IVANOVICI îi analizează pe stelişti: Enache, suflet de GLADIATOR!

A fost o seară frumoasă la Lisabona, cu Steaua având acelaşi pedigree european izvorât parcă necontenit dintr-o istorie mistică. Senzaţia e că puteam chiar să batem pe Sporting, care s-a dovedit mai degrabă o mîţă leşinată decât un leu fioros. Returul va fi însă mult mai greu, dar nu ştiu… simt că se poate! Mai ales cu un Budescu cu chef de joacă! Portughezii în niciun caz n-au anvergura lui Manchester City, iar norocul nu şi-a mai făcut de mult culcuş sub streaşina ruginită a fotbalului românesc. Să fim noi de data asta barza chioară, că nu mă supăr! Ca să cunoaştem viitorul,vă invit să analizăm trecutul de pe “Alvalade”. La rece!

Niţă – nicio surpriză! Acelaşi portar sigur, care de la sezon la sezon creşte în valoare. Pare să degaje un aer european, le ţine perfect spatele colegilor şi are intervenţii de aplaudat. Steaua şi-a tras un portar mare!

Enache – suflet de gladiator! Unul dintre cele mai bune meciuri făcute de acest pitbull roş-albastru. Comentariile de la Pro TV au fost exagerate. Nedrepte! Degeaba ai verb, dacă nu te pricepi la fotbal… Pentru amatori, să mai explicăm o dată că Enache a avut poate cel mai greu adversar în persoana experimentatului Fabio Coentrao, pe care nu l-a gestionat rău deloc… E ca şi cum Costi Mocanu s-ar duela cu marele Bruno Pizzul de la Rai 1. Dacă mai şi marca, plecam pe jos la aeroport, să-l aştept cu flori:)

Momcilovici –a făcut o partidă extraordinară! Păstrând proporţiile, mi-a adus aminte de fundaşii de fier ai Juventusului, de care nu trece nici musca. A devenit o soluţie puternică pentru postul de fundaş central. Realist şi dârz, cum le stă bine sârbilor, Momcilovici poate fi chemat lejer şi la echipa naţională a României. Nu intru în detalii, dar tipul are stofă şi umeri de superfotbalist☺!

Larie –cu mici scăpări, şi-a făcut profi treaba. A reuşit – mare lucru – să-şi gestioneze emoţiile cumplite, mai ales că debutul la FCSB a fost nefericit, presiune uriaşă, şi s–a dovedit util într-un moment în care echipa chiar avea nevoie de el. Rămân la părerea că Steaua a făcut un transfer cu cap şi că ne demolăm prea repede fotbaliştii.

Junior Morais – mă aşteptam la mai mult de la el, n-a fost unul dintre meciurile reuşite ale brazilianului. Prea şters, colegii îi căutau din priviri personalitatea lui adevărată. Dar degeaba aseară! Cred că a început să-i placă mai mult mijlocaş, postul de fundaş stânga l-a cam încurcat la Lisabona☺.

Ovidiu Popescu – modest în prima repriză, şi-a revenit în a doua. Puternic, pare un Bourceanu mai tânăr şi poate mai tehnic. În mod sigur are calităţi pentru a oferi mult mai mult.

Pintilii – una dintre partidele de excepţie făcute de stelist. Păcat că s-a lăsat atras în capcana abilului Coentrao şi a luat roşu. Absenţa sa va fi o gaură mare pentru Steaua la retur.

Digisport.ro

FOTO Gest golănesc, fără precedent, al unui luptător către fata din ring! Ce a urmat depăștește orice imaginație

Teixeira – cel mai bun om de pe teren! Fotbalistul care chiar seamănă cu vinul, cu cât îmbătrâneşte, cu atât e mai valoros. Are de toate: ştiinţa jocului, dribling, clarviziune, cunoştinţe tactice, şmecherie. Le-a dat clasă în multe momente mijlocaşilor de la Sporting, cotaţi la zeci de milioane de euro. Mă întreb cum de a putut, la valoarea lui, să-şi irosească ultimii zece ani în fotbalul românesc?! Steaua era departe, departe, dacă-l transfera mai demult… Nota 10 plus, mai punem şi sacrificiul. Nu e uşor să joci cu o gleznă umflată, iar fiecare pas să fie un exerciţiu al durerii.

Tănase – prea crud, depăşit de miza jocului. A dezamăgit! Nu e nici cal, nici măgar… Un fotbalist pe care îl mai aşteptăm.

Golofca – dacă ţinem cont că în mai anul trecut juca la Suceava, pi coclaurile Moldovei, iar acum a ajuns în iadul de pe “Alvalade”, atunci nu putem decât să-l felicităm. Sprinturi interesante, vorba aceluiaşi Costi Mocanu – “i-a reuşit şi lui tocmai aici primul dribling la Steaua” – , capacitate de efort şi tupeu maxim pentru un jucător aterizat din provincie. Nu e vreun Caniggia, dar a meritat banii. Carenţe tactice ce se pot remedia.

Alibec – talent cu carul, minte cu paharul! A jucat, pe alocuri excelent, cu Sporting, dar după meci a oferit declaraţii de român frustrat, gen “le-am dat peste nas celor care s-au îndoit de noi” . Dacă şi-ar vedea numai de fotbal, ar ajunge unul dintre cei mai mari din istorie. Divinitatea l-a potopit cu o grămadă de calităţi, are un instinct ofensiv de veritabil killer napoletan şi i-a pus mereu în dificultate pe fundaşii portughezilor. Clasă de Moet Chandon! Plus pasa luminoasă la Enache. Denis, te rog, maturizează-te şi mai dă jos câteva kilograme, că mor când abia îţi tragi chiloţii ăia pe tine!

Achim – şi-a făcut treaba, nimic special.

De Amorim – o umbră a fotbalistului care nu demult subordona Lyon-ul. Gnohere – puţine minute, le-a gestionat corect. Poate fi asul din mâneca Stelei la retur!

Nicolae Dică – a pregătit inteligent meciul, iar presa portugheză a observat just că “Sporting n-a putut trece de zidul românilor”. Tactic foarte bine, puţin fricos în anumite momente ale jocului. Şi-a bifat în carieră o reuşită importantă, dar adevăratul examen îl va da la Bucureşti. Pare un tehnician de real viitor, cu care trebuie să avem răbdare. Nu noi☺ Şi încă ceva: golul, Dică, golul. Tu chiar înţelegi… Nu uita, golul!