Video. Argentina, campioană mondială în 1978 după un blat cu Peru! Tricolorii, coşmar cu Iugoslavia în calificări

ISTORIA MONDIALELOR
Razvan Nicolae   
in Galerie foto
08/04/2018, 09:59
Video. Argentina, campioană mondială în 1978 după un blat cu Peru! Tricolorii, coşmar cu Iugoslavia în calificări GALERIE FOTO

Revista Fanatik / Septembrie - 48 de pagini, numai 5 lei
48 de pagini, numai 5 lei

Petre Cozma, răvăşit de eliberarea ucigașilor fiului: „Îi iau cu lopata!”
Acum la toate punctele de presă

În 1966, Argentina afla că va organiza Campionatul Mondial din 1978. Sud-americanii se luptau cu Mexicul, care deja fusese aleasă ca gazdă a turneului final din 1970. Cu doi ani înainte ca Mondialul să fie organizat în Argentina, Jorge Rafael Videla punea mână pe putere şi se instala o juntă militară. Au urmat ani în care mii de oameni dispăreau. Arestaţi, torturaţi şi ucişi, argentinienii erau în faţa unui regim sângeros.

În preliminarii s-au înscris 107 echipe naţionale pentru cele 16 locuri disponibile. Surprizele nu au mai apărut ca în trecut. Anglia, Cehoslovacia, campioană europeană în 1976, URSS sau Uruguay erau echipele care ratau prezenţa la Mondial. Argentina, ţară gazdă, şi Germania de Vest, campioana mondială en-titre, erau calificate din oficiu. Pe lângă ele, la turneul final mai mergeau Austria, Brazilia, Franţa, Ungaria, Iran, Italia, Mexic, Olanda, Peru, Polonia, Scoţia, Spania, Suedia şi Tunisia.

Johan Cruyff, marele absent al Mondialului din 1978

Johan Cruyff a fost marele absent al Mondialului din 1978. În octombrie 1977, după ce a ajutat Olanda să se califice la turneul final, starul Barcelonei şi-a anunţat retragerea de la naţională. La doar 30 de ani, în plină formă, olandezul spune pas Mondialului. Multă vreme s-a vehiculat că opţiunea a fost una politică, un protest faţă de dictatura din Argentina. În 2008, Johan Cruyff a dezvăluit că el şi familia lui au fost ţinta unei tentative de răpire, motiv pentru care nu a mai mers la turneul final. “Trebuie să fii 200% concentrat ca să joci la Mondial. Sunt momente în care alte lucruri sunt importante în viaţă”, avea să declare Johan Cruyff în 2008.

Sistemul de la Mondialul din 1974 s-a păstrat, chiar dacă existau urme de slăbiciune. Prima fază a grupelor a fost fatală pentru Spania şi Scoţia, care părăseau competiţia. Austria şi Peru produceau marile surprize, chiar dacă nimeni nu le-ar fi dat şanse. În grupele principale se mai calificau Italia, Argentina, Polonia, Germania de Vest, Brazilia şi Olanda. Fără Johan Cruyff, olandezii mergeau mai departe datorită golaverajului. VEZI IMAGINILE MAI SUS ÎN GALERIA FOTO.

Argentinienii, acuzaţi de blat

Grupele principale au fost acoperite de o mare controversă. Argentina a obţinut calificarea în finală după un meci care a fost bănuit de blat. În ultima etapă, Brazilia şi Argentina se aflau la egalitate de puncte. Brazilienii au învins Polonia, scor 3-1, astfel că erau în finală. Gazda Mondialului avea nevoie de o victorie la peste patru goluri diferenţă pentru a se califica în ultimul act. Jucătorii antrenaţi de Cesar Luis Menotti au învins Peru, scor 6-0, şi obţineau victoria. Imediat a apărut acuzele de blat, mai ales că argentinienii au trimis tone de cereale către ţara vecină. Recent, Jose Velasquez, fost internaţional peruan şi prezent, pe teren, la meci, a dezvăluit cum au decurs negocierile – VEZI DETALII AICI.

În finala mică s-au calificat Brazilia şi Italia, meci disputat pe Estadio Monumental. Sud-americanii au triumfat, după ce jucătorii antrenaţi Enzo Bearzot au deschis scorul în prima repriză prin Franco Causio. După pauză, Nelinho şi Dirceu au adus medalia de bronz pentru Brazilia. La o zi după finala mică, pe acelaşi stadion s-a disputat ultimul act al Mondialului.

