Iubirea care l-a distrus sufletește pe Toma Caragiu: Actrița Liliana Tomescu, zisă „Buldogul”, sedusă de o sectă religioasă!

Toma Caragiu a iubit cu patos, dar pasiunea, ajunsă uneori  la stadiul de obsesie, i-a jucat feste. Așa au stat lucrurile și în relația lui Tomiță, cum îi spuneau prietenii, cu o anume Liliana Tomescu, iar detaliile picante ale acestei aventuri sunt povestite pe larg de scriitorul George Mihalache, în cartea „Magnificii hazului”, publicată în anul 2005, la editura PACO.

21 august 1925, ziua în care s-a născut Toma Caragiu. Dezvăluiri despre iubirea care l-a distrus sufletește

Toma Caragiu, machidonul genial, a văzut pentru prima oară lumina zilei la 21 august 1925, la Artos Orestiko, în Grecia, într-o familie de aromâni. Dincolo de cariera prodigioasă de actor, Caragiu a fost căsătorit în două rânduri, cu Maria Bondar, timp de zece ani și, ulterior, cu Elena Bichman, din 1963 și până la 4 martie 1977, atunci când maestrul avea să piară între ruine, la cutremur, în aceeași cameră cu prietenul și colaboratorul său, regizorul Alexandru Bocăneț.

Dincolo de aceste mariaje, actorul a mai avut o serie de pasiuni pasagere, dar, în primul rând, s-a lăsat „deturnat” de obsesia pentru tânăra Liliana Tomescu, actriță la Teatrul Amatei. Scriitorul George Mihalache, unul dintre apropiații lui Tomiță, a fost unul dintre martorii câtorva evenimente mai puțin cunoscute publicului larg.

Prima iubire a lui Toma Caragiu, actrița Liliana Tomescu, de la Teatrul Armatei, avea o pasiune pentru… călugări

„Eram prieteni de mulți ani, de pe vremea când Toma se străduia să-și croiască drum, cu coatele, prin hățișurile întortocheate ale teatrului, făcând naveta spre Constanța și apoi spre Ploiești, unde prinsese, ceea ce el denumea, un „cap de pod”. Părea îndrăgostit de Liliana Tomescu, care juca la Teatrul Armatei, „flirtând” și cu genul muzical. I-am spus într-o zi, când îl întâlnisem la Dalles, la o repetiție: „Nu prea te văd bine, machidoane. Liliana te-a prins ca într-o pânză de păianjen. Te zbați zadarnic!””, a rememorat George Mihalache.

Digi24.ro

O femeie bolnavă de cancer a decis să se mute împreună cu familia în „zona albastră” din Costa Rica, iar viața ei s-a schimbat complet

„Ah, cât aș vrea să joc într-o zi, alături de ea!”, ofta Caragiu.

Liliana Tomescu era poreclită „Buldogul”, și dăduse deja lovitura pe scenă cu două cuplete, „Când dansez cu el…” și „Făcea cuvinte încrucișate”, ambele scrise de Eugen Mirea, pe muzica lui Florentin Delmar. Toma Caragiu le învățase pe dinafară, dar se încurca la muzică și el însuși recunoștea: „Cânt ca o cizmă, dar tot nu disper!”. Iar prietenii îl tachinau: „Mâine, poimâine, o să cânți ca un bocanc de reformă…”

Adevărul a ieșit la iveală după o vizită incognito, la schit

Cu siguranță, pronosticurile în materie de cântat au fost infirmate ulterior, pentru că mulți români își amintesc că, începând cu anii ’70, Toma Caragiu a obținut succese remarcabile în zona „Varietăților”, care au culminat, spre exemplu, cu rolul Mackie Messer, din „Opera de trei parale”, de Bertolt Brecht. Și, ca un amănunt amuzant, regizorul Liviu Ciulei glumea pe această temă, spunând că „Tomiță cântă mai bine ca Margareta Pâslaru”.

Să revenim, însă, la eșecul lui Caragiu în relația cu „diva” de la Teatrul Armatei. O perioadă, artistul a suferit enorm, și se spune că aproape că se închisese în bibliotecă. Povestea era, însă, mult mai amplă decât un simplu eșec în amor. Aflată sub influența unei secte religioase, Liliana își căuta refugiul și mântuirea, cu sau fără ghilimele, în vizite tot mai dese la diverși duhovnici, care nu se mulțumeau doar s-o absolve de păcate….

Au existat zvonuri, devenite tot mai certe, care confirmau organizarea unor petreceri cu vădită tentă sexuală, pe la diverse schituri, unde cuvioșii călugări se dedau la îndeletniciri extrem de lumești.

Digisport.ro

A venit reacția soțului, după ce o jurnalistă celebră s-ar fi sărutat cu alt bărbat în fața a 20.000 de oameni

„Exasperat de naivitatea robului Toma, un prieten devotat nu s-a sfiit să-i divulge, până la urmă, adevărul gol–goluț: „Nu vreau să devii, pentru vecie, Toma Necredinciosul! Vei merge cu mine la fața locului, ca să te convingi personal!”. Pus în fața unor argumente indubitabile (patru sectanți străduindu-se, pe rând, să-i ierte păcatele cuvioasei în cauză), Toma a înțeles că, de fapt, aruncase mărgăritare în troaca porcilor, așa că și-a luat adio de la mirajul primei iubiri, pornind mai departe, cu răni încă necicatrizate, pe lungul drum al vieții, dominat de un destin atât de orb”, a scris George Mihalache.

