Istoria celui mai important și controversat test școlar. Bacalaureatul, de la Examen al maturității, la camere de supraveghere în clasă și modificări absurde

Bacalaureatul, sau examenul de maturitate – așa cum era cunoscut în trecut- reprezintă ultimul pas pe care absolvenții de liceu îl au de trecut pentru a încheia studiile medii.

Istoria examenului de maturitate

În România, Bacalaureatul a reprezentat dintotdeauna subiect de controverse între autoritățile statului, care au venit cu fel de fel de modificări, și elevi, respectiv părinți, care s-au plâns de-a lungul anului că materia este prea multă, că testele sunt prea grele sau, așa cum se întâmplă de câțiva ani, că sistemele de supraveghere îi sperie pe elevii de clasa a XII-a.

“Examenul de maturitate”, căci așa a fost numit pentru prima oară în România, a fost introdus în țara noastră în 1925, atunci când dr Constantin Angelescu, ministrul Instrucțiunii (Ministerul Educației de zi), a hotărât să înființeze o nouă modalitate de a examina elevii din ultimul an de liceu.

Ideea fusese împrumutată din Franța, acolo unde Bacalaureatul avea deja o istorie de aproape 125 de ani, fiind introdus în școlile franceze pe data de 17 martie 1801, printr-un decret semnat de Napoleon Bonaparte.

Digi24.ro

Vedeta de filme pentru adulți Jenna Jameson a mai primit o lovitură după ce medicii i-au spus că mai are câteva luni de trăit

Angelescu, medic de profesie, fusese școlit în Franța, astfel că a aflat “de la fața locului” cum este organizat examenul de Bacalaureat, motiv pentru care introduce și în România o metodă de verificare a cunoștințelor asemănătoare, pe care o numește examen de maturitate.

Scopul Bacalaureatului era de a “filtra” elevii

La început, acest examen era susținut în două sesiuni: de vară (25 iunie – 10 iulie) şi de toamnă (15 – 30 septembrie). Potrivit legislației de atunci, o comisie instituită de minister în orașele de reședință ale regiunilor școlare avea rolul de a valida examenele elevilor aflați în ultimul an de liceu.

Scopul Bacalaureatului era, la vremea respectivă, de a permite doar celor mai buni absolvenți de liceu să intre la facultate, iar în prima sesiune a examenului de maturitate, din cei 30 de elevi înscriși, doar 15 au reușit să treacă  examenul maturității.

Rata de absolvire a crecut de-a lungul anilor, iar în 1933 70% dintre participanți au trecut examenul.

Digisport.ro

FOTO Proteste la Munchen. ”Nici nouă nu ne place de tine! Ieși de pe stadionul nostru” / ”Își mulg fanii ca pe vaci”

Bacalaureatul s-a schimbat dramatic în perioada comuniștilor, renunțându-se la calitatea învățământului românesc. Se dorea, în schimb, ca un număr cât mai mare de elevi să treacă cu brio examenul de maturitate, acesta fiind un motiv de mândrie din partea statului român în plan extern.

Drept urmare, comparativ cu 1939, când erau înscriși la liceu doar 7.716 elevi, 10 ani mai târziu numărul se dublase, iar în 1980 studiau în liceele din România peste 673.000 de elevi.

Partidul Comunist oferea diplome de Bacalaureat simpatizanților

Pe lângă  examenul tot mai permisiv, Partidul Comunist îi ajuta pe anumiți elevi să promoveze examenul de maturitate și se vorbește chiar despre oferirea diplomei de absolvire drept cadou din partea liderilor comuniști. Astfel, partidul ajunsese să se laude cu faptul că aproape toți elevii înscriși la examen erau declarați absolvenți.

După căderea comunismului, odată cu revoluția din decembrie 1989, Bacalaureatul a trecut și el prin propria revoluție.

S-a observat o schimbare în ceea ce privește motivația elevilor de a da acest examen al maturității, astfel că, de la dorința partidului de a “produce” cât mai mulți absolvenți, s-a ajuns la dorința absolvenților de liceu de a intra la facultate, scopul principal fiind acela de a-și prelungi, oarecum, adolescența.

