Italia, noua țară-problemă a Europei? Principalele temeri după victoria extremei drepte în legislativele din Peninsulă

Luna aceasta, un grup de extremă dreapta fondat de neo-naziști și skinheads a devenit cel mai mare partid din probabila coaliție de guvernare a Suediei. În Franța, anul acesta, liderul de extremă dreapta Marine Le Pen a ajuns, pentru a doua oară consecutiv, în turul final al alegerilor prezidențiale. Iar în Spania, Vox, un partid strâns aliniat cu doamna Meloni, este în creștere.

Italia, noua țară-problemă a Europei? Principalele temeri după victoria extremei drepte la legislative

Dar Italia, locul de naștere al fascismului și membru fondator al Uniunii Europene, este cea care a transmis cea mai puternică undă de șoc pe tot continentul după o perioadă de stabilitate centrată pe Europa, condusă de premierul Mario Draghi, care a direcționat sute de miliarde de euro în fonduri de redresare pentru modernizarea Italiei și a contribuit la conducerea răspunsului puternic al Europei la Rusia.

„Este o zi tristă pentru țară”, a declarat luni dimineață Debora Serracchiani, liderul Partidului Democrat, care a avut rezultate slabe și va conduce acum opoziția.

Victoria Giorgiei Meloni a arătat că atracția naționalismului – al cărui susținător puternic este – a rămas nestinsă, în ciuda progreselor reușite de UE în a face națiunile să pună în comun suveranitatea și resursele în ultimii ani, mai întâi pentru a combate pandemia de coronavirus și apoi după inițierea de către Vladimir Putin a celui mai mare conflict din Europa de la al Doilea Război Mondial.

Digi24.ro

„Zona albastră” din Costa Rica, unde locuiesc cei mai longevivi oameni de pe Pământ. Trăiesc peste 80 sau 90 de ani fără medicamente

Cum și cât de profund ar putea amenința o coaliție de dreapta din Italia condusă de Meloni coeziunea este acum principala preocupare a establishment-ului european.

Giorgia Meloni a sprijinit ferm și consecvent Ucraina și dreptul acesteia de a se apăra împotriva agresiunii ruse și a promis că va furniza Kievului arme dacă ar fi prim-ministru. Însă partenerii ei de coaliție — Matteo Salvini, liderul Lega, și fostul premier Silvio Berlusconi — s-au arătat parțiali față de domnul Putin, punând la îndoială sancțiunile și făcând ecou propagandei sale.

Acea fractură și competiția acerbă dintre liderii de dreapta s-ar putea dovedi fatale pentru coaliție, ducând la un guvern de scurtă durată. Dar unii analiști politici spun că Meloni, după ce a ajuns la putere, ar putea fi tentată să-și atenueze sprijinul pentru sancțiuni, care sunt nepopulare în mare parte din Italia.

Dacă o face, există îngrijorarea că Italia ar putea fi veriga slabă care rupe poziția puternică unită a Uniunii Europene împotriva Rusiei.

Digisport.ro

Sportiva din România devenită vedetă peste Ocean a publicat o imagine cu ea fără haine și americanii ”au explodat”

Meloni și-a declarat în campanie sprijinul pentru Ucraina

Giorgia Meloni a petrecut campania căutând să liniștească publicul internațional că sprijinul ei pentru Ucraina este neclintit. Ea a încercat să atenueze îngrijorările condamnându-l pe Mussolini, pe care l-a admirat cândva, și trecutul fascist al Italiei. Ea a făcut, de asemenea, mai multe declarații de susținere cu privire la locul Italiei în Uniunea Europeană și s-a distanțat de doamna Le Pen și de prim-ministrul Viktor Orban al Ungariei, pe care i-a imitat anterior.

Dar această schimbare a fost mai mult pentru piețele internaționale decât pentru alegătorii italieni, cărora nu le păsa prea mult de trecutul ei sau chiar de afinitatea ei pentru democrațiile iliberale. Electoratul italian nu s-a mutat la dreapta, au spus politologii, ci a recurs din nou la o dorință perenă pentru un nou lider care ar putea, eventual și providențial, să le rezolve toate problemele.

