Video. Visul lui Cruyff, năruit de Beckenbauer şi Germania de Vest! Cum a ratat România Mondialul din 1974

ISTORIA MONDIALELOR
Razvan Nicolae   
in Galerie foto
31/03/2018, 13:10
Video. Visul lui Cruyff, năruit de Beckenbauer şi Germania de Vest! Cum a ratat România Mondialul din 1974 GALERIE FOTO

În 1966, la Congresul FIFA de la Londra, Germania de Vest şi Spania s-au luptat pentru organizarea Campionatului Mondial din 1974. Cele două ţări şi-au depus dosarul şi pentru ediţia din 1982, astfel că s-a ajuns la un compromis. Ibericii s-au retras pentru ediţia din 1974, acelaşi lucru făcându-l nemţii pentru turneul final de peste opt ani. La 29 de ani de la terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial, Germania de Vest era gazda celui mai important eveniment din istoria fotbalului.

99 de ţări s-au înscris în preliminarii, iar surprizele au fost imense. Ungaria, Anglia, Portugalia, Spania, Cehoslovacia sau Mexic au ratat calificarea la turneul final. Din nou, în faza calificărilor a avut loc un moment controversat. URSS era nevoită să joace un meci de baraj cu Chile. Sud-americanii treceau prin momente dificile, după ce regimul lui Salvador Allende se prăbuşea, în urma unei lovituri de stat. Se vorbea şi de implicarea CIA, care îl ajutase pe generalul Pinochet să preia puterea. URSS şi Chile au terminat la egalitate, scor 0-0, manşa tur disputată la Moscova. Între timp, noi conducători ai statului chilian au început epurările, iar sute de deţinuţi politici au fost executaţi pe stadionul “Nacional” din Santiago. Sovieticii au cerut ca returul să se joace pe un teren neutru, însă FIFA nu a fost de acord. De aici şi până la un boicot nu a fost decât un pas. URSS nu s-a prezentat la retur. Chilienii au venit la meci şi Francisco Valdes a marcat în poarta goală, într-un adevărat “meci al ruşinii”. Chile a câştigat la masa verde, scor 2-0, şi s-a calificat la Mondialul din 1974. VEZI IMAGINILE SUS ÎN GALERIA FOTO.

Sistem competiţional nou

Germania de Vest, ţară gazdă, şi Brazilia, campioana mondială en-titre, au fost acompaniate de Argentina, Australia, Bulgaria, Chile, Germania de Est, Haiti, Italia, Olanda, Polonia, Scoţia, Suedia, Uruguay, Iugoslavia şi Zair. După 20 de ani, FIFA modifica sistemul competiţional. În prima fază, cele 16 selecţionate au fost împărţite în câte patru grupe. Primele două clasate se calificau în a doua fază, care era compusă din câte două grupe. Echipele care terminau pe primul loc se calificau în finala mare, în timp ce formaţiile de pe poziţia secundă ajungeau în finala mică.

În prima fază a grupelor, singura surpriză majoră a fost eliminarea Italiei. “Squadra Azzurra” a fost lăsată acasă de Argentina şi de Polonia, care produsese un şoc în 1973, când s-a calificat la turneul final în dauna Angliei. În a doua fază a competiţiei s-au mai calificat Germania de Est, Germania de Vest, Iugoslavia, Brazilia, Olanda şi Suedia. Meciul Iugoslavia – Zair a intrat în istorie, după ce sârbii au câştigat, scor 9-0, devenind meciul în care s-a înregistrat cea mai mare diferenţă de scor din istoria Mondialului.

Bronz pentru Polonia

În faza a doua a grupelor, Olanda şi Germania de Vest erau marile favorite să obţină calificarea în finală. Cele două selecţionate aveau adversari pe măsură. Brazilia, fără Pele, retras de la naţională, respectiv Polonia, marea surpriză a turneului. Fără prea mari emoţii, Olanda şi Germania de Vest au obţinut biletele pentru finala de la Munchen, în timp ce contracandidatele au ajuns să se dueleze pentru medalia de bronz. Cu o generaţie de excepţie, în care străluceau Grzegorz Lato, Andrzej Szarmach sau Kazimierz Deyna, polonezii s-au impus în faţa sud-americanilor, scor 1-0, graţie reuşitei lui Lato, cel mai bun marcator al turneului final.