Bara i-a salvat pe argentinieni

Pe 25 iunie, Argentina şi Olanda s-au luptat pentru trofeul mondial. Chiar înaintea finalei, gazdele i-au şicanat pe europeni, trimiţând autocarul în care se aflau vicecampionii mondiali en-titre pe un drum greşit, unde îi aşteptau mii de fani argentinieni. Sud-americanii aveau toate speranţele puse în Mario Kempes, starul Valenciei şi vedeta turneului final până la ultimul act. Olandezii mizau pe forţa grupului, în absenţa lui Johan Cruyff. Meciul a fost unul plin de durităţi, în care Sergio Gonella, arbitrul finalei, a închis ochii la faulturile dure ale gazdelor. Kempes a deschis scorul în minutul 38, iar argentinienii visau la trofeu. Emoţiile au apărut abia pe final, când Dick Nanninga a egalat, cu opt minute înainte de final. În minutele de prelungire, Rob Rensenbrink a ratat cea mai mare ocazie a meciului şi şansa de a aduce trofeul în tabăra olandeză. Mingea trimisă spre poartă, de jucătorul lui Anderlecht, a lovit bara. Au urmat cele două reprize a câte 15 minute, în care gazdele au părut mult mai concentrate. Mario Kempes şi Daniel Bertoni au marcat golurile care au adus trofeul la Buenos Aires. Controversat sau nu, Argentina devenea noua campioană mondială.

Tricolorii, coşmar cu Iugoslavia

Pentru calificarea la Mondialul din 1978, România a fost nevoită să se dueleze cu Spania şi Iugoslavia. După primele două meciuri, tricolorii obţinuseră patru puncte, după două victorii, cu ibericii la Bucureşti, scor 1-0, şi cu iugoslavii, la Belgrad, scor 2-0. A urmat înfrângerea de la Madrid, scor 0-2, însă selecţionata antrenată de Ştefan Covaci avea şansa calificării pe teren propriu, în meciul cu Iugoslavia. Pe 13 noiembrie 1977 s-a scris una dintre paginile negre ale fotbalului românesc. La pauză, tricolorii conduceau, scor 3-2, şi erau calificaţi la Mondial. Au urmat 45 de minute de coşmar. Cu Safet Susic în zi de mare graţie, iugoslavii au întors scorul şi românii s-au trezit învinşi, scor 4-6, ceea ce însemna că Spania mergea la turneul final. “Totul era premeditat. Sătmăreanu s-a accidentat subit, la pauză a intrat anonimul Dobrău şi pe acolo s-au luat toate golurile. Şi doctorul naţionalei a fost implicat. Ne-a dat nişte medicamente aiurea. Unii erau bezmetici pe gazon. N-am dormit 4 nopţi după acest meci tâmpit”, a declarat Liţă Dumitru la 25 de ani de la meciul din “Ghencea”.

5 curiozităţi de la ediţia din 1978

– Pe 11 iunie 1978, Rob Rensenbrink a marcat golul 1.000 în istoria Mondialelor. S-a întâmplat în meciul Scoţia – Olanda 3-2, când atacantul olandez a deschis scorul din penalty.

– Meciul Franţa – Ungaria 3-1, din ultima etapă a fazeo grupelor, a adus o situaţie inedită. Ambele selecţionate au intrat pe teren în tricorui albe, francezii având la turneul final un singur echipament. Cum nu se putea juca aşa, reprezentanţii Hexagonului au împrumutat un rând de tricouri în culorile alb şi verde, în dungi, de la Club Atletico Kimberley.

– Tibor Nyilasi şi Andras Torocsik au fost eliminaţi în meciul Ungaria – Argentina 1-2. Cei doi fotbalişti au fost trimişi mai devreme la cabine pentru cumul de cartonaşe galbene. Eliminarea acestora a venit în decurs de doar 60 de secunde, o premieră în istoria Mondialelor.

– Ramon Quiroga, portarul care primit şase goluri în meciul Argentina – Peru 6-0, era născut în ţara care a organizat Campionatul Mondial din 1978, ceea ce a atras şi mai multe suspiciuni că partida a fost aranjată.

– Willie Johnston (Scoţia) a fost al doilea fotbalist care a fost depistat pozitiv în istoria Mondialelor. Mijlocaşul ofensiv al lui West Bromwich Albion a dat vina pe un medicament administrat de medicul de la echipa naţională, însă Federaţia Scoţiană de Fotbal l-a trimis imediat acasă. Exista riscul ca fotbalistul să fie judecat în Argentina, unde consumul de substanţe interzise se pedepsea cu închisoarea între un an şi trei ani.

6 goluri a înscris Mario Kempes, cel mai bun marcator al Mondialului din 1978

Închide ×