News

Video. Brazilia, la al treilea triumf mondial! România, în “Groapa cu lei” la turneul din 1970

În fiecare weekend, FANATIK.RO îţi prezintă istoria Campionatului Mondial. Brazilia, pentru a treia oară campioană mondială la turneul final în care România revenea în competiţie după 32 de ani de pauză.
25.03.2018 | 16:06
Video Brazilia la al treilea triumf mondial Romania in Groapa cu lei la turneul din 1970

Argentina, Australia, Columbia, Japonia, Mexic şi Peru s-au luptat pentru a găzdui Campionatul Mondial din 1970. În final, pe buletinele de vot s-au regăsit două nume: Argentina şi Mexic. La Congresul FIFA din 8 octombrie 1964, de la Tokyo, mexicanii ieşeau învingători şi urmau să organizeze două competiţii de anvergură la distanţă de doi ani, Jocurile Olimpice din 1968 şi Campionatul Mondial din 1970.

75 de echipe s-au înscris în preliminarii, însă doar 68 au ajuns să participe activ. După boicotul din calificările pentru Mondialul din 1966, FIFA a luat decizia ca Africa şi Asia să primească câte un loc pentru turneul final din Mexic. Ca niciodată până atunci, în preliminarii s-au înregistrat câteva surprize de proporţii. Portugalia, medaliată cu bronz în 1966, Ungaria, Franţa, Iugoslavia, Spania, Olanda sau Argentina au ratat biletele pentru Mondialul din 1970. Pe lângă Anglia, campioana mondială en-titre, şi Mexic, ţara gazdă, la turneul final s-au mai calificat Belgia, Uruguay, Brazilia, Peru, El Salvador, Suedia, Germania de Vest, Maroc, URSS, România, Italia, Cehoslovacia, Bulgaria şi Israel.

Meciul care a declanşat “Războiul fotbalului”

De-a lungul timpului, multe războaie au început din cele mai ciudate motive, însă nimeni nu se aştepta ca un meci de fotbal să ducă la o conflagraţie. El Salvador şi Honduras s-au duelat în iunie 1969 pentru un loc în barajul de calificare la Campionatul Mondial. La mijlocul anilor ’60,  peste 100.000 de locuitori din El Salvador au migrat în Honduras din cauza guvernului opresiv. La mijlocul anului 1969, peste 350.000 de salvadorieni aveau o viaţă nouă în ţara vecină. Tensiunile au crescut în urma politicilor duse de Oswaldo Lopez Arellano, acesta confiscând averile salvadorienilor. La scurt timp a început o adevărată persecuţie, iar momentul a coincis cu dubla dintre naţionalele celor două state.

Primul meci s-a jucat în Tegucigalpa şi a fost câştigat cu 1-0 de Honduras. A urmat apoi meciul din San Salvador, câştigat cu 3-0 de El Salvador. Era nevoie de o rejucare pentru a stabili echipa calificată în baraj. Pe 26 iunie, El Salvador a învins, scor 3-2, însă înaintea meciului, învingătoarea anunţase că întrerupe relaţiile diplomatice cu Honduras. De aici şi până la război a fost doar un pas. Patru zile au durat luptele, la finalul cărora peste 3.000 de oameni au murit. După terminarea conflagraţiei, istoricii i-au pus un nume sugestiv, “Războiul fotbalului”.

Pele vs Banks sau “parada secolului”

Meciurile din faza grupelor au fost lipsite de surprize. Pe lângă partidele Mexicului, suporterii au fost cu ochii pe grupa a 3-a, supranumită de presă ca fiind “Grupa cu lei”. Brazilia, Anglia, România şi Cehoslovacia s-au duelat pentru cele două locuri care duceau în sferturile de finală. Toată lumea a aşteptat duelul dintre ultimele două campioane mondiale, Brazilia şi Anglia. După un meci spectaculos, în care Gordon Banks a reuşit “parada secolului” în faţa lui Pele, sud-americanii s-au impus, scor 1-0, graţie golului marcat de Jairzinho. În sferturi mergeau URSS, Uruguay, Brazilia, Peru, Italia, Mexic, Germania de Vest şi Anglia. VEZI IMAGINILE SUS ÎN GALERIA FOTO.

Cel mai aşteptat meci din sferturile de finală a fost cel dintre Germania de Vest şi Anglia, reeditarea finalei de la Mondialul din 1966. Englezii au primit o lovitură chiar înaintea partidei, Gordon Banks a suferit o toxiinfecţie, iar în locul său, în poartă, a intrat Peter Bonetti. Chiar dacă au condus cu 2-0, campionii mondiali s-au văzut învinşi de nemţi, scor 2-3 după prelungiri, în urma unor greşeli ale portarului lui Chelsea.

“Meciul secolului” s-a jucat în semifinale

În semifinale, Brazilia a trecut lejer de Uruguay, scor 3-1, în timp ce Germania de Vest şi Italia au oferit un adevărat recital. După cele 90 de minute, cele două naţionale se aflau la egalitate, scor 1-1, nemţii fiind salvaţi de golul lui Karl-Heinz Schnellinger. În prelungiri au urmat 17 minute de adevărat spectacol. Germania de Vest a luat conducerea prin reuşita lui Gerd Muller din minutul 94. Zece minute mai târziu, “Squadra Azzurra” era în avantaj după golurile lui Tarcisio Burgnich şi Luigi Riva. Apoi, în 120 de secunde s-a decis calificarea în finală. Atacantul lui Bayern Munchen a egalat în minutul 110, ca Gianni Rivera să ducă Italia în ultimul act cu reuşita din minutul 111. Presa a lăudat prestaţia celor două echipe, iar partida a primit numele de “Meciul secolului”.

