Calvarul unui fost junior de la FCSB: “Mi-au propus doar 500 de lei pe lună”. Dezvăluiri greu de imaginat: “Mergeam nemâncat la antrenamente! După, beam apă și mă băgam la somn”. EXCLUSIV

Iulian Ciubotaru, în vârstă de 19 ani, este unul dintre tinerii care vor să își facă un nume în fotbalul românesc. Fostul junior al celor de la FCSB și, actualmente, titular în Liga II la Metaloglobus, a acordat un interviu pentru FANATIK în care vorbește despre calvarul pe care l-a trăit în perioada junioratului la FCSB și celelalte echipe la care a fost și greutățile cu care se confruntă tinerii jucători în România.

Calvarul fotbalistului Iulian Ciubotaru: “Pe cei de la Iași nu-i interesează juniorii! Ei cumpără din străinătate”

Ciubotaru a dezvăluit modul greu de imaginat în care sunt tratați juniorii, chiar și la echipele importante ale României. Fotbalistul a vorbit despre cum i s-a oferit un contract de 500 de lei pe lună la FCSB, cum a fost nevoit să se antreneze nemâncat la alte echipe, dar și cum e “al nimănui”, deși e titular la echipa de pe locul 6 din Liga II, având un contract de amator.

Spune-mi cum ai început fotbalul…

– Sincer, când m-am apucat de fotbal a fost ceva banal. Eram în școala generală, în clasa a VI-a. Au venit doi antrenori că fac selecții la fotbal. Am mers la antrenamente și după trei zile de probe mi s-a propus să merg. Așa a început totul. Din a IX-a am început să joc mai serios, să fac antrenamente, cum se procedează, la LPS Iași. După, am venit la București la Academia Sport Team. Așa am decis eu, să vin aici.

Ai avut ofertă sau cum ai ajuns? 

– Am avut un prieten care mi-a spus că se dau probe și am zis că vin și eu, poate am o șansă să ajung mai sus pentru că la Iași nivelul nu pot să spun că este slab, dar nu se dau șanse. Acolo este echipa mare CSM Iași, dar atenția lor e îndreptată spre tineri din străinătate și se bazează pe cei aduși de afară. Nu dau șanse juniorilor.

Digi24.ro

Vedeta de filme pentru adulți Jenna Jameson a mai primit o lovitură după ce medicii i-au spus că mai are câteva luni de trăit

Păi și juniorii din Iași ce fac? 

– Sincer să spun eu am avut o grupă foarte bună, dar cred că din 22 de jucători, mai e un coleg care joacă la Farul. Deci suntem doi care mai jucăm fotbal. Probabil că așa au decis cei de acolo că nu merităm să fim la echipa mare. Nu voiau să se uite la noi. Mi se pare ciudat asta că acum sunt niște jucători care demonstrează la Liga 2. Eu și cu Ștefan Cană am ajuns și la FCSB și presupun că aveam un potențial să jucăm și la echipa mare.

“Nu aveam ce să mănânc, mergeam la antrenamente pe stomacul gol și na… voiam să fac fotbal”

Cum a fost prima experiență la București?

– Când am ajuns la Sport Team, mi s-au propus de la patronul de acolo niște chestii, probabil am fost influențat de venirea aici și când am semnat acordul de transfer de la Iași, totul s-a întors.

Ce ți s-a propus și ce nu ți s-a dat?

– Mi s-a propus cazare, ceea ce a fost ok. Și mi s-a propus și mâncare, cantonamente plătite, echipamente sportive oferite de ei ca să aflu după o lună sau două că am doar cazare într-o cameră cu 6 paturi, adică foarte ciudat. Nu aveam mâncare și eram obligat să stau un an la București pentru că eram legat de ei. Semnasem cu ei și nu aveam cum să mă întorc. Mi-a fost foarte greu pentru că situația financiară de acasă nu mă ajuta, adică nu aveam șansa să fiu întreținut de părinți în București, să trăiesc pe propriile picioare. Dar, am strâns din dinți și am tras până la final.

Adică ai stat la echipă pe banii părinților și nici măcar mâncare nu ai avut?

– Exact. Nici mâncare nu mi s-a plătit. Mi se dădea doar când aveam în deplasare. Am fost nevoit de multe ori să merg la antrenamente nemâncat pentru că nu aveam posibilitatea financiară. Nu aveam ce să mănânc, mergeam la antrenamente pe stomacul gol și na… eu de mic mi-am dorit să fac fotbal. Asta mi-am dorit, asta am făcut și presupun că în țară sunt mai mulți tineri care se lovesc de problema asta. Aici aș vrea să trag un semnal de alarmă, ca tinerii din ziua de azi să fie mai apreciați și mai susținuți din multe motive. Ca mine au fost foarte mulți care merg nemâncați la antrenamente și care nu au bani de ghete.

