Video. Garrincha, eroul Mondialului din Chile! În 1962 s-a jucat “cel mai ruşinos meci”

ISTORIA MONDIALELOR
Razvan Nicolae   
in Galerie foto
11/03/2018, 12:23
Video. Garrincha, eroul Mondialului din Chile! În 1962 s-a jucat “cel mai ruşinos meci” GALERIE FOTO

Europa obţinuse organizarea a două Campionate Europene, decizii care nu erau pe placul Americii de Sud. Alternanţa între cele două continente părea că nu se va păstra, iar FIFA era în faţa unui boicot. Germania de Vest îşi depusese candidatura, alături de Argentina, în 1952. În acelaşi an apărea încă un contracandidat, Chile. Iunie 1956 a fost momentul luptei finale, la Congresul FIFA de la Lisabona. Nemţii s-au retras, astfel că bătălia finală s-a dat între cele două ţări sud-americane, cu Argentina ca mare favorită.

Carlos Dittborn, chilian şi şeful Confederaţiei Sud-Americane de Fotbal, a ţinut un discurs emoţionant în faţa membrilor FIFA. Cu un început puternic, oficialul de doar 32 de ani ştia că finalul expunerii trebuia să aibă forţă. După o pauză demnă de un actor, Dittborn a aruncat ultima propoziţie. „Pentru că nu avem nimic, vrem să facem totul”. Rezultat final: Chile – Argentina 32-11. VEZI IMAGINILE SUS ÎN GALERIA FOTO.

Cutremurul care putea distruge visul din Chile

Preliminariile au fost lipsite de prea mari surprize. Franţa şi Ţara Galilor se numărau printre marile absente. “Cocoşii galici” erau lăsaţi acasă de Bulgaria, după un meci de baraj jucat la Milano, singurul gol fiind marcat de Dimitar Yakimov. Chile şi Brazilia au obţinut calificarea din oficiu, în timp ce Argentina, Columbia, Cehoslovacia, Anglia, Ungaria, Italia, Mexic, Spania, Elveţia, Uruguay, Uniunea Sovietică, Germania de Vest şi Iugoslavia obţineau biletele în urma meciurilor din preliminarii.

Cu aproape doi ani înainte de turneul final, Chile primeşte o lovitură extrem de dură. Pe 20 mai 1960, la ora 15:11, dezastrul loveşte ţara gazdă. Un cutremur de 9,5 grade Richter a lovit Chile. Bilanţul victimelor nu a fost cunoscut niciodată. Se vorbea de aproape 6.000 de morţi, în timp ce două milioane de oameni fuseseră afectaţi de teribilul cataclism. Opt oraşe trebuiau să organizeze turneul final, după 20 mai, patru dintre acestea au fost şterse de pe faţa pământului. Carlos Dittborn a reluat lupta şi Chile a organizat, până la urmă, Campionatul Mondial din 1962.

“Bătălia de la Santiago”, un meci de uitat

În faza grupelor, cea mai mare surpriză a fost eliminarea Italiei. Ţara gazdă o trimitea acasă pe dubla campioană mondială după un meci care a intrat în istoria competiţiei. „Bună seara! Ceea ce veţi urmări este cea mai ruşinoasă, îngrozitoare, stupidă şi dezgustătoare demonstraţie de fotbal din întreaga istorie a jocului”, astfel prezenta David Coleman, reporter BBC, rezumatul meciului Chile – Italia 2-0. „Bătălia de la Santiago” a început la 12 secunde de la startul meciului, când a fost comis primul fault. Intrări criminale, bătăi pe teren şi doi jucători daţi afară cu ajutorul poliţiei de pe teren. Ţara gazdă a învins cu ajutorul golurilor marcate de Jaime Ramirez şi Jorge Toro, însă incidentele au intrat în istorie. Ken Aston, arbitrul meciului, a propus, la patru ani de la „Bătălie”, introducerea cartonaşului galben şi roşu.

Uniunea Sovietică, Chile, Brazilia, Anglia, Germania de Vest, Iugoslavia, Ungaria şi Cehoslovacia erau echipele care mergeau în faza sferturilor de finală. Două mari surprize au fost consemnate cu această ocazie, Chile – URSS 2-1 şi Iugoslavia – RFG 1-0. Brazilia, fără Pele, a trecut uşor de Anglia, scor 3-1, în timp ce Cehoslovacia s-a calificat în faţa maghiarilor, scor 1-0. În semifinale, două dueluri regionale. Unul sud-american, tranşat de Brazilia, scor 4-2 cu Chile, şi unul european, din care Cehoslovacia a ieşit învingătoare, scor 3-1 cu Iugoslavia.

