Iuliu Mureşan, interviu pentru Fanatik: “Jignirile lor ne-au motivat cel mai mult jucătorii de la CFR”. Dezvăluiri despre transferuri, Dan Petrescu şi…Răzvan Lucescu. EXCLUSIV

Iuliu Mureșan (65 de ani) a lucrat la CFR aproape 18 ani. La ceva timp după ce Paszkany i-a cedat clubul lui Neluțu Varga, președintele a fost sacrificat. A apucat să mai sărbătorească un titlu cu Dan Petrescu pe bancă.

La un an de la plecarea sa, spune că nu poartă pică nimănui. A revenit în fotbal, la Sibiu. Un fel de întoarcere în timp, o numește, pentru că trebuie să gestioneze probleme pe care CFR le-a rezolvat în urmă cu un deceniu, legate de infrastructura sportivă, de terenul de antrenament și de exilul lui Hermannstadt, cauzat de cosmetizarea stadionului din Sibiu.

Mureșan spune despre Culio și Deac să sunt și în prezent cei mai buni jucători ai CFR-ului și că la clubul din Gruia s-a consolidat un spirit pe care doar o catastrofă îl poate pune în pericol. Urmează un interviu despre cum s-a construit strategia de transferuri a clujenilor și o explicație a fostului oficial pentru reculul lui FCSB în lupta cu formația clujeană.

– Spuneați că la Rennes au fost șapte jucători în primul unsprezece care au ajuns la CFR pe vremea în care erați președinte. Vă mai aduceți aminte cum l-ați transferat pe Culio, de exemplu, în Gruia?

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

– Noi căutam un atacant. Ne-a adus cineva niște DVD-uri, cum era pe vremea aceea, de la o echipă din Chile. Urmăream un număr 9, înalt, și acum îl țin minte. Îl chema Canales. M-am uitat atunci la vreo 5-6 meciuri. Mi-a sărit în ochi Culio, un fel de hopa-mitică, prezent cam în toate acțiunile, la toate mingile. Când era faultat, nu stătea să se tăvălească pe jos, se ridica imediat și continua să joace. În patru din acele meciuri a fost ales MVP. I-am spus lui Arpi, atunci, că nu cred că vârful Canales ne poate ajuta, dar că am remarcat un alt jucător. Culio juca tot cu numărul 19 atunci. S-a uitat și Arpi și mi-a dat dreptate: da, e fantastic, trebuie să-l luăm. Când i-am spus impresarului care ni l-a recomandat pe Canales că-l vrem pe Culio, omul s-a apucat să râdă. Ne-a zis că era sigur că așa se va întâmpla. A costat ceva, vreo 800.000 de euro, că jucătorii din zona aia au fost mereu scumpi și sunt scumpi în continuare.

– El s-a apucat târziu de fotbal, pe la 19 ani, după ce a muncit în construcții. E incredibil că 17 ani mai târziu încă mai joacă.

– Are niște calități deosebite, atât fizice, cât și mentale. Are lupta în ADN-ul lui, genetic, nu cedează niciodată. E și tehnic, totdeauna limpezește jocul, își asumă responsabilități și se arată la joc. Cei mai buni jucători de la CFR sunt Deac și Culio, nu știu exact ordinea.

– Deac cum a ajuns în Gruia?

– Prin 2006-2007 am jucat un retur la Dej în perioada în care reconstruiam stadionul din Gruia. Vrând-nevrând, am văzut și câteva meciuri ale echipei din localitate și așa l-am remarcat pe Ciprian. Viteză, luptător, execuții bune. N-a fost de la început jucătorul care este azi, dar avea calități evidente. L-a caracterizat lupta. L-a remarcat și Magath mai târziu. Sper să nu se supere Ciprian că zic asta, dar dacă ar fi avut atunci mintea și experiența de acum, ar fi făcut mult mai mult în fotbalul german. Așa, CFR a făcut o afacere cu el. Nu am memoria cifrelor, l-am dat cu 2 milioane parcă și ni l-au dat înapoi gratis cu procent de vânzare. Dar a fost o afacere pentru CFR în primul rând prin modul în care a jucat, mereu printre primii jucători de la echipă. După Germania, a devenit un super-profesionist. Vine cu o oră înainte de antrenament la sala de forță și mai stă și după ședința de pregătire. A reușit să-i atragă și pe alții, e și un exemplu, i-a ”profesionalizat” și pe Păun, și pe Costache, mai nou.

