News

Mondialul dinaintea războiului! Italia face “dubla”. România, umilită de anonimi

În fiecare weekend, FANATIK.RO îţi prezintă istoria Campionatului Mondial. În 1938, Franţa organiza turneul final, chiar dacă în Europa se simţea miros de praf de puşcă.
09.02.2018 | 21:35
Mondialul dinaintea razboiului Italia face dubla Romania umilita de anonimi

Ediţia din 1934 a fost considerată un succes, astfel că FIFA era sigură că noua competiţie are un viitor de aur. La scurt timp după terminarea Campionatului Mondial din Italia, organizatorii se gândeau la viitor. Jules Rimet îşi dorea ca următorul turneu final să se dispute în ţara sa natală, dar în 1937. Era anul în care Parisul organiza Expoziţia Internaţională şi un plus la capitolul fonduri nu strica. Ţările din America de Sud s-au opus vehement. La Congresul FIFA din 1936, Franţa primea dreptul de a organiza ediţia din 1938.

Sud-americanii au privit această decizie ca un afront. Sperau că va exista o alternanţă între cele două continente pentru organizarea Mondialului. De aici şi până la un boicot a fost cale scurtă. Preliminariile au fost afectate şi părea că turneul final este în pericol. În acelaşi timp, situaţia politică din Europa era una care îngrijora întreg globul. Doar 37 de ţări s-au înscris pentru calificări, dar rapid au început să apară retragerile. Brazilia, Cuba şi Indiile Olandeze de Est au obţinut calificarea fără să dispute vreun meci. Europa venea cu restul echipelor. Austria, Belgia, Cehoslovacia, Elveţia Franţa, Germania, Ungaria, Italia, Olanda, Norvegia, Polonia, România şi Suedia erau restul echipelor calificate la turneul final. VEZI IMAGINILE SUS ÎN GALERIA FOTO.

Doar 15 naţionale au ajuns la turneul final

Tensiunile politice s-au făcut resimţite la ediţia franceză a Mondialului. Pe 12 martie 1938, Germania anexa Austria. Adolf Hitler începea să facă legea în Europa, iar mişcarea politică avea să afecteze turneul final. Austria se calificase la Campionatul Mondial şi urma să joace cu Suedia în optimile de finală. După Anschluss, fotbaliştii austrieci au fost înregimentaţi în naţionala Germaniei.

La fel ca la ediţia din 1934, meciurile s-au disputat în format eliminatoriu. Din nou, cu o excepţie, toate partidele s-au disputat în aceeaşi zi. Campionatul Mondial din 1938 a pornit la drum pe 4 iunie, cu disputa Elveţia – Germania. Toţi fanii care au luat loc în tribunele stadionului „Parc des Princes” i-au susţinut pe elveţieni, iar aceştia au fost împinşi de la spate de publicul inimos. La capătul celor 120 de minute, cele două echipe terminau la egalitate, scor 1-1. La rejucare, cinci zile mai târziu se producea unul dintre şocurile ediţiei. Germania, văzută de mulţi ca mare favorită, era eliminată de Elveţia, scor 2-4.

Show cu 11 goluri marcate

La capătul meciurilor din optimi, favoritele, cu două excepţii, făceau pasul către sferturi. Germania şi România ieşeau ruşinos din competiţie, în timp ce Italia, Franţa, Brazilia, Cehoslovacia, Ungaria, Elveţia, Suedia şi Cuba avansau în competiţie. Cel mai frumos meci din optimi s-a jucat la Strasbourg. Cei aproape 13.000 de suporteri au asistat la un adevărat regal cu ocazia meciului Brazilia – Polonia. La capătul a 120 de minute, 11 goluri au fost marcate, iar sud-americanii se calificau, scor 6-5. Europa descopera primul mare fotbalist brazilian, Leonidas, poreclit „Diamantul Negru” sau „Omul de cauciuc”.

Sferturile nu au produs nicio surpriză. Ţara gazdă era eliminată de Italia, campioana mondială en-titre, în timp ce Suedia reuşea scorul turneului final, 8-0 cu naţionala statului Cuba. Brazilia şi Ungaria făceau, la rândul lor, pasul către careul de aşi. „Squadra azzurra” obţinea biletele pentru finală după ce trecea de Brazilia, scor 2-1, cu toate că sud-americanii au fost favoriţii publicului. În cealaltă semifinală, Ungaria o elimina lejer pe Suedia, scor 5-1, iar mulţi considerau că selecţionata antrenată de Alfred Schaffer va triumfa.

Italia, campioană mondială pentru a doua oară

Pe 19 iunie, Brazilia obţinea medalia de bronz, Leonidas şi compania trecând de Suedia, scor 4-2. Meciul de la Bordeaux a trecut în plan secund, mai ales că tot de la ora 17:00, la Paris, se disputa finala cea mare. Stadionul „Colombes” a fost arhiplin, peste 40.000 de specatori au umplut tribunele arenei. Italia încerca să-şi apere trofeul, însă mai toţi mizau pe Ungaria. Primele minute ale finalei anunţau un meci spectaculos. Gino Colaussi a marcat în minutul 6, ca 120 de secunde mai târziu, Pal Titkos să aducă egalarea. Până la pauză, Silvio Piola şi Colaussi duceau scorul al 3-1 pentru Italia. Gyorgy Sarosi a redus din diferenţă în minutul 70 şi speranţa reapărea în tabăra lui Alfred Schaffer. Cu opt minute înainte de fluierul final, Piola a pecetluit soarta partidei. Italia îşi apăra cu succes titlul obţinut în 1934, în timp ce Ungaria se mulţumea doar medalia de argint. Un an mai târziu, selecţionerul maghiarilor ajungea pe banca tehnică a Rapidului, însă fără să reuşească performanţe notabile cu formaţia din Giuleşti.