Finala cu două penalty-uri

Pe 7 iulie 1974, “Olympiastadion” din Munchen a fost arhiplină, iar vest-germanii visau cu ochii deschişi la al doilea succes al favoriţilor. Un singur obstacol era în drum, Olanda lui Johan Cruyff, cel mai scump fotbalist al momentului. Jucătorii antrenaţi de Rinus Michels au pornit ca din puşcă, iar în secunda 52 a meciului, Uli Hoeness l-a cosit la marginea careului pe Cruyff. Britanicul Jack Taylor a acordat prompt o lovitură de la 11 metri, chiar dacă nemţii, cu Frank Beckenbauer în frunte, protestau. Johan Neeskens a executat perfect şi părea că Olanda va triumfa. 25 de minute mai târziu, Wim Jansen a evitat să-l faulteze pe Bernd Holzenbein la 20 de metri de poartă, însă a făcut-o în careu, iar Taylor a arătat din nou punctul cu var. Paul Breitner marca şi restabilea egalitatea. În chiar ultimele minute al primei reprize, Gerd Muller a primit în careu o pasă de la Rainer Bonhof şi a marcat pentru 2-1. În a doua repriză, ambele formaţii au avut ocazii bune de a marca, însă scorul de pe tabela stadionului “Olympiastadion” nu s-a mai modificat, iar Germania de Vest triumfa pentru a doua oară, după succesul din 1954.

Trofeu nou pentru Mondialul din 1974

În 1970, Brazilia câştiga pentru a treia oară Campionatul Mondial şi intra definitiv în posesia trofeului. Imediat după acest moment, FIFA a decis ca la ediţia din 1974 să existe un nou trofeu. 53 de artişti au participat la concurs, iar câştigător a fost Silvio Gazzaniga, un sculptor italia, în vârstă de 50 de ani, care lucra pentru firma Bertoni. În ianuarie 1972, FIFA a prezentat oficial noul trofeu, care avea o înălţime de 36,5 cm şi o greutate de şase kilograme. Cupa prezintă siluetele a doi atleţi, care susţin globul pământesc cu braţele ridicate. Trofeul nu mai poate fi cucerit definitiv, fiecare ţară primind o replică a cupei, placată cu aur.

Tricolorii au ratat incredibil calificarea

Echipa naţională a României a făcut parte din Grupa a 4-a în preliminarii, alături de Germania de Est, Finlanda şi Albania. Tricolorii au început campania cu o remiză, total neaşteptată, în Finlanda, scor 1-1. Au urmat trei victorii consecutive până la înfrângerea în faţa Germaniei de Est, scor 0-2. Nemţii deveneau favoriţi la calificarea, chiar dacă România a învins Finlanda, scor 9-0, la Bucureşti. În ultimul meci al grupei, tricolorii sperau la un rezultat de egalitate în meciul Albania – Germania de Est, care i-ar fi putut duce la Mondial. Nemţii au câştigat, scor 4-1, şi au câştigat biletele pentru turneul final.

5 curiozităţi de la ediţia din 1974

– Germania de Est şi Germania de Vest s-au întâlnit o singură dată în istorie, la Campionatul Mondial din 1974. Vest-germanii erau campionii europeni en-titre, în timp ce adversarii lor se mândreau cu succesul lui FC Magdeburg în Cupa Cupelor. Înaintea meciului, presa din RFG a pus presiune pe jucătorii antrenaţi de Helmut Schon. “De ce trebuie să învingem RDG azi?”, au titrat jurnaliştii de la Bild. Germania de Est a câştigat meciul, scor 1-0, graţie golului marcat de Jurgen Sparwasser. După meci, mulţi au speculat că Germania de Vest a piedut meciul pentru a evita grupa în care se aflau Olanda, Brazilia şi Argentina.

– Scoţia a intrat în istoria Mondialelor ca prima ţară care a fost eliminată de la un turneu final fără să piardă un meci. Jucătorii antrenaţi de Willie Ormond au obţinut o victorie şi două remize, la fel ca Iugoslavia şi Brazilia. Scoţienii au ratat accesul în grupele principale din cauza golaverajului, aceştia reuşind să marcheze doar de două ori în poarta Zairului, faţa de cele nouă goluri reuşite de Iugoslavia şi cele trei ale brazilienilor.

– Meciul Germania de Vest – Chile 1-0 a adus o premieră în istoria Mondialelor. În minutul 67 al partidei, Carlos Caszely a devenit primul fotbalist care a fost eliminat la un turneu final. Chilianul primise un cartonaş galben în prima repriză, iar arbitrul Dogan Babacan l-a eliminat în minutul 67, după o intrare dură la Berti Vogts.

– Ernst Jean-Joseph a devenit, în 1974, primul fotbalist care a fost depistat pozitiv la un test antidoping. Haitianul s-a apărat spunând că substanţele găsite în corpul său proveneau de la un medicament pe care îl utiliza în tratarea astmului, însă oficialii FIFA nu au putut fi înduplecaţi. Federaţia din Haiti l-a trimis pe fotbalist acasă imediat după ce jucătorul a picat testul.

– Înaintea finalei de la Munchen, Rinus Michels, selecţionerul Olandei, a decis să nu mai ţină o şedinţă tactică aşa cum făcuse înaintea fiecărui meci. În plus, jurnaliştii olandezi au susţinut că eşecul din finală s-a datorat indisciplinei din rândul jucătorilor. Aceştia au petrecut cu mult alcool înaintea partidei cu Germania de Vest.

7 goluri a înscris Grzegorz Lato, cel mai bun marcator al Mondialului din 1974