Istvan Kovacs, zeul coborât de pe piedestal! Opinie dură după prestaţia arbitrului în FCSB – Dinamo 2-1: „Un gafeur solemn”

Pentru Istvan Kovacs fotbalul autohton de primă ligă a fost (în ultima decadă cel puțin) doar o corvoadă obligatorie, o inevitabilă anticameră a fotbalului mare (de club, sau inter-țări). Domnul Kovacs, atunci când era delegat în SuperLiga, nu venea să arbitreze; se pogora. Ne binecuvânta pur și simplu cu prezența, în schimbul căreia ne pretindea recunoștință pentru norocul de a fi contemporani cu domnia sa. Mereu sobru și încruntat, Kovacs a privit cluburile, fotbaliștii, antrenorii și suporterii de pe un piedestal mai mare decât însăși statuia.

CCA – protector instituțional; Istvan Kovacs, simbolul fotbalului modern

Desigur, atitudinea domniei sale a fost hrănită și încurajată de o comisie centrală a arbitrilor care nu a cutezat niciodată să îi infirme autoevaluările profesionale. Să îl pună măcar la virgulă, dacă nu la punct. Să îl ajute să ia contact cu realitatea și să realizeze (demers extraordinar de dificil, de acord), că e doar un muritor supus greșelii.

Istvan Kovacs este, chiar dacă refuzăm să vedem asta, un simbol al fotbalului contemporan. Dar în ce sens simbol? Evident, în sensul că mulți dintre noi trăim încă într-o lume utopică în care fotbalul este un sport, un joc de fapt, croit de oameni, pentru oameni. Pentru suporteri adică. Istvan Kovacs încearcă de ani de zile să ne trezească din visare și să ne explice că fotbalul e despre suporteri doar dacă într-o piesă de teatru consideri butaforia importantă. Fotbalul nu este nici despre cluburi, nici despre antrenori, nici despre fotbaliști. Este doar un business rece, un joc adaptat pentru televiziune și ecrane, în care cel mai important personaj este arbitrul.

Arbitrul – personaj intangibil

În preziua meciurilor organizăm conferințe de presă în care chestionăm antrenori și jucători, înainte de meci îl întrebăm iarăși de sănătate pe mister. Cu câteva secunde înainte de a intra pe teren, cărăm un microfon sub nasul căpitanului, să îi simțim emoția, cu prețul concentrării. După meci, reluăm interogatoriile la cald și la rece, aruncând întrebari (de multe ori cu nuanță de acuzații) către fotbaliști și antrenorii lor. În cazul tuturor acestor actori ai fotbalului considerăm că intruziunea intră în preț. Adică e firesc să le cerem explicații, să îi stoarcem de emoții, sau să îi criticam în direct, la oră de maximă audiență. Dar am legiferat că nu putem face asta cu arbitrii.

Digi24.ro

Româncă ucisă în Marea Britanie de un student la criminalistică pasionat de „Dexter”. Cum a aranjat Benjamin Day locul crimei

Indiferent de prestație, indiferent de consecințele deciziilor lor, nimeni nu poate confrunta un arbitru. A cere unui arbitru să explice o decizie s-a transformat prin regulamentele fotbalului în crimă de lezmajestate. Cum să te gândești să îl chestionezi pe Dumnezeu despre facerea lumii?! Cum?! Chiar ne-am pierdut mințile, nu ne mai știm locul, nu mai avem măsura?!

Digisport.ro

Momente neverosimile: a omorât arbitrul în timpul meciului cu o lovitură și a fost arestat pe loc!

De fier să fii și tot te-ndoaie o astfel de protecție. Nu ai cum să mai vezi corect lumea și mediul înconjurător, atunci când până și sancțiunile sunt ascunse publicului și, oricum, îți permit să mergi la muncă în cupele europene sau în Golf.

Istvan Kovacs și VAR-ul

Pentru Istvan Kovacs, VAR-ul a reprezentat mereu o problemă. În lumea sa făr’ de greșeală s-a insinuat un element de control al cărui rost îi scapă. Ce să verifici la cel aflat deasupra ideii de greșeală? Cum să pui la îndoială deciziile Demiurgului? Chiar dacă nu vede, simte faza, iar asta transcende conceptul lumesc VAR și mai ales ideea de control.

În prelungirile unui FCSB – Rapid din Decembrie 2025, Șut îl busculează pe Hromada în careu, după care comite henț. Kovacs nu doar lasă jocul să continue; face vizibil și ostentativ gestul acela care în arbitraj înseamnă “nu a fost nimic, am văzut perfect!”. Gestul respectiv nu e pentru jucători neapărat, ci pentru public și (mai ales!) pentru VAR. Gestul spune “nu cumva să mă chemați, am controlat total și complet faza, circulați, nu e nimic de văzut aici!”.

