Iosif Sârbu, primul campion olimpic al României! Destinul tragic al românului care a cucerit aurul la Helsinki

Iosif Sârbu a fost primul campion olimpic al României, performanţă obţinută la Jocurile Olimpice de la Helsinki din 1952. Până la acea ediţie, românii obţinuseră două medalii, bronz, la rugby, la JO din 1924, şi argint, la hipism, la JO din 1936. După ediţia din Finlanda, ţara noastră începea să urce în clasamentul pe medalii.

Născut pe 21 septembrie 1925, la Şipot (judeţul Alba), Iosif Sârbu s-a îndrăgostit de tir încă de la 12 ani, când a pus mâna pe puşcă pentru prima oară, tatăl acestuia fiindu-i primul antrenor. La doi ani distanţă de la acest moment, viitorul campion olimpic a reuşit să câştige prima competiţie, “Cupa Orașului București”, în întrecerea destinată elevilor.

Iosif Sârbu a devenit primul campion olimpic al României în 1952

În 1948, la Belgrad, Iosif Sârbu devenea campion balcanic cu un total de 391 de puncte la armă liberă, poziția culcat. După performanţa obţinută în Iugoslavia, sportivul a participat la Jocurile Olimpice de la Helsinki din 1952, după ce în întrecerea internă câştigase patru titluri naţionale consecutive. Finala olimpică a probei armă liberă calibru redus, 40 de focuri, poziția culcat, a avut loc pe 29 iulie la Poligonul Malmi, aflat la 26 de kilometri distanţă de capitala Finlandei.

Aflat în faţa marii provocări, Iosif Sârbu s-a gândit la “imposibilul 400”, perfecţiunea în proba de tir. Pentru medalia de aur s-au luptat 58 de trăgători din 32 de ţări, iar toată proba a durat aproape 70 de minute. Timp de o oră şi zece minute, românul a apăsat aproape imperceptibil pe trăgaci, milimetru cu milimetru. Gloanţele loveau, parcă teleghidate, centrul ţintei. La final, Iosif Sârbu şi Boris Andreev (URSS) se aflau la egalitate, cu punctajul 400. Diferenţa s-a făcut la numărul de gloanţe care au lovit centrul ţintei, scor 33-28 pentru sportivul român. Pe 29 iulie 1952, România cucerea prima medalie de aur la Jocurile Olimpice.

La scurt timp după ce s-a întors în ţară, în urma unui control oftalmologic, Iosif Sârbu afla că nu poate să-şi mai forţeze ochiul drept. Cu toate că se putea retrage în plină glorie, după ce statul român îi conferise premiul de Maestru Emerit al Sportului, sportivul nu s-a gândit nicio clipă la această alternativă. Pentru a putea participa la competiţii şi-a construit un dispozitiv care îl ajuta să ţintească cu ochiul stâng. La JO de la Melbourne din 1956, Iosif Sârbu s-a clasat pe locul cinci, ca patru ani mai târziu, la ediţia de la Roma să vină pe locul 12. Pe 6 septembrie 1964, cu o lună înainte de startul Jocurilor Olimpice de la Tokyo, Iosif Sârbu s-a sinucis, după ce medicii i-au interzis prezenţa la competiţie.