Digisport.ro

FOTO Proteste la Munchen. ”Nici nouă nu ne place de tine! Ieși de pe stadionul nostru” / ”Își mulg fanii ca pe vaci”

“La un moment dat mai aveam 10 lei pe card și m-am dus să îi scot. S-a rupt cardul la bancomat și am stat nemâncat vineri și sâmbătă”

Cum puteai să te pregătești pe stomacul gol? 

– Sincer să fiu, tot ce făceam era să merg acasă, să mă odihnesc. 90% stăteam în pat, mergeam la școală, când nu aveam posibilitatea să mănânc, asta era. Așteptam masa de seară sau a doua zi, să mănânc ceva. Beam niște apă și mă băgam la somn. La un moment dat mai aveam 10 lei pe card și m-am dus să îi scot că urma weekendul și voiam să îmi iau ceva de mâncare. Și cât am așteptat la bancomat m-am jucat cu cardul în mână și s-a rupt. Am stat nemâncat vineri seara și sâmbătă. Duminică a venit un coleg cu niște mâncare și atunci am mai mâncat și eu.

Câți ani aveai când ai venit în București?

– Aveam 16 ani. Era o vârstă fragedă, plecând din Iași, am ajuns în Capitală. Aici persoanele erau diferite față de zona Moldovei. Mi-a fost foarte greu să mă adaptez. Dar voiam să ajung fotbalist și am îndurat toate chestiile astea. Au fost zile în care am dormit de foame sau poate când venea seara, mulți mergeau să mănânce, eu nu aveam bani și pur și simplu, beam niște apă și mă culcam. Așa am tras zi de zi până când m-a văzut cineva de la FCSB, se deschisese Academia. Am stat o săptămână în probe și cei de acolo au mers la Iași și au discutat să merg la ei.

Cu cine au discutat? 

– La Iași au discutat cu domnul Gheorghe, directorul liceului cu program sportiv, el și-a dat acordul să merg la FCSB. Eu și în momentul de față, la 19 ani, aparțin Liceului cu Program Sportiv Iași, chiar dacă sunt la Metaloglobus. Sunt jucător amator, aparțin liceului.

Ai dus contractul la bun sfârșit cu Sport Team? 

– Da. Ce au făcut ei. Mi-au greșit transferul. Voiau să mă ia definitiv, dar secretara s-a mișcat foarte greu și mi-au făcut contractul pe un an împrumut. Aici a fost norocul meu. Dacă aparțineam de Sport Team, eram obligat să rămân acolo în acele condiții.

“Cei de la FCSB ne obligau să semnăm un precontract în iarnă pentru luna august. Eu consider că se foloseau de noi”

Cum a fost la FCSB? 

– A fost ca o maturizare. Am întâlnit condiții foarte bune și un nivel de profesionalism ridicat. La FCSB a fost un parcurs foarte bun. Am ajuns și în finala Cupei României, acum doi ani, când s-a jucat pe Arena Națională.

Cu Dinamo când ați pierdut la penalty-uri…

– A fost 1-1, dar am pierdut la penalty-uri, da. Și, după ce s-a terminat a fost o situație ciudată. Ne obliga să semnăm un precontract în iarnă. Eu consider că se foloseau de noi. Îți puneau o clauză. De exemplu: spuneau să semnez cu ei din august și eu eram în ianuarie. Dacă mai ești bun din august, rămâi cu noi.

Deci nu semnai de când ai ajuns la echipă, ci după 6 luni?

– Exact, după 6 luni, să vadă dacă dai randament sau aduc ceva mai bun ca tine.

Am plecat acasă, după două săptămâni primesc un mesaj: «Mulțumim frumos, poți să vii să îți iei actele și să pleci unde vrei tu»

Să le luăm pe rând. Când ai ajuns la FCSB?