Digisport.ro

FOTO "Arată dezgustător". S-a umplut de mușchi după retragere, dar un fost coleg l-a pus la punct: "N-aș face la fel"

– Cum se face că băieții ăștia, Traore, Culio, Deac, Djokovic sau Susic au revenit la Cluj, sunt la a doua lor perioadă în tricoul lui CFR? Și toți spun că sunt ca acasă aici.

– Atmosfera de la club a fost tot timpul bună. CFR n-a fost un club problematic, aici au găsit oameni normali, cu un comportament decent. N-am jignit, n-am fost vocali, nici la televizor, nici în altă parte. Am avut o altă linie. Atmosfera bună, de familie, au simțit-o jucătorii care au venit. E firesc pe undeva să se gândească la o revenire.

– Ce anume dă stabilitate clubului? Au fost niște probleme financiare, cu clubul în insolvență, și acum CFR s-a întors în prim-plan: câștigă titluri, joacă în Europa din nou. Cum credeți că a fost posibil?

– A fost o perioadă urâtă în care am fost depunctați, în care toată ziua primeam telefoane din parte celor care ne cereau banii. Dar și-n insolvență am fost bine ca performanță sportivă. S-a reușit un lucru în atâția ani. CFR a devenit un club performant și jucătorii care vin știu că au ajuns la un club unde trebuie să facă performanță, să dea mult. Nu poți risipi într-un an sau doi această stabilitate care s-a construit în timp. Trebuie să ai un recul major ca să pierzi acest spirit de campioni, de învingători pe care l-am clădit în mulți ani aici. Se va și păstra pentru mult timp. Vin oameni care știu că obligațiile sunt mari, din start. Știi că e un club ”greu” unde trebuie să lupți pentru campionat și cupele europene.

– Îl va întrece Dan Petrescu pe Andone ca importanță pentru istoria clubului?

– Da, cred că da. Cu Ando am câștigat primul campionat, la al doilea a venit spre sfârșit. Dan o să-l câștige probabil pe al treilea anul ăsta. Sigur, da. Dan e cel mai bun dintre antrenorii care lucrează în România. Și nu numai, e în primii 2-3 antrenori români în activitate. E clar acest lucru.

– Antrenorii trebuie lăsați să lucreze? Până în ce punct nu interveniți în munca unui antrenor?

– Eu, din păcate, am schimbat foarte mulți antrenori. Și nu mi-a părut rău după nici o astfel de decizie. Pentru că am simțit mereu momentul, când era un recul și antrenorul nu se mai putea impune în fața echipei. Când e evident că nu poate redresa situația, nu e bine să stai foarte multe etape, pentru că după aceea e prea târziu. Au fost ani în care am luat campionatul și am avut patru antrenori dacă stau bine și mă gândesc. Nu e normal, dar asta a fost. E preferabil să ai un antrenor precum Dan Petrescu, care-și face foarte bine treaba și nu se bagă nimeni peste el. N-am fost nici eu adeptul intervențiilor. N-am dat telefoane la pauză, schimbă-l pe ăla, fă aia! Am discutat, am pus întrebări, mi s-au dat răspunsuri, și atât. Eu interveneam când trebuia schimbat antrenorul și atunci eram tranșant.

– De ce credeți că FCSB a pierdut un tempo în disputa cu CFR? E clar că Becali a făcut investiții mai mari în transferuri și cu toate acestea nu are rezultate.

– Pentru că acolo…Nu vreau, nu-mi place întrebarea asta, nu aș vrea să răspund. Ca să fiu elegant, spun doar că atmosfera nu e aceeași ca la CFR. Asta face diferența.

– Cum credeți că s-a schimbat această rivalitate între Steaua și CFR, față de 2008 să zicem când a fost acea cursă în doi pentru câștigarea titlului și cazul Valiza?

