Fotbal intern

Drumul lui Lupescu, spaima lui Burleanu, între FRF şi UEFA

Ionuţ Lupescu, contracandidatul lui Răzvan Burleanu la preşedinţia FRF, este director al Comisiei Tehnice a UEFA. FANATIK.RO vă prezintă drumul fostului internaţional român până la poziţia pe care o ocupă acum.
10.02.2018 | 17:51
Drumul lui Lupescu spaima lui Burleanu intre FRF si UEFA

Ionuţ Lupescu îşi aminteşte că „am început să joc fotbal în Austria când aveam şase ani. O parte a copilăriei mele mi-am petrecut-o acolo pentru că tatăl meu a fost tot fotbalist şi a jucat ultimii cinci ani ai carierei în Austria. Când s-a reîntors în România eu aveam 11 ani şi am trecut pe la Mecanică Fină ca să mă stabilesc la Dinamo, unde am stat până la 21 de ani. După Revoluţia din 1989, m-am transferat în Bundesliga, unde am jucat opt ani, şase ani la Leverkusen şi doi la Mönchengladbach. Apoi m-am reîntors la Dinamo, am jucat o perioadă scurtă în Turcia şi  Arabia Saudită şi am pus punct carierei de jucător în 2002”. Carieră de jucător încununată cu participarea la 4 turnee finale majore, în cea mai bună perioadă din istoria echipei naţionale. A purtat tricoul cu numărul 21 al reprezentativei României la Cupa Mondială din Italia 1990, numărul 5 la Cupa Mondială din SUA 1994 şi la EURO 1996 din Anglia şi numărul 15 la EURO 2000 din Belgia şi Olanda, adunând un total de 74 de meciuri internaţionale ca mijlocaş ofensiv, în care a marcat 6 goluri.

Întrebat dacă faptul că tatăl său, regretatul Nicolae „Culae” Lupescu, fost internaţional, participant cu echipa naţională la Cupa Mondială din Mexic, în 1970, a constituit o presiune în plus pe cariera sa, Ionuţ Lupescu declara în revista „UEFA Direct” că nu i s-a întâmplat aşa ceva deşi „lumea întotdeauna era pregătită să spună că jucam în echipă pentru că eram fiul lui Lupescu. Cunosc şi alţi jucători care nu erau judecaţi pentru abilităţile lor fotbalistice, ci mai mult pentru descendenţa lor… şi câţiva dintre ei erau jucători foarte buni. Din fericire, tatăl meu nu intervenit niciodată în cariera mea, chiar dacă, evident, ar fi putut s-o facă. El mi-a spus că dacă într-adevăr iubesc fotbalul, să merg pe forţele mele cât de departe pot în carieră, secretul fiind munca. Se poate spune că tatăl meu a fost cel mai bun antrenor al meu în perioada copilăriei, nu atât de mult în ceea ce priveşte abilităţile tehnice, cât cel mai mult în ceea ce priveşte atitudinea pe care trebuie să o am în timpul jocului. Cred că părinţii uneori pun prea multă presiune pe copii. Este păcat că părinţii merg la meciuri sau antrenamente pentru a da instrucţiuni sau uneori chiar mai rău. Este o mare greşeală. De aceea sprijin în totalitate cluburile şi federaţiile care trasează direcţii clare pentru părinţi”.

Mircea Lucescu, antrenorul care l-a impresionat cel mai mult pe Lupescu

Şi fiindcă a adus vorba despre antrenori, „UEFA Direct” l-a întrebat pe candidatul la preşedinţia FRF cine a fost tehnicianul care l-a influenţat cel mai mult. Iar fostul dinamovist n-a stat pe gânduri: „Mircea Lucescu, antrenorul care m-a promovat la echipa întâi a lui  Dinamo la 17 ani. Este un antrenor de excepţie, în special în ceea ce priveşte promovarea tinerilor jucători. M-a impresionat profund, m-a marcat decisiv perioada lucrată cu el. Dovezile valorii sale incontestabile sunt succesele din Turcia, din Italia, nu mai vorbesc de ce a reuşit la Doneţk, unde a făcut istorie cu un club anonim până la venirea lui şi pe care l-a dus la dominanta campionatului din Ucraina 12 ani de-a rândul, cu care a câştigat Cupa UEFA şi a ajuns în optimile Ligii Campionilor. Am mai lucrat apoi cu destui tehnicieni, în cei opt ani din Germania, de exemplu, am avut vreo nouă antrenori, meseriaşi cum se spune, dintre care amintesc pe Hannes  Bongarts, Bernd Krauss, Norbert Meier, Friedl Rausch, Dragoslav Stepanovic, Jürgen  Gelsdorf sau Erich  Ribbeck. Am învăţat destule de la ei, dar am spus-o, o spun şi o voi spune mereu: Mircea Lucescu rămâne pentru mine numărul unu, cel care a avut cea mai mare influenţă în cariera mea”.