– Am ajuns în vara anului 2017. Consider că a fost cel mai bun an al meu de la juniori. Nu am semnat, a fost un acord de transfer între cluburi: FCSB și Liceul din Iași. Nu a fost un contract de profesionist. După un an de zile, m-am accidentat la un exercițiu banal. Am suferit o întindere de ligament colateral și trebuia să fac o pauză de 3 luni de zile. Era domnul Massimo Pedrazzini și mi-au spus: «Ciobi, mergi acasă, vii în luna iulie să te faci bine, să faci recuperare că avem nevoie din august încolo». Am plecat acasă ca după două săptămâni să primesc un mesaj: «Mulțumim frumos, poți să vii să îți iei actele să pleci unde vrei tu». Atunci am rămas mască. Ei mi-au spus să mă întorc după o lună de zile, ca să ajung acasă și să îmi spună că nu mai au nevoie de mine. A fost atât de mare șocul, că am vrut să mă las de fotbal.

De ce să te lași? 

– În momentul ăla, eram conștient că mă întorc la Iași, eram conștient că șansele de a mai juca fotbal sunt foarte mici și în momentul acela am zis că ar trebui să mă las. Nici cu școala nu eram foarte bine. La FCSB era fotbal, fotbal, fotbal. Puneau puțin accent pe școală, dar mergeam la fotbal.

Și tu mai aparții de Liceul din Iași?

– Încă aparțin de ei, sunt jucătorul lor. Acolo am început junioratul, acolo trebuie să îl și termin. Ca să joc la o echipă profesionistă, trebuie să se plătească o grilă de formare de 2000-3000 de euro.

“Am intrat, mi s-a propus să semnez din august pe 500 de lei pe lună. Am zis că sunt luat la mișto”

La FCSB erai plătit?

– Nu eram plătit. Mulți juniori au avut contract încă din primele zile. Dar mereu era promisiunea că mă vor semna dacă joc bine și chiar așa a fost. M-a chemat pe 5 ianuarie. Am intrat la domnul președinte de acolo în birou, un domn Ilie. Am intrat, mi s-a propus să semnez din august pe 500 de lei pe lună. Dacă jucam 10 meciuri, salariul creștea la 1500 de lei. Dar când i-am spus domnului președinte că nu vreau să semnez, că sunt luat la mișto cu acel contract, mi-a spus că dacă nu semnez pot să plec. Fiind naiv, chiar am crezut și am semnat. Drept dovadă, ei s-au folosit de mine până în vară și după asta a fost.

Ai stat pe banii părinților și la FCSB?

– Ce-i drept, la Academie în Berceni aveam asigurate toate condițiile. Adică: masă, refacere, cazare. Ce ținea de echipamente ne dădeau ei, ghetele mi le luam eu. A fost o perioadă foarte bună, dar multe persoane de acolo m-au ajutat ținând cont de situația mea financiară de acasă. Îmi dădeau și ghete. După ce am plecat, când am ajuns acasă, îmi făcusem planuri și nu mai aveam nicio variantă. Mai aveam un an de juniorat și am zis că mă las, mă apuc de școală și învăț. Dar în sufletul meu era ceva urât. Eu voiam să joc.

Cum ai revenit în circuit?

– Am fost sunat de cei de la Miroslava. La început am refuzat, consideram că nivelul Ligii III este slab. Mă gândeam că nu mai are rost, dar am mai stat 6 luni la juniori la Iași, că mă mai ocupam și de școală. Din iarnă, am acceptat să merg împrumut la Miroslava.

Cum joacă la Metaloglobus: “Mi s-a spus că îmi dau un salariu: «E o înțelegere între mine și tine»”

În iarna anului trecut…

– Ajungând acolo a fost iar o situație delicată. Președintele de acolo ne-a oferit contracte de 600 de lei, eu având 18 ani. Cu banii ăștia trebuia să îmi iau și ghete, să și mă întrețin. Am trecut și peste asta. A fost o perioadă foarte dificilă. Eram obișnuit cu condițiile de la FCSB. Ajungând acolo am dat peste un grup de jucători ok și unii foarte neprofesioniști. Jucam un meci, mă băga în teren și după fiecare meci pierdut mereu juniorii erau de vină. Nu se uitau la ei. Mi s-a făcut și mai amar de fotbal după aceea. Am mers acasă și am spus că mi-a ajuns. O săptămână am stat închis în casă. Nu voiam să ies, să discut cu nimeni pentru că eram traumatizat că asta a fost cu fotbalul.

Dar, totuși nu ai terminat cu fotbalul…

– În iunie m-am ocupat de BAC, pe care l-am luat cu notă mare. Apoi s-a ivit ocazia să vin la Metaloglobus să dau probe. Eram indecis că poate va fi antrenorul care o să îmi dea în cap. Dar aveam încredere în mine și am venit. S-a schimbat și antrenorul. A venit domnul Marius Măldărășanu, însă eu a trebuit să mă întorc cinci zile acasă, să dau Bacalaureatul. Le-am spus că mă întorc la echipă dacă mi se dă un contract de profesionist. Mi-au promis că va fi bine totul. Când am ajuns înapoi, mi s-a spus că domnul Măldărășanu mă dorește foarte mult și am zis să discut că poate mi se va achita grila de formare, care consider că în fotbal este o sumă minusculă: 2000 de euro.