Brazilia, al doilea trofeu mondial

Chile a cucerit medalia de bronz, după ce a învins Iugoslavia în finala mică, scor 1-0. Din păcate, Carlos Dittborn, omul care s-a luptat pentru organizarea turneului final pe pământ chilian nu s-a putut bucura alături de fotbalişti. Cu o lună înainte de startul Mondialului, oficialul, ajuns la vârsta de 38 de ani, a murit din cauza unei pancreatite acute. Din acel moment, stadionul din Arica, pe care s-au desfăşurat meciuri şi la ediţia din 1962, a primit numele lui Carlos Dittborn.

Pe 17 iunie 1962, pe stadionul „Nacional” din Santiago, s-a jucat finala Mondialului chilian. Brazilia, fără aportul lui Pele, accidentat în primul meci al turneului final, încerca să-şi apere trofeul câştigat cu patru ani înainte. Cehoslovacia, adversara din finală, avea la dispoziţie o generaţie de excepţie, cu Ladislav Novak sau Josef Masopust printre vedete. Vicecampioana mondială din 1938 a dat lovitura prima, prin Masopust în minutul 15. În lipsa lui Pele, Garrincha era omul în care îşi puneau speranţele sud-americanii. Chiar şi aşa, brazilienii au primit un ajutor nesperat, chiar de la portarul cehoslovacilor. Amarildo, Vava şi Zito au marcat golurile victoriei, însă Viliam Schrojf a greşit la toate cele trei reuşite, îngropându-şi colegii. Înaintea finalei, Rudolf Vytlacil, selecţionerul Cehoslovaciei, luase în calcul să-l titularizeze pe Pavel Kouba, însă a renunţat la idee după ce Schrojf fusese selectat în echipa turneului. Brazilia îşi apăra trofeul, devenind a doua naţională, după Italia în 1938, care reuşea acest lucru.

România s-a retras din preliminarii

Echipa naţională a României trebuia să participe, în preliminarii, în grupa a 7-a. Tricolorii urmau să joace o dublă manşă cu Italia, însă conducătorii de la Bucureşti au decis să retragă naţionala. Totul pornise după calificările la Campionatul European din 1960. Românii au fost învinşi, în dublă manşă, de Cehoslovacia, viitoarea vicecampioană mondială, scoruri 0-2 şi 0-3. În loc să joace o dublă cu Italia, tricolorii au fost nevoiţi să joace două amicale cu Turcia, singurele meciuri disputate de România în 1961.

5 curiozităţi de la ediţia din 1962

– Spania era văzută drept una dintre favorite la ediţia din Chile. Ibericii erau antrenaţi de Helenio Herrera, cel care va face istorie cu Inter la mijlocul anilor ’60. Lotul era garnisit cu vedete de primă mână ca Alfredo Di Stefano, Francisco Gento, Ferenc Puşkaş sau Luis Suarez. Cu toate astea, Spania a fost dezamăgirea turneului final, fiind învinsă de Brazilia şi Cehoslovacia. Ibericii câştigau meciul cu Mexic, dar terminau pe ultimul loc în grupă.

– Garrincha, Vava (Brazilia), Leonel Sanchez (Chile), Florian Albert (Ungaria), Valentin Ivanov (URSS) şi Drazan Jerkovic (Iugoslavia) au fost cei mai buni marcatori ai ediţiei, fiecare marcând câte patru goluri.

– Brazilia, campioana mondială a ediţiei din 1962, a surprins prin constanţă. Selecţionata pregătită de Aymore Moreira a fost echipa care a folosit cei mai puţini jucători pe durata turneului. 12 fotbalişti au jucat pentru Brazilia la turneul final din Chile, singura schimbare fiind introducerea lui Amarildo în locul lui Pele, după accidentarea suferită în meciul cu Mexic.

– Garrincha a fost dat afară de pe teren în semifinala Brazilia – Peru 4-2. Cum încă nu existau cartonaşe roşii, mijlocaşul ofensiv a fost pe teren în finală. Sud-americanii au făcut apel la bunăvoinţa FIFA, oficialii primind şi o scrisoare din partea lui Tancredo Neves, prim-ministrul Braziliei.

– Vava a fost primul fotbalist care a marcat în două finale diferite de Campionat Mondial. Atacantul brazilian a marcat o dublă în ultimul act al ediţiei din 1958 şi a închis tabela, după ce a înscris cel din urmă gol al finalei, la ediţia din Chile.

2,78 a fost media golurilor marcate la ediţia din 1962

Ştirea MOMENTULUI

Bogdan Planic nu vrea să plece de la FCSB: “Mă concentrez 100% pe dubla cu Rapid Viena”

Orice informatie si/sau declaratie preluata din acest material se face numai cu citarea sursei FANATIK.RO si, obligatoriu, cu LINK ACTIV catre prezentul material. In caz contrar, persoanele fizice si/sau juridice care incalca drepturile de autor ale FANATIK.RO, prevazute si protejate de Legea nr.8/1996, privind dreptul de autor si drepturile conexe, sunt direct raspunzatoare legal pentru orice prejudiciu astfel cauzat.

Închide ×