De ce a renunţat la meseria de antrenor

Care carieră odată încheiată în 2002, i-a dat timp de gândire şi planuri de viitor, astfel că „am avut ideea să încep antrenoratul cam la şase sau şapte luni după ce m-am retras. Cred că probabil 95 la sută dintre jucători când ajung la sfârşitul carierei se gândesc «Vreau să devin antrenor». OK, dar trebuie să înţelegem realitatea că este un număr limitat de locuri de muncă. De aceea este bine pentru foştii fotbalişti să exploateze faptul că sunt mai multe oportunităţi de împlinire profesională în fotbal, începând de la fotbalul de bază, de la copii şi juniori, dar, din păcate, mulţi dintre foştii fotbalişti se gândesc doar cum să ajungă direct la echipele de seniori în prima sau a doua  ligă, fără să se gândească la celelalte oportunităţi oferite de fotbal. Deci cred că avem un rol educaţional în ceea ce priveşte încurajarea foştilor fotbalişti să reflecteze mai bine asupra posibilităţilor din fotbal. Apropo, trebuie să admit că atunci când am încheiat cariera, la 33 de ani, am crezut că ştiu multe despre fotbal. Dar când am început studiile şi am intrat mai adânc în problemele teoretice ale jocului de fotbal, am realizat că ştiu doar 10 la sută. Aceasta a fost experienţa personală, dar cred că mulţi au trăit la fel situaţia”.

Responsabil pentru 25 de jucători, adică 25 de caractere diferite

Cât despre atât de mediatizata licenţă Pro, Ionuţ Lupescu admite că, la fel ca orice şcoală, şi cursurile de antrenori „pot fi uneori plictisitoare, da, dar când termini realizezi cât ai câştigat din studierea diferitelor aspecte. Când începi să antrenezi, trebuie să faci anumite ajustări pentru că esti responsabil pentru 25 de jucători, adică 25 de caractere diferite. Dacă reuşeşti să găseşti un numitor comun şi o înţelegere comună între jucători şi să-i ajuţi să lucreze ca o echipă, ai realizat doar 60 la sută din obiectivul tău. Astăzi trebuie să faci asta pe un fond de presiune externă, cum ar fi media şi pretenţiile clubului, care pot face munca antrenorului foarte dificilă. Pentru asta îţi trebuie diferite abilităţi pentru a obţine ce doreşti. Când am obţinut licenţa Pro, am avut norocul să mă aflu într-un grup de 25-26 de persoane, majoritatea dintre ei fiindu-mi colegi. Câţiva mi-au fost colegi de echipă, jucaseră fotbal, nu făcuseră studii, iar alţii nu jucaseră, dar aveau studii universitare. Deci a fost un mix foarte bun. Aceia dintre noi care fuseserăm fotbalişti îi ascultam pe cei cu pregătire universitară despre teorie, iar la rândul lor, aceştia ascultau de la noi când venea vorba despre părţile practice ale acestei munci. De aceea cred foarte mult în valoarea întâlnirilor şi a schimbului de idei”. 

Ziariştii care l-au învăţat să nu cadă în capcana ziariştilor

Cunoscut şi recunoscut ca un tip educat, care niciodată nu a intrat în clinciuri cu presa, Ionuţ Lupescu dezvăluie cum a reuşit acest lucru: „Alte aspecte importante pentru mine au fost psihologia şi relaţia cu media. Am învăţat cum să vorbesc în faţa altor persoane şi cum să comunic cu presa. I-am avut pe redactorii-şefi de la publicaţii ca «Bildzeitung» sau «Sport Bild» care ne-au vorbit despre filosofia ziarelor lor. Acest lucru m-a ajutat să înţeleg exact de ce ziariştii «presează» în anumite lucruri şi asta m-a ajutat să nu cad în capcana lor. A fost o experienţă foarte bună. Şi pentru că am fost interesat de aspectele administrative şi educative ale jocului de fotbal, am făcut şi un master în relaţii internaţionale când am absolvit cursurile Universităţii Naţionale de Educaţie Fizică şi Sport din Bucureşti. Ăsta a fost un lucru important pentru mine, pentru că am putut să dobândesc mai multe idei pe lângă cele acumulate ca jucător”.

