News

Video. Maracanazo, tragedia unei naţiuni! Brazilia ratează trofeul pe teren propriu

În fiecare weekend, FANATIK.RO îţi prezintă istoria Campionatului Mondial. După 12 ani de pauză, turneul final poposea în Brazilia, ţară care nu-şi va aduce niciodată aminte cu plăcere de ediţia din 1950.
17.02.2018 | 15:01
Video Maracanazo tragedia unei natiuni Brazilia rateaza trofeul pe teren propriu

Al Doilea Război Mondial a făcut ca ediţiile din 1942 şi 1946 să nu se mai dispute. La scurt după conflagraţie, oficialii FIFA încercau să repună pe picioare Campionatul Mondial. Europa nu putea să organizeze turneul final, astfel că America de Sud făcea un pas înainte. Brazilia a fost singura ţară care şi-a depus candidatura pentru ediţia 1949, astfel că, pe 26 iulie 1946, Mondialul revenea la viaţă.

La o zi după anunţ, FIFA lua decizia să mute turneul final în 1950. Brazilienii nu fuseseră afectaţi de război şi au început imediat lucrările la Stadionul “Maracana”. Având o ţară gazdă, singura problemă a oficialilor FIFA era să convingă federaţiile din Europa să intre în preliminarii.

13 din 16 echipe au mai ajuns în Brazilia

34 de ţări şi-au anunţat prezenţa în preliminarii, dar la scurt timp au început să apară retragerile. Austria, Argentina, Ecuador, Peru, Burma, Filipine şi Indonezia au spus pas calificărilor. În premieră, Anglia, Scoţia, Irlanda de Nord şi Ţara Galilor intrau în preliminarii, după ani de izolare fotbalistică. La capătul a 27 de meciuri, 14 echipe naţionale primeau biletele pentru turneul final din Brazilia. Ţara gazdă şi Italia, campioana mondială en-titre, erau calificate din oficiu.

Anglia, Iugoslavia, Elveţia, Suedia, Spania, Bolivia, Chile, Uruguay, Paraguay, Mexic, SUA, India, Scoţia şi Turcia. Nu toate au ajuns la turneul final. India a renunţat după ce FIFA le-a interzis jucătorilor să evolueze desculţi, Scoţia s-a temut de cheltuielile prea mari, acelaşi motiv fiind invocat şi de turci. FIFA s-a repliat şi a încercat să invite Portugalia şi Franţa, dar s-a lovit de noi refuzuri. Campionatul Mondial din 1950 urma să aibă doar 13 echipe.

Anglia, ruşine incredibilă

După două ediţii la care sistemul a fost unul eliminatoriu, FIFA a revenit cu grupele. La tragerea la sorţi, în urne s-au aflat 15 echipe, astfel că una dintre grupe urma să aibă doar trei selecţionate. Echipele care se calificau pe primul loc mergeau în următoarea fază, în care jucau una împotriva alteia, tot într-o grupă. VEZI IMAGINILE SUS ÎN GALERIA FOTO.

Brazilia şi-a câştigat uşor grupa, din care mai făceau parte Iugoslavia, Mexic şi Elveţia. Surprizele neplăcute au venit din partea Angliei şi Italiei. Selecţionata Albionului a ratat calificarea după două înfrângeri, una dintre ele fiind de-a dreptul surprinzătoare. Statele Unite ale Americii a produs una dintre cele mai mari surprize din istoria Mondialului, când a învins Anglia, scor 1-0. Astfel că Spania a obţinut calificarea în grupa finală.

Patru echipe în grupa finală

Italia a venit la Mondialul din Brazilia după o tragedie imensă. În 1949, jucătorii echipei Torino mureau într-un accident aviatic. “Squadra Azzurra” se baza pe fotbaliştii campioanei din Serie A, astfel că la Mondial, italienii au venit cu o echipă mult slăbită. Suedia a învins Italia şi a remizat cu Paraguay, obţinând biletele pentru grupa finală. Uruguay, aflată într-o grupă doar cu Bolivia, a obţinut calificarea după o victorie fără drept de apel, scor 8-0.