Întrucât accesul la facultate a devenit și mai ușor odată cu eliminarea multor examene de admitere, corelată cu înființarea a mai multe universități particulare, aproape toți elevii de clasa a XII-a voia să treacă Bacalaureatul pentru a intra în ciclul superior de studii.

Datele arată că până în 2000-2002, Bacalaureatul arăta valoarea elevului, în sensul în care nota obținută la examenul de maturitate corela mult mai bine cu media obținută de studenți în anul II și III de facultate, decât cu nota de admitere la unitatea școlară de învățământ superior.

Începând cu 2004 lucrurile s-au schimbat, astfel încât nota obținută la Bacalaureat nu mai anticipa notele din anii de studii universitare. De altfel, acesta a fost și unul dintre motivele principale pentru care structura examenului de maturitate a fost schimbată din ce în ce mai des.

Examenul pe care statul nu a reușit să-l treacă

În plus, permisivitatea profesorilor de liceu a crescut și ea, astfel că notele nu s-au mai dat exclusiv pe merite, lucru sesizat de discrepanța mare dintre notele la Bacalaureat și cele din timpul anilor de liceu.

Astfel, după mai multe schimbări în ceea ce privește organizarea examenului de maturitate,  în 2011 a fost introdusă o măsură-șoc: supravecherea video a tuturor elevilor.

Măsura, implementată de Daniel Funeriu, ministrul Educației la acea vreme, fusese testată cu un an în urmă la sesiunea din august 2010 a examenului de Bacalaureat din Galați.

Şeful Inspectoratului Şcolar Judeţean Galaţi de atunci, Doru Resmeriţă, declara că idee pornise de la un sondaj realizat în rândul celor care au susținut examenul de maturitate în sesiunea iunie – iulie 2010 și care erau de acord cu implementarea unui astfel de sitem de monitorizare.

Multe voci au spus ulterior că metoda anti-fraudare a Bacalaureatului nu a făcut decât să crească emoțiile elevilor din clasa a XII-a, dar și a supraveghetorilor, știind că, la rândul lor, sunt urmăriți.

Rata de promovabilitate a scăzut după introducerea camerelor video

Potrivit cifrelor oficiale, în 2010, rata de promovabilitate la Bacalaureat a fost de 67,4%, iar în 2011, după introducerea monitorizării video, rata de promovabilitate a scăzut la 44.47%, arată datele Ministerului Educației, consultate de FANATIK.

Astfel, măsura s-a dovedit a fi nu numai ineficientă, ci total opusă la ceea ce încearcă autoritățile de ani de zile, respectiv să îmbunătățească calitatea învățământului și, implicit, rezultatele obținute de elevii din ultimul an de liceu.

În timp ce este evident că problema e alta, Ministerul Educației se gândește cum să corecteze lucrările elevilor într-un mod cât mai obiectiv. Astfel, în 2015, era anunțată o altă schimbare: lucrările vor fi corectate în alte județe decât în cele în care au fost susținute, decalând cu o zi anunțarea rezultatelor.

FANATIK a vrut să vadă cum s-a transpus această măsură în rata de promovabilitate. Astfel, am descoperit că în 2014 doar 60,56% dintre absolvenții de liceu au promovat examenul de Bacalaureat, în timp ce în 2015, 66,41% dintre participanți au fost declarați admiși.

Trebuie precizat că rata de promovabilitate era, până atunci, cea mai mare de când au fost introduse camerele video, în 2011. În 2016 rata de promovare a ajuns la 68,1%, în 2017 a crescut la 72,9%, în 2018 a scăzut la 69,7, iar în 2019 s-a situat la 75,5%.

Rămâne de văzut ce modificări vor mai fi aduse examenului de Bacalaureat, precum și transpunerea acestora în rezultatele obținute de elevi.

Un singur lucru rămâne însă bătut în cuie: statul este preocupat mai mult să-i împiedice pe elevi să fraudeze examenul de maturitate decât să le ofere acestora un sistem educațional mai performant.