„Am văzut lucruri care mă faceau să mă simt inconfortabil”

La un an după ce şi-a încheiat cariera de fotbalist, Ionuţ Lupescu a absolvit în 2003 şcoala de antrenori şi a luat Licenţa Pro la Köln: „Mi-am făcut studiile sub îndrumarea lui Erich  Rutemöller, directorul şcolii germane de fotbal în acea vreme. Apoi m-am întors în România pentru a antrena, dar după şase luni am renunţat pentru că am văzut lucruri care mă faceau să mă simt inconfortabil. În 2005, Mircea Sandu, care candida pentru preşedinţia Federaţiei Române de Fotbal, m-a întrebat dacă nu aş dori să mă alătur lui în administraţie. Am avut câteva zile de discuţii asupra lucrurilor pe care aş dori să le schimb şi am schiţat împreună un plan de acţiune. El a câştigat alegerile, iar eu am început o carieră de cinci ani şi jumătate ca director general la Federaţia Română de Fotbal, o perioadă fantastică pentru mine deoarece am învăţat o mulţime de lucruri. Am fost responsabil atât cu echipele naţionale, cât şi responsabil al departamentului de marketing. Au fost foarte multe de făcut. Între timp am lucrat cinci ani ca membru al Comisiei de Disciplină a UEFA  şi ca delegat UEFA la meciuri. În acelaşi timp am lucrat ca membru al Comitetului Tehnic de Dezvoltare al FIFA, unde am învăţat tot ce era de ştiut dspre structurile celor două organizaţii”.

Sprijin de la Platini şi Infantino

Acest trecut amplu l-a făcut pe Ionuţ Lupescu candidatul ideal pentru a continua munca asiduuă depusă de Andy Roxburgh, care a renunţat la funcţia de Director Tehnic al UEFA în septembrie 2012, după 18 ani de activitate susţinută, la cel mai înalt nivel: „Am fost abordat prima oară să mă alătur UEFA în perioada când Mircea Sandu avea probleme de sănătate, în 2009. A fost indisponibil pentru aproximativ un an şi cineva trebuia să-l înlocuiască în conducerea federaţiei. Nu era momentul atunci să plec. În 2011, am avut a doua ofertă şi am acceptat. A fost un început bun pentru că am avut sarcina de consilier între asociaţiile naţionale. Apoi am fost informat că directorul tehnic Andy Roxburgh o să plece şi am fost invitat să-i i-au locul. După cinci ani în poziţii administrative, această propunere a fost ceva diferit pentru mine, dar pozitiv pentru că aveam posibilitatea să «şterg de praf» şi să folosesc cunoştinţele dobândite cu opt-zece ani înainte. A fost o provocare frumoasă să continuu munca de acolo de unde a lăsat-o Andy Roxburgh în 2012. El a lucrat 18 ani la UEFA, a făcut o treabă fantastică şi a stabilit standarde foarte înalte. Obiectivul meu a fost, şi este!, să menţin aceste standarde. Evident cu o abordare diferită, pentru că, atunci când am venit în această poziţie, nu mi-am propus doar să imit ce s-a întâmplat înainte. Am început dialoguri despre felul cum să ne organizăm şi ce fel de programe să întreprindem. Frank Ludolph, directorul educaţiei antrenorilor pe atunci, m-a însoţit în lungile discuţii cu preşedintele UEFA  Michel Platini despre direcţiile pe care le propunem. Am vorbit aproape patru ore şi apoi preşedintele a spus «să ne punem pe treabă». Discuţia a fost foarte bună pentru că preşedintele a venit cu numeroase idei bune din experienţa de jucător şi fost antrenor, deci mi-a dat câteva sfaturi bune, şi de asemenea am avut un ajutor preţios de la Secretarul General de atunci, acum preşedinte FIFA, Gianni Infantino”.