Și ce ți-au spus cei de la Metaloglobus?

– Președintele mi-a zis că ei nu vor să plătească grila. Eu am zis că vreau să plec acasă și mi s-a spus că îmi dau un salariu: «E o înțelegere între mine și tine» și dacă totul o să fie bine o să îmi propună un contract.

“Sunt al nimănui. Eu mai joc fotbal datorită domnului Marius Măldărășanu”

Tu nu ai semnat cu ei? 

– Eu acum sunt al nimănui.

Și cum joci?

– Există la Federație o lege. Poți să fii jucător amator, să joci de plăcere. Ca și cum te-ai duce tu să joci fotbal de plăcere. Totul e legal. Eu am semnat un acord de transfer și pe baza acelui transfer pot să joc la ei “jucător amator”. Și așa joc eu acum la Liga II. Eu mai joc fotbal datorită domnului Marius Măldărășanu. Mi-a oferit încredere și am jucat aproape în toate meciurile, plus cu FCSB în Cupă.

Și salariul pe ce bază ți-l iei?

– A fost o înțelegere verbală. Domnul Marius Burcă este un președinte foarte corect. Ce a spus, aia mi-a oferit. Ce am eu semnat: contractul de transfer și o convenție între mine și ei. Sunt obligați să îmi plătească o sumă până la o anumită dată. Probabil prin acea convenție plătesc și taxele mai departe.

Ce salariu ai la Metaloglobus?

– În cazul meu e un salariu de amator. Părinții nu mă mai pot ajuta, dar mă descurc singur. Până la 12 ani m-a crescut bunica, m-a mai susținut mama, tata, cum puteau și ei, dar acum nu mai pot.

“Cei de la Metaloglobus m-au tratat bine, dar sunt puțin dezamăgit că încă nu mi-au dat un contract”

Ce urmează pentru tine? 

– O întrebare foarte bună. Vreau să fiu sănătos, să îmi fac treaba până la finalul sezonului și să semnez și eu un contract de profesionist. Au fost discuții și cu Metaloglobus, dar sunt doar discuții, atât. Nimic concret. Lumea mă apreciază. Sper ca în viitorul apropiat să primesc o ofertă concretă, să intru și eu în lumea fotbalului profesionist. Vreau să am siguranța că dacă am o accidentare, pot să merg la Casa de Asigurări și să mă pot trata. Am 19 ani și e cam târziu.

Din vară ai accepta să rămâi în aceleași condiții la Metaloglobus?

– Vă dați seama că nu. Fac 20 de ani și cred că merit mai mult. Am demonstrat și vreau să demonstrez și de acum încolo. Sincer să fiu, cei de la Metaloglobus m-au tratat bine, dar sunt puțin dezamăgit că încă nu mi-au dat un contract. Îi înțeleg, că am venit de la Liga III, dar cred că ar fi putut să îmi plătească grila de formare.

Practic nu poți să fii profesionist dacă nu se plătește grila de formare?

– Exact. Și într-un fel nu cred că e corect de cele mai multe ori pentru că, în momentul în care eram la Iași, m-am împrumutat de la antrenor ca să plec în cantonament. Ce au investit ei în mine? Cei de acolo sunt deschiși la discuții, sunt sigur că ei ar accepta și 50% pentru că sunt conștienți că mă pot lăsa și nu mai iau nimic. Tot ce am vrut e să trag un semnal de alarmă, că sunt mulți juniori se pot lăsa pentru că nu au posibilitatea și nu sunt lăsați să continue. Mulți copii din România se pierd din cauza asta și i-aș ruga să treacă peste toate.

Cum a fost întâlnirea cu cei de la FCSB din Cupă? 

– Foarte plăcută. Voiam să le demonstrez că merit să rămân la ei. Am schimbat câteva vorbe cu preparatorul fizic. Pe teren s-a văzut diferența, dar în partea a doua am jucat bine.

Cum te vezi în 2-3 ani? 

– Vreau să o țin tot așa și în 2-3 ani aș vrea să pot să joc la o echipă din prima ligă.

• 19 ani are Iulian Ciubotaru
• 6 este locul pe care îl ocupă Metaloglobus în clasamentul din Liga 2