Brazilia, al treilea titlu mondial

Pe 20 iunie s-a jucat finala mică, în care Germania de Vest a triumfat în faţa Uruguayului, scor 1-0. O zi mai târziu, pe un stadion “Azteca” arhiplin, Brazilia şi Italia s-au duelat pentru trofeu. Favorita tuturor era echipa lui Pele şi a lui Jairzinho, doi dintre cei mai buni fotbalişti ai ediţiei din 1970. În minutul 18, “O Rei” a deschis scorul, ca după 19 minute, Roberto Boninsegna s-a aducă egalarea. După pauză, italienii au resimţit efortul depus în meciul cu Germania de Vest, iar jucătorii antrenaţi de Ferruccio Valcareggi erau storşi. Gerson, Jairzinho şi Carlos Alberto au adus victoria Braziliei, care devenea cea mai galonată naţională din istoria competiţiei. În plus, sud-americanii au păstrat trofeul, urmând ca o nouă cupă să fie oferită de la ediţia din 1974.

După 32 de ani, România din nou la Mondiale

Echipa naţională a României a făcut parte din Grupa 1 în preliminariile pentru Mondialul din 1970, alături de Portugalia, Elveţia şi Grecia. La prima vedere, lusitanii erau mari favoriţi să obţină calificarea, iar startul califcărilor a fost un succes pentru Eusebio şi compania, 3-0 cu România. Tricolorii s-au redresat repede şi au început să bifeze rezultate pozitive. În toamna anului 1969, Nicolae Dorbin aducea victoria în meciul cu Portugalia, dublată de o remiză cu Grecia, scor 1-1, care a adus României calificarea la Mondial după 32 de ani.

În Mexic, România a început cu teamă partida contra Angliei, pierdută cu scorul de 0-1. A urmat succesul în faţa Cehoslovaciei, scor 2-1, golurile fiind marcate de Florea Dumitrache şi Alexandru Neagu. Contra Braziliei, tricolorii au reuşit un meci foarte bun, chiar dacă sud-americanii au obţinut victoria. Pele, cu o dublă, şi Jairzinho, respectiv Dumitrache şi Emerich Dembrovschi au fost marcatorii în meciul Brazilia – România 3-2. Marele regret al românilor a fost că Nicolae Dobrin, cel mai valoros fotbalist din lotul lui Angelo Niculescu, nu a bifat nici măcar un minut.

Cum a arătat lotul României pentru Campionatul Mondial din 1970

Necula Răducanu (Rapid), Lajos Sătmăreanu (Steaua), Nicolae Lupescu (Rapid), Mihai Mocanu (Petrolul), Cornel Dinu (Dinamo), Dan Coe (Rapid), Emeric Dembrovschi (Dinamo Bacău), Nicolae Dobrin (FC Argeş), Florea Dumitrache (Dinamo). Radu Nunweiller (Dinamo), Mircea Lucescu (Dinamo), Mihai Ivăncescu (Steagul Roşu Braşov), Augustin Deleanu (Dinamo), Laszlo Gergely (Dinamo), Ion Dumitru (Rapid), Alexandru Neagu (Rapid), Gheorghe Tătaru (Steaua), Marin Tufan (Farul), Flavius Domide (UTA Arad), Nicolae Pescaru (Steagul Roşu Braşov), Stere Adamache (Steagul Roşu Braşov), Gheorghe Gornea (UTA Arad)

5 curiozităţi de la ediţia din 1970

– Echipa naţională a României a intrat în istoria Campionatului Mondial în 1970. În meciul cu Brazilia, la scorul de 2-0 pentru sud-americani, Angelo Niculescu a decis să-l înlocuiască pe Stere Adamache cu Rică Răducanu, jucătorul Steagului Roşu Braşov devenind primul portar schimbat într-un meci de la Mondiale.

– Ediţia din 1970 a fost prima în care au fost folosite cartonaşele galbene şi roşii. Invenţia lui Ken Aston, arbitru englez, a fost de mare ajutor, însă niciun fotbalist nu a fost eliminat la turneul final din Mexic. Radu Nunweiller a fost primul jucător român care a văzut un cartonaş galben la un turneu final.

– Campionatul Mondial din 1970 a fost primul care a fost transmis, în întregime, color la televizor.

– Înainte de turneul final, în mai 1970, Bobby Moore, căpitanul echipei naţionale a Angliei, a fost arestat în Bogota, Columbia. Fotbalistul englez era acuzat că a furat o bijuterie dintr-un magazin aflat în holul hotelului în care erau cazaţi jucătorii englezi. După câteva zile, Moore a fost eliberat din arest, după ce poliţiştii au ajuns la concluzia că nu există nicio dovadă a furtului. Presa din Anglia i-a acuzat pe mexicani că au încercat să demolarizeze echipa naţională înainte de Mondial.

– Din cauza temperaturilor ridicate, organizatorii turneului final au distribuit măşti de oxigen pentru toate echipele calificate la Mondial. Niciuna dintre selecţionate nu a avut nevoie de ajutorul măştilor după meciurile din Mexic.

– Cu ocazia turneului final din 1970, FIFA a permis ca echipele naţionale să efectueze câte două schimbări de jucători în timpul meciurilor. Anatoli Puzach a intrat pe teren, în minutul 46, în locul lui Victor Serebrianikov în meciul Mexic – URSS 0-0, partida de deschidere a Mondialului.

10 goluri a înscris Gerd Muller, cel mai bun marcator al Mondialului din 1970