– A fost și înainte, în 2007, când a existat o luptă între Dinamo, Steaua și CFR. Poate că aveam un buget mai mic decât Steaua, dar prin stabilitatea și atmosfera de la club, prin acel dozaj calculat de liniște și presiune pusă pe noi înșine și pe jucători, am reușit să răsturnăm calculele hârtiei. Erau conducători și proprietari de cluburi din Liga 1 care ne-au motivat și ei prin declarații jignitoare. Nici nu mai trebuia să dăm prime jucătorilor, îi motivau adversarii prin ce spuneau. Suntem, din păcate, printre puținele țări în care vorbesc foarte mult la televizor patronii și conducătorii din fotbal. Mă uit la emisiuni de afară, dar acolo președintele clubului face o declarație de două ori pe an poate.

Răzvan Lucescu a fost pe lista de antrenori a lui Mureşan şi Paszkany

– Campionatul vi se pare mult mai slab acum?

– A scăzut nivelul, clar. Gândiți-vă numai la ce echipe au dispărut, Timișoara, Vasluiul. Erau cluburi puternice care pur și simplu nu mai există. Am avut lupte intense atunci, apropo de patronii vorbăreți. Păi gândiți-vă numai la ce jucători a adus Vasluiul, câțiva au fost fantastici. Am avut lupte grele cu ei, dar i-am respectat întotdeauna ca adversari, mai ales pentru valoarea jucătorilor. Erau echipe mult mai puternice acum 9-10 ani.

– E vreun antrenor cu care ați fi dorit să lucrați și, dintr-un motiv sau altul, n-au mai ajuns?

– Da, evident. Numai din Portugalia am fost în discuții cu antrenori care au ajuns pe la Benfica sau Porto. Nu vreau să dau nume, au fost discuții avansate. Aș fi vrut să lucrez și cu Răzvan Lucescu, dar n-a fost să fie.

– Hagi?

– Cu Hagi n-am fost niciodată în discuții, pentru că el și-a luat de la început drumul lui, cu academia: a fost patron, antrenor, și face o treabă extraordinară. Merită tot respectul, îl respect foarte mult. Nu s-a pus niciodată problema să vină la CFR, din moment ce avea proiectul lui. Mi-ar fi plăcut, sigur am fi fost compatibili.

– Cum se lucra pe vremuri la CFR, în ceea ce privește transferurile?

– Pe DVD-uri, prin 2005-2006. Mai târziu au apărut sistemele astea că poți să vezi statistici, parametri. Aveam relații, ni le-am făcut destul de repede, și primeam recomandări de jucători. Ceream să vedem 5-6 meciuri întregi, nu numai highlights-urile, că acelea te pot păcăli. Sunt jucători care dau trei super-goluri într-un campionat întreg. Dacă le vezi pe alea, repetate de trei ori, ziceai: aoleu ce jucător am luat! Mai târziu, îți dădeai seama că nu era chiar așa. La 5-6 meciuri întregi îți făceai tu statistica pe care ți-o dau acum platformele acestea mură în gură.

– Aveați foarte multe propuneri?

Cum să vă spun, dulapuri de DVD-uri, plase, nu mai aveam unde să le punem. Luam poate nici măcar 3 la sută dintre jucătorii care ni se propuneau.

Ironie la adresa concitadinei “U”: “Clujul domină fotbalul românesc. CFR-ul, nu Clujul, să precizăm. Precizarea e importantă”

– Care vi s-au părut cele mai bune transferuri cât ați activat la CFR?

– Ciprian și Culio, de care am vorbit. Un transfer foarte bun, păcat că a avut ghinionul să se accidenteze grav la noi, a fost brazilianul Didi, un jucător realmente impresionant. Era fantastic, avea niște execuții geniale. Și acum am în față imaginea momentului în care s-a accidentat, la Timișoara, ultimul meci din tur, într-un decembrie. A venit Torje, s-a împiedicat, și a căzut pe genunchiul lui, din lateral: ruptură de ligamente, menisc, n-a mai fost același când a revenit.

Să spun unul cel mai bun e greu. A fost și Dorinel, l-am adus de la Steaua. Acolo era antrenor secund și jucător, noi l-am adus principal și jucător. A fost fantastic la nivelul lui 2005 când am jucat finala Intertoto. Avea un stâng fantastic, l-a făcut golgheter pe Tilincă. Expedia niște pase de 50-60 de metri, iar Tili-gol numai trebuia să le ajungă și să le bage-n poartă. N-aveam condiții atunci, era terenul ăla vechi, urât, cu un gard galben, o așa-zisă tribună VIP cu o copertină din azbest și ciment.