Calificare fără meci disputat

Echipa naţională a României nu a avut emoţii pentru calificarea la Mondialul din Franţa. Tricolorii trebuiau să treacă de Egipt în preliminarii, însă meciul nu a mai avut loc. Prima partidă trebuie să aibă loc pe 17 decembrie 1937, însă oficialii egipteni au anunţat că nu pot juca în plin Ramadan. Doleanţele le-au fost ascultate, însă africanii au făcut greşeala de a juca un amical cu First Viena, astfel că FIFA i-a exclus din preliminarii. România se califica la Mondial fără să joace.

Sorţii au fost blânzi, iar în optimi, România o întâlnea pe Cuba, o anonimă pe harta fotbalului. În Franţa, cei 22 de fotbalişti sunt însoţiţi de Alexandru „Ţane” Săvulescu, selecţionerul naţionalei, şi Costel Rădulescu, antrenorul echipei. Primul se ocupa doar de selectarea jucătorilor şi întocmirea primului „11”, toată munca picând în cârca celui care a condus România la primul Campionat Mondial. Cubanezii au fost spionaţi de români, iar părerea era una unanimă, victorie lejeră pentru tricolori.

Ruşinea de la Toulouse

Pe 5 iunie, pe stadionul „Chapou” din Toulouse, România pornea marea favorită. Minutele se scurgeau şi calculele erau date peste cap. Silviu Bindea a deschis scorul în minutul 35, însă Hector Socorro a egalat chiar înainte de pauză. Jose Magrina produce un şoc când înscrie în minutul 69. În tabăra românilor se simţea o uşoare iritare, dar şi spaimă. Nimeni nu concepea eliminarea. Iuliu Baratky aduce liniştea cu două minute înainte de final. În prelungiri, Socorro şi Ştefan Dobay marchează pentru o remiză, scor 3-3. Patru zile mai târziu, pe acelaşi stadion, cu şase schimbări faţă de primul meci, România ieşea ruşinos de la Campionatul Mondial. Ştefan Dobay a deschis scorul în prima repriză, însă Socorro şi Tomas Fernandez au marcat de două ori în şase minute şi Cuba ajungea în sferturi.

Cei 22 de tricolori care au mers în Franţa

Mircea David (Venus Bucureşti), Dumitru Pavlovici (Ripensia Timişoara), Robert Sadowski (AMEFA Arad), Andrei Bărbulescu (Venus Bucureşti), Rudolf Burger (Ripensia Timişoara), Lazăr Sfera (Venus Bucureşti), Vintilă Cossini (Rapid Bucureşti), Ştefan Dobra (Gloria Arad), Ioachim Moldoveanu (Rapid Bucureşti), Edmund Nagy (Crişana Oradea), Ladislau Raffinsky (Rapid Bucureşti), Gheorghe Răşinaru (Rapid Bucureşti), Gheorghe Brandabura (Juventus Bucureşti), Vasile Chiroiu II (Ripensia Timişoara), Iacob Felecan I (Victoria Cluj), Iuliu Baratky (Rapid Bucureşti), Silviu Bindea (Ripensia Timişoara), Nicolae Covaci (CA Oradea), Iuliu Bodola (CA Oradea), Ioan Bogdan (Rapid Bucureşti), Iuliu Prassler (AMEFA Arad), Ştefan Dobay (Ripensia Timişoara). Antrenor: Costel Rădulescu

5 curiotităţi de la ediţia din 1938

– La ediţia din 1938, FIFA, în premieră, a cerut ca toate echipele naţionale să prezinte o listă cu 22 de jucători, ceea ce a devenit o obişnuiţă până în prezent.

– Pe 1 septembrie 1939 izbucnea Al Doilea Război Mondial, astfel că sportul a trecut într-un plan secund. Ediţia din 1942, care nu s-a mai disputat, trebuia să aibă loc în America de Sud.

– Doar patru fotbalişti au participat la primele trei ediţii de Campionat Mondial. Edmond Delfour, Etienne Mattler (ambii din Franţa), Bernard Voorhoof (Belgia) şi Nicoale Covaci (România) sunt jucătorii care au bifat această performanţă.

– Dacă meciurile de la ediţia din 1934 au fost transmise la radio în Europa, în 1938 a venit rândul ca sud-americanii să se bucure de la distanţă. Brazilienii au ascultat pe calea undelor naţionala “Selecao” era eliminată de Italia în semifinale.

– Olanda şi Indiile Olandeze de Est (Indonezia în prezent) au fost prezente la Mondialul din Franţa, ambele echipe fiind eliminate în optimi. A fost singura dată în istoria turneului final când au participat două ţări, dintre care una era colonia celeilalte.

7 goluri a înscris Leonidas, cel mai bun marcator al turneului final

20,782 de specatori a fost media la ediţia din 1938