Ce a făcut şi ce face, de fapt, la UEFA

Este greu de cupins în câteva cuvinte, în câteva propoziţii, în câteva fraze munca vastă depusă de Ionuţ Lupescu la UEFA. El ştie cel mai bine ce a vrut să facă şi ce a reuşit până acum. „Este dificil să spun în câteva cuvinte. Unul dintre scopurile noastre principale a fost să stabilim un parteneriat de lucru între UEFA şi experţii din diferite domenii, cu scopul de a schimba informaţii de calitate şi importante pentru federaţii, în diferitele domenii pe care încearcă să le îmbunătăţească. Să luăm formarea antrenorilor spre exemplu. În multe din asociaţiile membre ale UEFA avem structuri de antrenori fantastice. Deci oportunităţile de a învăţa sunt chiar acolo. Un lucru pozitiv făcut de UEFA este introducerea «The  Study  Group Scheme», adică schimbul de experienţă între federaţii pe diferite domenii. Cred că a reprezentat un adevărat impact şi arată perfect, în opinia mea, cum federaţiile trebuie să lucreze împreună pentru a schimba informaţii şi experienţă. Trebuie să acceptăm că avem o diversitate extraordinară.  Spre exemplu, am organizat un stadiu de schimb de experienţă pentru licenţa PRO în Nyon, în care au fost implicaţi reprezentanţii mai multor federaţii naţionale, printre care şi Spania. Şi, în prezentarea lor, am aflat că sistemul lor de formare a antrenorilor datează din 1944! Asta chiar e ceva. Evident că nu sunt multe federaţii care să rivalizeze cu asemenea tradiţie, de aceea este aşa de important, în opinia mea, să scoatem resursele noastre şi să folosim cei mai buni jucători pentru a consolida echipa”.

„Implicarea  este cuvântul cheie”

Cum asta?, a fost întrebat Ionuţ Lupescu la interviul de prezentare în revista „UEFA Direct”. „Aş spune că viziunea este simplă, să implicăm din ce în ce mai mult federaţiile naţionale în proiectele UEFA. Discutăm de asemenea diferite modalităţi pentru conferinţe şi seminarii, spre exemplu. Cred că avem o mulţime de oameni de calitate în federaţiile naţionale şi ei ar trebui să fie încurajaţi să participe mai mult. De fiecare dată când încercăm să constituim un grup de studiu, fie că este formarea antrenorilor, grassroots  football  (n. red. – fotbalul de bază) sau orice altceva, vom planifica întâlniri înainte de eveniment cu specialişti de top, pentru a se implica în proiectarea programului. Cred că implicarea  este cuvântul cheie. Dacă vreţii să rezum, pot spune că toate evenimentele viitoare vor fi, de fapt, «proiecte de schimb» implicând toate federaţiile membre. Fotbalul, până la urmă, este un sport de echipă”, a fost răspunsul amplu al fostului internaţional român, acum implicat în lupta pentru şefia FRF.

„Mircea Lucescu, antrenorul care m-a promovat la echipa întâi a lui  Dinamo la 17 ani, este pentru mine tehnicianul cel mai important din cariera mea. Este un antrenor de excepţie, în special în ceea ce priveşte promovarea tinerilor jucători. M-a impresionat profund, m-a marcat decisiv perioada lucrată cu el. Am mai lucrat apoi cu destui tehnicieni, în cei opt ani din Germania, de exemplu, am avut vreo nouă antrenori, meseriaşi cum se spune, am învăţat destule de la ei, dar am spus-o, o spun şi o voi spune mereu: Mircea Lucescu rămâne pentru mine numărul unu, cel care a avut cea mai mare influenţă în cariera mea”

„Unul dintre scopurile noastre principale a fost să stabilim un parteneriat de lucru între UEFA şi experţii din diferite domenii, cu scopul de a schimba informaţii de calitate şi importante pentru federaţii, în diferitele domenii pe care încearcă să le îmbunătăţească”

„După cinci ani în poziţii administrative la FRF, propunere UEFA a fost ceva diferit pentru mine, dar pozitiv pentru că aveam posibilitatea să «şterg de praf» şi să folosesc cunoştinţele dobândite cu opt-zece ani înainte”

„A fost o provocare frumoasă să continuu munca de acolo de unde a lăsat-o Andy Roxburgh în 2012. El a lucrat 18 ani la UEFA, a făcut o treabă fantastică şi a stabilit standarde foarte înalte. Obiectivul meu a fost, şi este!, să menţin aceste standarde”

49 de ani a împlinit Ionuţ Lupescu pe 9 decembrie 2017

74 de meciuri, în care a marcat 6 goluri, a jucat Ionuţ Lupescu pentru echipa naţională a României

4 turnee finale de CM (1990, 1994) şi CE (1996, 2000) are Ionuţ Lupescu în palmares

8 ani, 6 ani la Bayer Leverkusen, cu care a câştigat Cupa Germaniei în 1993 şi 2 la Borussia Mönchengladbach, a jucat Ionuţ Lupescu în 1.Bundesliga

116 meciuri, în care a marcat 11 goluri, a jucat Ionuţ Lupescu la Dinamo (1986-1990 şi 2000-2001), cu care a câştigat 3 titluri de campion (1990, 2000, 2002) şi 3 Cupe ale României (1990, 2000, 2001)