Unul dintre cei mai mari fotbaliști ai României, Ioan „Liță” Dumitru, a făcut o radiografie a tricolorilor. Cel care a fost unul dintre liderii lui Rapid și Steaua și a antrenat în Giulești și naționala de juniori a României l-a criticat pe portarul Ionuț Radu, cere foștilor mari fotbaliști să coboare în iarbă și prezintă soluția pentru revirimentul fotbalului românesc.
Nea Liță, ne pregătim de meciul cu Polonia, ce concluzii pot fi trase după primele două jocuri din Liga Națiunilor, cu Suedia și Bosnia?
– Cu Suedia ne-am apropiat, cât de cât, de ceea ce ne dorim, dar cu Bosnia a fost un dezastru! A fost o diferență mare, am scăpat ieftin. Puteam să luăm șapte, opt, nu patru.
Care e explicația?
– Gică Hagi, pe care-l prețuiesc foarte mult, a recunoscut că a greșit, cu schimbările masive în echipă. Totuși, principala problemă la noi este valoarea jucătorilor. Nu degeaba avem doar câțiva care joacă prin occident, niciunul la vreo echipă mare.
Cine a fost principalul vinovat?
– Domnul portar. A greșit și în mandatul lui Lucescu, când ne-a mâncat câteva puncte, a fost nesigur în Suedia, e un gafeur. A greșit la primele trei goluri cu Bosnia, pe care le-a luat de pe la 6 metri. S-a făcut repede 2-0, am căzut psihic, s-a terminat. Dacă era Rică Răducanu, nu luam vreun gol, le săreau capetele la bosniaci în duelurile aeriene! În șase metri, portarii sunt regi!
Avem vreo șansă în Polonia?
– Dacă jucăm cum am făcut-o cu Bosnia, ne întoarcem cu plasa plină! Poate Gică va reuși să-i trezească, să facă o echipă bună și, cu noroc, poate vom scăpa de rușinea de a pierde trei meciuri la rând
Vă place de vreun jucător din actuala echipă?
– Doar Rațiu cred că e la un nivel european.
Ar fi jucat vreun tricolor actual în echipa din 1970, cu care ați jucat la un Mondial cu 16 echipe și cu care ați prins, în 1972, un sfert de finală la Euro?
– Niciunul! Nici rezerve nu puteau fi! Gândește-te ce rezerve erau la noi, la Mondiale nu au jucat nici Gornea, nici Dan Coe, nici Dobrin, nici Domide…
De ce e România așa departe de ceea ce se joacă acum?
– Sunt două motive esențiale: nu alergăm, nu știm să pasăm. La alergare stăm prost la numărul de kilometri parcurși, care însă nu mai e un criteriu de bază. Sprinturile sunt de bază acum, dar stăm rău și la sprinturi. Apoi, la pase stăm prost și la acuratețe și la continuare. Dăm o pasă și ne oprim. La bosniaci am văzut mereu triunghiuri, pase, sprinturi.
De ce echipa noastră, care se alinta că e „Brazilia” Europei, nu mai pasează?
– Totul pleacă de la copii și juniori. Când eram junior, am dat milioane de pase la zidul de un metru de la stadionul din Giulești. Cu stângul, cu dreptul, până îmi ieșea totul perfect. Acum, la juniori se pune accent doar pe a-i toca de bani pe părinți, termină junioratul fără cunoștințe elementare.
Ce trebuie făcut pentru ca România să-și revină?
– Trebuie investiții la Academii, unde trebuie o metodologie total nouă, o metodologie adecvată realităților actuale.
Nu e o problemă și la nivelul antrenorilor?
– Asta este una dintre cele mai mari probleme. Acum, lucrează tot felul de neaveniți, fără licențe, fără pregătire, care îi mint pe părinți că le duc copiii la Barcelona. Iar copiii ajung la 15-16 ani fără să știe să dea o pasă.
Eu cred că aici ar trebui să apară și o dorință de implicare în fotbalul românesc a unor nume importante, care să dea ceva înapoi țării în care s-au afirmat. Ar fi bine ca Ilie Dumitrescu, Craioveanu, Stelea, Prunea să coboare și în iarbă din platourile de televiziune. Una e ca puștii să lucreze cu nume mari, care mănâncă fotbal pe pâine, și alta e să lucreze cu Ionel sau Costel.