gheață la Madrid pentru prietenul în exil al lui Ceaușescu”.

De unde proveneau, însă, banii președintelui român? „Pînă la sfârșitul anului 1973, Ceaușescu își deschisese propriul său cont, foarte secret, codificat prozaic „TA”. Conținea fiecare bănuț obținut de către DIE, prin operațiunile sale valutare. Ulterior, au mai fost deschise alte conturi, TA-73 sau TA-78, dar banii obținuți de către DIE în valută forte, proveniți mai ales din exportul evreilor și germanilor, au fost depuși numai în contul TA aparținând lui Ceaușescu. Banii primiți în altă monedă erau schimbați în dolari, de obicei la Zurich. Până de curând, el n-a cheltuit decât patru milioane de dolari din acest fond, o sumă neglijabilă, dacă o comparăm cu totalul acumulat, care era de circa 400 de milioane de dolari”,  a venit răspunsul pentru această întrebare…

„Ceaușescu n-a primit niciun ban în timpul vieții de adult”

S-a vorbit mult și se discută și acum despre restul averii lui Ceaușescu. Iată că a povestit fostul general referitor la averea dictatorului: „Ceaușescu n-a primit niciodată vreun ban, în timpul întregii sale vieți de adult. Înaintea Celui de-Al Doilea Război Mondial, fusese ucenic la un cizmar, care i-a dat casă, masă și îndoctrinare marxistă. În timpul războiului, a stat în închisoare, iar în libertate, în calitate de comunist, a devenit activist de partid imediat după sfârșitul războiului. De când este conducătorul suprem al României, este o chestiune de mândrie pentru el să accentueze că niciodată nu a fost plătit pentru ceea ce a făcut”.

Mai mult, fostul lider se mai mândrea și cu faptul că niciodată nu a cumpărat nimic pentru el dintr-un magazin. „Abia în octombrie 1970, Ceaușescu, datorită insistențelor Elenei, a pus pentru prima dată piciorul într-un magazin. S-a întâmplat cu prilejul unei vizite oficiale la New York, când a acceptat invitația din partea conducerii magazinelor „Macy” de a le vizita principalul magazin din Herald Square. Ceaușescu a fost uluit”, a detaliat autorul „Orizonturilor roșii”.