Istvan Kovacs, sancționat de Bogdan Baratky după ultimul interviu: „De ce nu ați acordat henț la Șut? De ce nu ați acordat măcar corner?”

Fără discuție cel mai valoros arbitru din România, Istvan Kovacs a împărtășit zilele trecute cititorilor FANATIK câteva idei care ne ajuta să înțelegem mai bine viziunea domniei sale despre fotbal. Interviul acordat la Prima Sport a avut loc după derby-ul ultimei etape (FCSB – Rapid), iar unele dintre aceste idei răspund anumitor întrebări ridicate după prestația brigăzii conduse de dl. Kovacs la această partidă.

Nu în ultimul rând, consider relevant acest interviu, pentru că ideile exprimate arată modul în care se raportează la fenomen un personaj cu adevărat important, expus direct și nemijlocit la un nivel fotbalistic inaccesibil cluburilor autohtone sau microbiștilor din România.

„Sunt de acord cu anunțul deciziilor în timpul jocului, pe terenul de joc, dar ca să dau explicații după joc în fața oamenilor, nu. Cu asta nu sunt de acord. Nu face bine fotbalului. Plus, fiind la cald, arbitrul fiind obosit pe terenul de joc, poate greșește în exprimare, sau poate nu spune ce gândește exact și atunci pot ieși controverse.”

Sunt două idei aici. Nu le judec corectitudinea; vreau însă să fim siguri că le percepem și le înțelegem corect.

Digi24.ro

Ce ar însemna ca UE să vândă titlurile de stat care reprezintă 50% din datoria SUA. „O recesiune cum nu au avut în 250 de ani”

Ideile lui Kovacs pun la punct publicul

Prima dintre ele: „sunt de acord cu anunțul deciziilor în timpul jocului, pe terenul de joc”. În rugby se practică de mult. Asta ca să ne raportăm la un sport european, pentru că altfel, în show-biz-ul american spectatorul se bucură de mult de această interacțiune cu judecătorul din teren. Este, în fond, o formă elementară de respect pentru privitor (fie el în tribună, sau în fotoliu), într-o epocă în care tehnologia transformă această interacțiune într-o banalitate. Explicarea deciziilor nu este o concesie, ci o normalitate.

Digisport.ro

Trump, lăsat ”mască” de judecătorii Curții Supreme din SUA: ”Nu-mi vine să cred”. Se pregătește ”o decizie istorică”

A doua idee poate naște însă dezbateri: „(…) dar ca să dau explicații după joc în fața oamenilor, nu. Cu asta nu sunt de acord. Nu face bine fotbalului. Plus, fiind la cald, arbitrul fiind obosit pe terenul de joc, poate greșește în exprimare, sau poate nu spune ce gândește exact și atunci pot ieși controverse.”

Pentru a crește nivelul atractivitate și pentru a deschide cât mai mult fotbalul privitorului, mai ales pentru că nimic nu atrage mai mult și nu creează mai mult interes decât controversa, deținătorii drepturilor TV obligă (prin contract) cluburile să facă exact ceea ce dl. Kovacs nu dorește. Antrenorii și jucătorii au obligația de a se prezenta în fața publicului înainte de partide, dar și la flash-interviuri după meci. Exact cum bine spune dl. Kovacs: la cald, obosiți după partidă, apăsați de rezultat sau euforici, încărcați de emoție.

Mulți dintre ei ar prefera că după meci să se afle oriunde în altă parte, numai în fața camerelor nu. Și totuși, obligați de contracte, se supun prevederilor acestora și vin în fața noastră, încercând să facă slalom printre întrebări, explicații și emoții. O fi fost simplu pentru Petrila, de exemplu, să vină la flash după meciul de la Botoșani? Sunt zeci de astfel de exemple. Când ești autorul unei ratări monumentale, sau a unei gafe, ambele cu efecte pe tabelă, știi exact de ce ai fost solicitat pentru interviu. Și totuși te prezinți, carne de tun în fața microfoanelor și camerelor care își propun să creeze controversa care se transformă în vizualizări și audiență. Antrenorul care pierde un meci retrogradează, sau ratează un obiectiv, are aceeași soartă. Nu-l întreabă nimeni cum se simte, daca vrea să nu, nimeni nu îi menajează sentimentele.

Istvan Kovacs, personajul excepție

Ei bine, exista un personaj din spectacolul fotbalului exceptat de la aceste obligații: arbitrul. Actor principal în fotbalul actual, cel care prin deciziile sale influențează rezultatul unui meci, sau al unei competiții, e tratat cu o altă unitate de măsură decât cei care produc cu adevărat fotbalul. Iar această exceptare conduce la ideea exprimată în interviu – sentimentul plenar de personaj excepțional. Urcat de reguli subiective pe soclul excepției, arbitrul ajunge să considere firesc acest statut.

Interviurile la cald prind într-adevăr subiecții în cea mai vulnerabilă ipostază. Este însă ipostaza care devoalează fidel personalitatea intervievatului. Dacă adevărul este în vin, adevărata personalitate și autocontrolul sunt în aceste interviuri. Acolo cunoști omul din spatele jucătorului, sau al antrenorului. În discuția live în care filtrele sunt afectate de emoții, tensiune, oboseală fizică și mentală. Ținându-i departe pe arbitri de acest exercițiu, privezi publicul nu doar de o explicație tehnică, ci de mult mai mult decât atât – personalitatea omului pus să judece un meci, impactând prin acțiunile sale destinele profesionale ale celor implicați și emoția celor din tribuna. Și creezi un fals sentiment de intangibilitate. Pentru că dacă ai fi pus în situația de a-ți explica gafele sau erorile după partidă, ai putea înțelege mai bine conceptul de responsabilitate.