În grupa finală, Uruguay şi Brazilia erau văzute drept marile favorite, iar cele două echipe urmau să se întâlnească în ultima etapă. Startul nu a fost unul prea bun pentru campioana mondială din 1930. Juan Schaiffino şi compania remizau, scor 2-2, cu Spania, în timp ce Brazilia dădea de pământ cu Suedia, scor 7-1. Selecao a trecut de iberici cu 6-1, în timp ce Uruguay a obţinut cu greu victoria împotriva suedezilor, scor 3-2. Înaintea ultimei etape, brazilienii aveau nevoie doar de un rezultat de egalitate pentru a câştiga trofeul.

Ziua în care Brazilia a murit un pic

Pe 16 iulie, Stadionul “Maracana” era arhiplin. Brazilienii erau convinşi că trofeul este al lor. La finalul meciului, cei 22 de fotbalişti din naţionala Selecao urmau să primească medalii pe care erau gravate chipurile acestora. Ziarele aveau deja pregătite titluri în care cântau victoria jucătorilor antrenaţi de Flavio Costa.

După o primă repriză slabă, Friaca deschidea scorul în minutul 47 şi dădea startul carnavalului. Juan Schiaffino egalează după 19 minute, însă la acest scor, Brazilia rămânea în continuare campioana mondială. Mai erau 11 minute până când visul devenea realitate. Atunci s-a produs drama. Alcides Ghiggia intră în careu, Barbosa, portarul brazilienilor, e cu ochii pe minge. Uruguayanul pare că vrea să centreze, dar se răzgândeşte. Trage spre poartă. Barbosa scapă balonul şi se face linişte. Uruguay marca pentru 2-1. Ultimele minute au însemnate doar atacuri furibunde ale brazilienilor. George Reader fluieră finalul meciului şi Uruguay devine campioană mondială pentru a doua oară. În acelaşi timp, Brazilia intră în doliu. Momentul a primit şi un nume, ca un blestem. Maracanazo!

Barbosa, ţapul ispăşitor

După finală, jucătorii brazilieni au fost ţinta atacurilor în presă. Toţi erau vinovaţi pentru drama unei ţări. Moacir Barbosa a fost scos ţap ispăşitor şi întreaga viaţa a fost un adevărat coşmar. “O mamă m-a arătat cu degetul, spunându-i copilului său: “priveşte-l, el este omul care a făcut întreaga Brazilie să plângă!”. Era prin 1973 sau 1974, la mai bine de două decenii după acel gol blestemat”, şi-a amintit peste ani Barbosa. Nu a fost singura dată când portarul suferise atacuri. În 1993, preşedintele Federaţiei Braziliene de Fotbal a cerut, în mod expres, ca fostul internaţional să nu comenteze meciurile Selecao. Ba mai mult, Barbosa nu a fost primit nici în cantonamentul naţionalei înainte de Mondialul din 1994. “Pedeapsa maximă în Brazilia este de 30 de ani. Eu sunt condamnat, pentru ceva de care nici nu sunt în întregime de vină, de mai bine de 50 de ani. Pe 7 aprilie 2000, la 79 de ani, Moacir Barbosa a murit în urma unui atac de cord.

5 curiozităţi de la ediţia din 1950

– La Campionatul Mondial din 1950, fotbaliştii au fost obligaţi, în premieră, să poarte numere pe tricou în funcţie de poziţia de pe teren.

– Alcides Ghiggia a fost primul fotbalist care a câştigat Campionatul Mondial şi a marcat pentru echipa lui în fiecare meci de la turneul final.

– Victor Rodriguez Andrade a primit medalia de campion la ediţia din 1950, egalând performanţa unchiului său, Jose Leandro Andrade, care a câştigat ediţia inaugurală a Campionatului Mondial.

– Germania, despărţită în RFG şi RDG, şi Japonia nu au avut dreptul să se înscrie în preliminariile pentru ediţia din 1950. FIFA le-a interzis prezenţa după ce luptaseră împotriva Aliaţilor în Al Doilea Război Mondial.

– Brazilia şi-a schimbat echipamentul de joc după eşecul din 1950. Tricoul alb cu guler albastru a fost înlocuit de un echipament galben-verde, purtat şi în prezent. Design-ul a fost realizat de Aldyr Garcia Schlee, un ilustrator în vârstă de 19 ani.

199,854 de spectatori au asistat la meciul Uruguay – Brazilia 2-1

8 goluri a înscris Ademer, cel mai bun marcator al ediţiei din 1950