Fără să par lipsit de modestie, că nu vreau să mă laud…Am avut doar o mică parte din merit. Am fost un colectiv acolo și Arpi Paszkany, un băiat deștept căruia îi plăcea fotbalul și a investit mulți bani pentru pasiunea asta. Am reușit să mutăm capitala fotbalului din București înspre Cluj. Și lucrul ăsta se menține. Mă bucur foarte tare că, de atâția ani, din 2008 încoace, Clujul domină. CFR-ul, nu Clujul, să precizăm. CFR-ul domină fotbalul românesc. Precizarea e importantă.

”Afacere bună a fost și Pereira. Am și dat bani pe el, dar l-am și vândut cu procent. Pe Renan l-am luat și l-am vândut după jumătate de an. L-am vândut la Sampdoria. Am făcut și greșeli. Niciun club nu are reușită de sută la sută la achiziții. Nici măcar unul care are departament de scouting unde lucrează 12 persoane”

“Am dat greș cu jucătorii nordici aduși în România, Dorsin sau Hirschfeld. Nu s-au adaptat la CFR, pur și simplu. Dorsin era de Națională, la noi n-a fost titular. L-am adus pe Sandberg, tot așa. Au confirmat mai degrabă jucătorii brazilieni, latini”

– Dar v-ați fi imaginat că acest club poate merge mai departe fără dumneavoastră și Paszkany?

– Da, pentru că e firesc. Nimeni nu stă o viață…nu știu cum să spun. Nici dacă ești proprietar, patron, la un moment dat se întâmplă ceva, nu mai ai chef, te plictisești. Când ești angajat, e clar că nu va ține la infinit. Și mai ales la fotbal. Până la urmă, eu sunt unul dintre exemplele rare de longevitate, am rezistat 17 ani și ceva la același club. În general, jucătorii stau cel mai puțin, și antrenorii, din păcate, la noi. Nici conducerea nu e stabilă de obicei. Ca o concluzie, echipele care au stabilitate financiară la nivel mare și care au stabilitate și la nivelul conducerii fac și performanță. E clar o legătură între ele. Trebuie să ai și bani, dar și cine să gestioneze banii cu pricepere și corectitudine. Banii nu asigură performanța, dar nici performanță fără bani nu poți face. Sunt multe echipe care cheltuie foarte mulți bani și vine un club ca CFR, cu un buget de 8-10-12 milioane, cum era, și bate o echipă cu buget de 100-200 de milioane.

– Nu vă e dor să vă întoarceți?

– Nu neapărat, dar sigur că…Și aseară am venit la Cluj, vin de câte ori am ocazia. Normal că mi-e dor de Cluj, dar în viață trebuie să te adaptezi. Eram pregătit să nu mai activez în fotbal. Când am plecat de la CFR, mi-am zis în sine că nu voi mai lucra la alt club. Dar am avut vreo 2-3 discuții, chiar oferte pot să zic, și până la urmă cei de la Sibiu m-au convins să revin în fotbal după o pauză de 6 luni.

– Ați depășit greu acel moment, când a trebuit să părăsiți CFR-ul?

Eram pregătit, practic eu știam că voi pleca de la CFR din momentul în care a venit noul patron. Nu știam exact data, dar știam că e o chestiune de timp. Și așa a și fost. La 1 octombrie 2018 mi-a expirat contractul și mă așteptam. Uite, un lucru pe care nu l-am spus niciodată. Atunci când s-a negociat preluarea clubului de către noii acționari se discutase că eu n-o să mai stau nu știu câți ani acolo. Aveam un mandat limitat în timp, noii proprietari și-au tot adus și adus oameni, era normal ca eu să plec. Nici n-am suferit, nici…

– Resentimente?

Nu, deloc. Chiar și după meciul cu Rennes mi-a dat un mesaj patronul echipei. L-am felicitat. Vorbesc și cu alții oameni din conducere, fără resentimente…Clubul acesta e ca și copilul meu, pot spune asta după atâția ani. L-am luat din Liga a treia, era total neperformant, și l-am dus la cel mai înalt nivel. Sunt legat de CFR și o să-mi rămână în suflet cât timp voi trăi.