După FCSB – Rapid, așteptând să ieșim din peluza, stăteam cu toții pe telefoane încercând să pricepem faza din minutul 93. O fază care face diferența dintre 1-2 și 2-2. Dintre 1 punct și nimic, dintre locul 1 și locul 2. Sau, din cealaltă perspectivă, dintre 1 punct și 3. Două puncte care te pot duce în play-off, sau te pot ține în afara lui. Orice reporter (nu doar suporter), ar fi avut câteva întrebări pentru dl. Kovacs: de ce nu ați fost chemat să revedeți faza? Este fault la contactul Șut – Hromada? Dacă da, de ce, dacă nu, de ce? De ce nu ați acordat henț la Șut? De ce nu ați acordat măcar corner? Dl. Kovacs a fost însă scutit de această postură, iar domnia sa consideră firesc acest lucru.

„Multe discuții și multe controverse vin pentru că anumiți oameni nu sunt actualizați. Nu e problema noastră să îi facem să citească.”

Și uite cum exceptarea conduce la un anume tip de aroganță pe care o intuiam și din interacțiunile din iarbă. De data asta îndreptată nu împotriva antrenorilor sau jucătorilor, ci vulgului care populează tribunele sau asigura audiența din fața televizorului. „Nu e problema noastră să îi facem să citească”. Ăștia mulți și neactualizați (pentru că nu prea le place cititul, probabil) nu par deloc (în contextul acestei declarații) personajul colectiv numit “public”. Adică, în teorie, cei pentru care există jocul de fotbal și, mai ales, cei care plătesc. Nu pare deloc clar că audiența (cea din stadion și cea de la TV) plătește direct și indirect salarii, contracte și baremuri.

Statutul de exceptat reușește cumva să modifice percepția asupra fenomenului. Așa cum deținătorii de drepturi TV, prin vocea unor realizatori (tot la cald) se poziționează (confundând cauza cu efectul) undeva deasupra competiției în sine, iată că și arbitrii se pot considera superiori celor fără de care fotbalul chiar ar înceta să existe – publicul.

„E greu. Sunt foarte multe modificări și dacă nu ești actualizat cu modificările…”

Regulamentul de fotbal tocmai s-a transformat după această declarație într-un curs de fizică cuantică. Cumva, suporterul de fotbal, obligat în viața din afara stadionului să își actualizeze permanent cunoștințele fiscale, sau din regulamentul circulației rutiere, pare incapabil să țină pasul cu regulile fotbalului. Suntem probabil la un pas de reglementarea accesului în stadion pe baza rezultatelor unui test online din legile fotbalului. Va constitui contravenție comentarea deciziilor arbitrului fără o notă de minim 8.5 la acest test și infracțiune dacă rezultatul va fi sub acest barem. Pedeapsa fiind, desigur, interzicerea dreptului de a participa la evenimente sportive intre 6 și 12 luni. În cazul recidivei, vinovatul va depune și telecomanda TV-ului la cea mai apropiată secție de poliție.

Soluția pentru ca VAR-ul să intervină

Până atunci, consecință logică a acestei stări de fapt, suporterul de fotbal nu a primit răspunsuri la întrebările de mai sus. Faptul că dl. Kovacs este de acord să explice pe teren deciziile driblează fin această problemă și o lasă nerezolvată. Pentru că, întorcându-ne la ultimul derby al sezonului, dl. Kovacs ar fi explicat de ce a acordat penalty pentru FCSB sau pentru Rapid, adică deciziile pe care le-a luat. Evident, nu și deciziile pe care NU le-a luat. Chiar și pe noua regulă, arbitrul nu va explica de ce NU e chemat să revadă o fază.

Pe cazul nostru, tot nu am aflat de ce asistentul VAR nu l-a chemat pe central să vadă contactul Șut – Hromada, de ce nu a dictat nici henț și nici corner. Tehnic, soluția vine din tenis, acolo unde fiecare jucător poate solicita arbitraj video de câteva ori pe meci. În fotbal, asta s-ar traduce, de exemplu, printr-o solicitare VAR pe repriză de fiecare echipă. Asta ar putea rezolva într-adevăr problema.

Pentru că dacă centralul nu vede hențul lui Șut, asistentul VAR nu vede nici el, iar Rapidul cere arbitraj VAR, abia atunci explicațiile centralului devin interesante. Abia atunci vom asculta cu toții cu atenție explicația despre contactul Șut – Hromada și vom fi numai urechi pentru a înțelege dacă driblingul lui Șut în careu e henț sau nu. Și abia atunci, când deopotrivă centralul și asistentul VAR vor fi penalizați pentru că fac abstracție de o fază pentru care o echipă solicită arbitraj VAR, vom fi scutiți de măcar o parte dintre aceste controverse.

Până atunci, dragi suporteri de fotbal, burta pe carte (legile fotbalului), spor la actualizare și, desigur, la mulți ani!