Așa ceva e posibil însă doar în SuperLiga, unde notorietatea unui central poate inhiba asistentul VAR. Dacă urmărim fotbalul, ne amintim că în competiția intitulată Champions League, la meciul Bayer Leverkusen- FC Porto, dl. Kovacs a avut două interacțiuni cu VAR, una mai neplăcută decât alta. La prima dintre ele, Kovacs îi arată galben pentru simulare lui Mitchel Bakker (Leverkusen), după un contact în careul lui Porto. Deloc impresionat de certitudinile centralului, VAR îl cheamă la monitor, iar imaginile îl conving pe Istvan Kovacs să anuleze galbenul și să acorde penalty pentru Leverkusen. Nici VAR și nici analiștii (nici chiar cei britanici) nu au considerat că centralul a controlat faza și a evaluat singur intensitatea contactului.

Semnificațiile ultimului Dinamo – FCSB

Faptul că Istvan Kovacs a fost chemat la VAR în Dinamo – FCSB (cu repetiție chiar!) e un semn că soclul se crapă și zeul se transformă în om. Pentru că Istvan Kovacs a devenit atât de nesigur, atât de apăsat de ideea că trebuie să decidă pe baza unor imagini pe care le văd și alte sute de mii de ochi (iar argumentele “am văzut eu”, sau “am controlat faza” rămân fără valoare de întrebuințare), încât decizia îi e influențată de omenescul “ce va zice lumea”.

Sunt dintre cei care consideră că la faza Korenica – Cîrjan se impunea acordarea unui penalty. Am citit explicația “invadării spațiului”, nu o contest, dar cred (opinie pur personală) că intrăm în zona periculoasă a denaturării fotbalului. Korenica este un fotbalist ofensiv care se poate apăra, dar nu la limita careului. Atacul său mi se pare fault pentru simplul motiv că NU atinge balonul. Dacă “invadezi spațiul” adversarului și îl împiedici să continue acțiunea fără să atingi mingea, în fotbalul din mintea mea e fault. Chiar dacă jucătorul în atac (Cîrjan în cazul de față) caută un contact în plus cu piciorul adversarului. Vreți dovada supremă a faptului că a fost fault? Priviți-l pe Korenica! Nu contestă faultul, nici măcar galbenul, e mulțumit că arbitrul nu indică punctul cu VAR. Când Kovacs e chemat la monitor, Korenica și-ar fi pariat salariul pe un an că se va dicta penalty.

Kovacs a considerat că, odată chemat la monitor, e mai avantajos pentru domnia sa să nu fi văzut cum Cîrjan îl calcă pe Korenica, decât faptul că atacul imprudent e în careu. La faza Boutouatou – Opruț nu e penalty pentru că dinamovistul joacă mingea, nu? Dacă ar fi “invadat spațiul” atacantului fără să joace mingea, nu ar fi rămas în picioare decizia centralului?

Kovacs a ieşit şifonat după eliminarea lui Duarte!

Aceeași lipsă de personalitate în fața VAR-ului și a imaginilor publice duce și la acordarea cartonașului roșu, la o fază la care două “galbene” mulțumeau pe toată lumea și, mai ales, ar fi permis derby-ului să se joace 11 la 11. O fază după care nu numai Kovacs iese șifonat, ci și Armstrong, singurul purtător nativ (asimptomatic, din păcate) de fair-play britanic. Nu în ultimul rând, o fază la care Kovacs decide că cel care provoacă este mai puțin vinovat decât cel care reacționează la provocare.

O partidă care consfințește traiectoria pronunțat descendentă (cu iz de picaj) a arbitrului Kovacs. Era nevoie de expunerea unui FCSB – Dinamo pentru ca publicul larg să înțeleagă asta. Restul “victimelor” de până acum nu au avut, din păcate, suficientă forță mediatică pentru a transmite această concluzie care plutește de ceva timp deasupra fotbalului românesc.

Și poate regândim puțin statutul arbitrului. Poate îl umanizăm nițel. Nu trebuie să îi judecăm public după fiecare meci, sau să îi lapidăm. Dar trebuie să instaurăm normalitatea aceea în care un arbitru își explică deciziile. Lucru care se întâmplă deja în alte sporturi. Ar fi nimic altceva decât o formă elementară de respect pentru cei care, așa cum pretindem, sunt „beneficiarii” arbitrajului (suporteri, fotbaliști, antrenori). Și am reaminti în felul acesta arbitrilor că nu sunt primadone, ci sunt chemați să îndeplinească doar un rol de suport în activitatea numită fotbal profesionist.