Glumele lui Alexandru Giugaru și hoțul de mașini, prins în Cotroceni

Se pare, însă, că lui Toma Caragiu nu-i fusese de ajuns experiența de la schit. Contemporanii săi și-au amintit de o petrecere organizată în cartierul Cotroceni, cu ocazia zilei onomastice a lui Ion Finteșteanu, un alt titan al scenei. Invitații au mâncat, au băut și au spus tot felul de glume, dintre care unele „cu perdea”, la adresa lui Caragiu. Bântuit de dorul de Liliana, maestrul a încercat să se scuze și să plece de la chef mai devreme: „Vă rog să mă scuzați, mâine e filmare la ora 8 și habar n-am despre ce e vorba!”.

Hâtrul Alexandru Giugaru, care știa foarte bine despre ce era vorba, i-a răspuns: „Dă fuguța, neică! Pe noi tot aici ne găsești și mâine dimineață, dar vinul, nexam!”…

Și Caragiu a plecat… Dar parcă nu era destul, iar povestea a continuat, deloc amuzant. Când a ajuns în părculețul unde își parcase „hârbul” de mașină, actorul a avut surpriza să dea nas în nas cu un hoț care încerca să-i fure Dacia.

„Bine, mă nenorocitule, mie ți-ai găsit să-mi manglești mașina? Mie, mă? Lui Toma Caragiu?”. „Haoleu, a matale era, nea Tomo?”. „A mea, banditule! Mergi cu mine la miliție, derbedeule!”. „Dacă știam că e mașina dumitale, îmi tăiam mâinile, nea Tomo! Cum s-o dau pe nasoale, când mata ne faci să râdem la televizor? Noi te iubim, nea Tomo, puradeii mei râd de se strică la glumili dumitale”, a rememorat autorul cărții citate, dialogul dintre Caragiu și hoțul de mașini…

Vremea a trecut, Caragiu a ajuns o stea a cinematografiei și a teatrului, a trăit, a iubit și, cum spuneam, s-a căsătorit în două rânduri. În schimb, Liliana avea să plece spre alte zări, reușind să fugă în străinătate, în timpul unui turneu. Povestea a ajuns până la Cabinetul 2, unde se spune că Elena Ceaușescu s-a înfuriat într-atât încât ar fi strigat: „S-a mai cărat o c…vă. Nu v-am spus că toate sunt la fel? Să le mai dai, Maurer (n.r fost prim ministru al României, în perioada 1961 – 1974), pașapoarte și altă dată!”.

Liliana Tomescu a murit anul trecut, în Suedia, la vârsta de 92 de ani.

Căsătoria cu Elena Bichman, destrămată de infidelitate

Acestea sunt mărturiile scriitorului George Mihalache, referitoare la Toma Caragiu. Dincolo de poveste, un lucru este clar. Artistul n-a avut, deloc, noroc în dragoste.

În anul 1963, s-a căsătorit cu Elena Bichman, care era tot actriță și fusese măritată cu dramaturgul Paul Ioachim. Căsnicia n-ar fi fost deloc una fericită, gurile rele susținând că noua doamnă Caragiu avea, de asemenea, un temperament aventuros.

După tragica moarte a artistului, Elena „Mimi” Caragiu s-a stabilit în SUA, unde și-a continuat viața sub numele de Helen Cara–Chester, și a revenit în România abia în septembrie 2011, când a intenționat să înființeze Casa Memorială Toma Caragiu.

Nicolae Ceaușescu: „Dacă umoriștii s-ar încumeta să facă bășcălie de noi, praf am face din ei!”

Dincolo de istoria cu Liliana Tomescu, George Mihalache a rememorat și o întânire dintre Caragiu și Nicolae Ceaușescu, povestită, cu haz, chiar de actor. Tomiță fusese invitat de președintele țării la o recepție, la Snagov, unde a prestat un număr de pantomimă. La un moment dat s-a apropiat de el un securist, care l-a anunțat că este chemat la masă, de Ceaușescu…

De aici, are cuvântul maestrul Toma Caragiu: „Șefu’ mă ia cu zâmbete: „Uite oamenii care ne fac să râdem la televizor!”. „Ne străduim și noi, tovarășe președinte, fiecare cu meseria lui”. „Da, tovarășe, că noi, cu atâtea pe cap, nu prea avem vreme de râs”. „Ba” – zic eu – „n-ar fi rău să râdeți mai des, ca oamenii să vadă că toate merg bine în țară și suntem fericiți și plini de voioșie”. Da, șefu’ face pe șmecherosu’: „Și chiar merg bine toate, tovarășe?”. „Mai există și lipsuri, carențe, cum ziceți dumneavoastră”. „Bravo, îmi place că ești sincer. Așa sunt toți machidonii”, a spus Ceaușescu”.

Se pare, însă, că, ulterior, lui „Nea Nicu” i-a sărit țandăra din nimic: „Dar o glumă pe seama noastră, știi? Câte nu s-au vorbit și despre oameni grei de tot, de Hitler, de Napoleon, de Stalin! Chiar dacă umoriștii ăștia s-ar încumenta să facă bășcălie de noi, praf am face din ei. Glumele lor nu sunt pentru noi decât niște pișcături de purice, pe pielea unui elefant!”.