Ionel Dănciulescu își aduce aminte de cele mai urâte momente din cariera lui când, de supărat ce era, nu mai vorbea cu nimeni chiar și două zile. Câine roșu până la moarte, Ionel Dănciulescu se bucură și acum când își aduce aminte de victoriile pe care le obținea cu echipa.
Ionel Dănciulescu susține că fost forțat să se retragă, la 37 de ani, din fotbalul de performanță. Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK, fostul mare fotbalist ne spune că a ales să se retragă de la echipa lui de suflet, Dinamo București, pentru că își dorea să rămână aici, în orice ipostază ar fi fost vorba. Aflăm și ce crede Ionel Dănciulescu despre fotbaliștii de azi și de ce nu i-a plăcuți niciodată să se laude cu performanțele lui.
Ionel Dănciulescu a fost considerat unul dintre cei mai valoroși atacanți din Liga întâi. A trecut de la Dinamo la Steaua, întorcând-se apoi la prima lui iubire, echipa din Ștefan Cel Mare. Ionel Dănciulescu ne-a dezvăluit ce a însemnat, pentru el, succesul de care s-a bucurat. De asemenea, el a vorbit și despre motivul real pentru care s-a apucat de fotbal.
„Până la urmă e satisfacția că ceea ce ai făcut, ai făcut cu pasiune. Contează ce rămâne după carieră în cifre, numere, trofee. Am simțit mereu o mândrie, dar nu mi-a plăcut niciodată să epatez, să fiu un jucător care să se laude.
Las oamenii care s-au uitat la meciuri să aprecieze și să mă laude. Pentru mine e mult mai importantă părerea, opinia oamenilor din fotbal și a suporterilor.
Am ales fotbalul pentru că în perioada aia nu prea aveam multe lucruri de făcut decât să batem mingea pe maidan. De dimineață până seara numai asta făceam. Probabil a fost o pasiune pe care am avut-o, mi-a plăcut să joc fotbal și cred că am făcut-o destul de bine”, povestește Ionel Dănciulescu, în exclusivitate pentru FANATIK.
Ionel Dănciulescu și-a început cariera jucând la Electroputere Craiova. Anii au trecut și, în 1995, a fost mutat la Dinamo. Celebrul fost fotbalist își aduce aminte de cele mai bune, dar și de cele mai rele momente pe care le-a trăit în cariera lui.
„O să încep cu perioadele nasoale. Necalificarea în Champions League în meciul cu Lazio, de fapt dubla cu Lazio. Apoi o finală de cupă pierdută contra Stelei. Au fost niște eșecuri care m-au marcat o bună bucată de timp. Cred că au fost mai multe, dar astea au fost cele mai dureroase.
Puneam foarte multă pasiune și sufeream foarte mult atunci când nu aveam rezultate, când echipa pierdea. Eram atât de supărat încât o zi sau două nu vorbea nimeni cu mine.
Iar momente bune… meciul împotriva Stelei, pe stadionul Dinamo, când am făcut 2-1. A fost, din punctul meu de vedere, cea mai mare presiune pe care am întâlnit-o la un meci de fotbal. Dacă ei făceau egal sau câștigau, ieșeau campioni. Apoi meciul amical cu Germania când am înscris două goluri” , ne spune, în exclusivitate pentru FANATIK, Ionel Dănciulescu.
Viața de sportiv nu este deloc ușoară. Ani de zile de privațiuni, antrenamente și cantonamente. Ionel Dănciulescu spune adevărul despre retragerea sa din fotbalul profesionist, în 2013 și cât de mult s-a schimbat fotbalul în ultimii 20 de ani.
„Mai mult am fost forțat să mă retrag, recunosc. Aș mai fi putut să joc. Pe vremea mea la 31 de ani eram deja bătrâni, azi văd că mai joacă și la 40. A fost o decizie de comun acord și, chiar dacă am acceptat, cred că un an aș mai fi putut să ajut echipa.
Azi s-a mai pierdut din spiritul de a fi dinamovist, rapidest, fcsb-ist. Înainte eram mulți jucători români, acum sunt străini și nu înțeleg tot ce înseamnă atașament față de culori, de club.
Îi interesează salariul și nimic mai mult. Nu au suferințele, trăirile pe care le are un jucător român, crescut în propria academie. Azi sunt foarte puțini jucători care joacă mulți ani la un club”, spune Ionel Dănciulescu, în exclusivitate pentru FANATIK.
Ionel Dănciulescu a trecut peste eșecuri și a mers mai departe, chiar dacă nu cu foarte multă ușurință. Viața i-a fost plină de surprize, dar un singur moment l-a dat peste cap: retragerea din fotbalul de performanță. Câine roșu până la moarte, Ionel Dănciulescu recunoaște că mereu a fost un tip normal căruia nu i-a plăcut extravaganța.
„Atunci când m-am retras a fost cel mai rau, mai ales că nu a fost decizia mea în totalitate. Până la urmă, am vrut să mă retrag de la Dinamo, de la echipa mea de suflet, pentru că scopul meu a fost să rămân la Dinamo în orice ipostază.
Aș mai fi putut să joc un an de zile iar acum aș fi avut mai multe goluri băgate și meciuri jucate. Când m-am retras, am gândit lucrurile în viitor. Am decis să renunț la performanță și să continui ca director sportiv”, mărturisește Ionel Dănciulescu.