Meloni a nimerit la locul potrivit la momentul potrivit. Al ei a fost practic singurul partid major care a rămas în afara guvernului de unitate națională al lui Mario Draghi, permițându-i să cuprindă o cotă tot mai mare din opoziție. Sprijinul ei a crescut de la 4% la aproape 26%.

După revolta în iulie a unui partid din guvernul de largă uniune al lui Draghi, partidele de dreapta, dornice să meargă la alegeri, au fost favorizate să câștige, au simțit oportunitatea și au candidat, cu Meloni în pole position.

Există puține îngrijorări în rândul instituției italiene că va submina democrația italiană – a fost o susținătoare consecventă a alegerilor în timpul guvernelor tehnocrate nealese și este de multă vreme în parlament.

Dependența de fondurile europene ar putea să o determine să urmeze planurile lui Draghi

Există, de asemenea, o credință larg răspândită că dependența Italiei de sute de miliarde de euro din fonduri de ajutor de la Uniunea Europeană o va forța pe Meloni și guvernul ei să urmeze planurile de cheltuieli, reformele și planul general stabilit de Draghi.

Banii vin în tranșe, iar planurile trebuie să îndeplinească criterii stricte. Dacă va inversa cursul, Italia ar putea pierde miliarde de euro în mod esențial gratuit, deoarece prețurile la energie și inflația în creștere – în mare parte din cauza sancțiunilor împotriva Rusiei – se așteaptă să se înrăutățească în lunile următoare.

Dar există îngrijorare cu privire la lipsa de experiență a doamnei Meloni și lipsa de expertiză tehnică a partidului său, în special în conducerea celei de-a treia economii ca mărime a zonei euro, iar domnul Draghi a păstrat legătura strânsă cu ea, atât pentru a-și asigura sprijinul pentru Ucraina, cât și, cei din interior spun, pentru a ajuta la găsirea pe cineva care poate oferi continuitate economică.

Cu toate acestea, Giorgia Meloni reprezintă o pauză istorică în fruntea guvernului italian.

A ajuns la majoritate politică într-o dreaptă post-fascistă, dură, care a căutat să se redefinească prin folosirea de noi simboluri și texte, în special „Stăpânul inelelor” și alte lucrări ale scriitorului britanic J.R.R. Tolkien, să se distanțeze de tabuurile fascismului.

„Sunt femeie. Sunt mamă.”

Meloni a crescut cu o mamă singură într-o zonă de muncitori din Roma, iar a fi femeie și mamă a fost esențial pentru identitatea ei politică. Odată a candidat la funcția de primar în timp ce era însărcinată pentru că a spus că bărbați puternici i-au spus că nu poate. Cel mai faimos discurs al ei include refrenul „Sunt femeie. Sunt mamă.”

A fi femeie a distins-o și a marcat o schimbare majoră față de partenerii ei de coaliție, în special de Berlusconi, subiect al scandalurilor sexuale fără sfârșit.

Însă Meloni, Berlusconi și Salvini împărtășesc o viziune de dreapta dură pentru țară. Doamna Meloni a cerut o blocada navală împotriva migranților și a răspândit temeri cu privire la o „mare înlocuire” a italienilor nativi.

Cei trei împărtășesc propuneri populiste pentru reduceri profunde de taxe despre care economiștii se tem că ar umfla datoria deja enormă a Italiei și o viziune tradiționalistă asupra familiei, despre care liberalii se îngrijorează că cel puțin va îngheța drepturile homosexualilor și care ar putea, în practică, să anuleze drepturile la avort.

În ciuda constrângerilor unei Constituții italiene care este în mod explicit antifascistă și menită să împiedice ascensiunea unui alt Mussolini, mulți liberali sunt acum îngrijorați de faptul că coaliția de dreapta va eroda normele țării.

Exista îngrijorarea că, dacă coaliția ar câștiga două treimi din locurile în Parlament, ar avea capacitatea de a schimba Constituția pentru a crește puterile guvernamentale. Dar coaliția, deși a câștigat 44 la sută din voturi și o majoritate în Parlament, pare să nu atingă acest punct.

Totuși mesajul sfârşitului unei perioade de tabuuri europene şi al noilor schimbări a fost deja transmis.