Jaful de la compania de stat cu cele mai mari datorii. Cum a pierdut România milioane de lei cumpărând medicamente de la o firmă de calorifere

CN Unifarm SA, companie deținută 100% de statul român prin Ministerul Sănătății, este compania de stat cu cele mai mari datorii, potrivit datelor AMEPIP pentru anul 2024, ultimul pentru care există aceste informații. Suma este impresionantă: peste 1,3 miliarde lei, adică peste 250 de milioane de euro. Rolul acestei companii este și acela de a juca un rol de siguranță pe piața medicamentelor, mai exact să aducă pe piață medicamente pe care firmele private refuză să o facă din cauza prețului mic, medicamentele pe boli rare sau alte vaccinuri speciale. Practic, vorbim de o companie cu rol de a corecta deficiențele pieței.

Cum a pierdut Unifarm un milion de euro

În ciuda acestui rol, mai degrabă marginal, Unifarm avea să joace un rol cheie în perioada pandemiei Covid, atunci când statul român a intrat în cursa internațională pentru achiziția de materiale sanitare. Practic, compania a primit câteva sute de milioane de euro de la statul român, care i-a cerut să găsească și să cumpere de pe piața externă, ocolind procedurile greoaie de licitație, medicamentele și materialele necesare sistemului de sănătate. Au fost sume imense cheltuite aproape cu ochii închiși, vorbim de milioane de euro plătite unor furnizori dubioși sau către firme intermediare.

În cei șase ani, din 2020 și până în prezent, Unifarm a avut 6 directori generali, dintre care doi au fost nevoiți să renunțe la funcție în momentul în care au fost plasați sub control judiciar. În prima jumătate a anului 2020 director general al companiei a fost Adrian Eugen Ionel (foto), al cărui mandat a încetat brusc în 20 iunie, atunci când procurorii DNA l-au pus sub control judiciar într-un dosar în care era acuzat că primise o mită de 750.000 euro de la reprezentanții unei firme pentru a le acorda un contract de livrare de măști și combinezoane în timpul pandemiei.

Deși inițial acesta primise 6 ani de pușcărie cu executare pentru luare de mită, abuz în serviciu și complicitate la trafic de influență, avea să scape de acuzații la Curtea de Apel București în anul 2023. A rămas cu o pedeapsă cu suspendare pentru o faptă mult mai puțin gravă, instigare la fals intelectual – astfel că instanța i-a ridicat și sechestrul pus asupra bunurilor sale. Mai mult, fostul director a dat în judecată Unifarm, cerând plata salariilor restante, cerere respinsă de instanțe.

Digi24.ro

Pe cine vor românii premier și ce cred că ar trebui să facă Nicușor Dan în conflictul Grindeanu vs. Bolojan (Sondaj comandat de Digi24)

Aceasta este însă povestea unui milion de euro, bani pe care Unifarm i-a dat în 2020 avans unei firme din Turcia pentru achiziția a trei medicamente (două antibiotice puternic și un antiepileptic) și pe care nu i-a mai văzut nici până în prezent. Chiar dacă suma poate părea derizorie raportată la datoriile companiei, ea scoate la iveală modul în care au acționat șefii marilor companii de stat și modul în care aceștia acționează astăzi pentru a ascunde acțiunile, dacă nu ilegalitățile, din trecut.

Digisport.ro

Arda Guler s-a dus la Slavko Vincic și i-a spus ceva ce probabil n-a mai auzit în viața lui. Roșu DIRECT!

Totul începe la jumătatea anului 2020, perioada de vârf a stării de urgență și a haosului generat de declanșarea pandemiei de COVID-19, când Ministerul Sănătății constată că 3 medicamente critice (Netrolex, Streptomicină și Vancotek) lipsesc de pe piața din România. Îi dă ordin Unifarmului să le aducă urgent de afară, printr-o procedură specială (Autorizație pentru Nevoi Speciale – ANS). Dacă până aici totul este clar și legal, lucrurile aveau să se complice imediat.

Asta pentru că CN Unifarm SA găsește un furnizor de medicamente în Turcia, însă modul în care face acest lucru este extrem de suspicios. Mai exact, compania semnase un contract de consultanță cu o firmă/ persoană externă care să-l consilieze pe directorul general al companiei cum să negocieze și să facă afaceri pe această zonă. Acest consultant este cel care a adus furnizorul de medicamente la negocierile cu Unifarm. Imediat ce furnizorul este găsit, contractul de consultanță este reziliat.

„Din documentele puse la dispoziție, echipa de audit a indentificat contractul de consultanță nr. XXX având ca obiect ”îndrumare și control, supraveghere și consultanță a activității de management al directorului general al C.N. UNIFARM S.A. privind discuții comerciale și contractări pe zona Turcia, dar fără a se limita la aceasta” încheiat între C.N. UNIFARM S.A. și XXX. Potrivit contractului și a corespondenței electronice dintre părți, consultantul a identificat furnizorul xxxxxxxxxxxx în vederea livrării medicamentului Netrolex (DCI Levetiracetam)”, se arată într-un raport al Curții de Conturi ce detaliază modul în care s-a desfășurat acest contract.

Falsul din acte și calificarea furnizorului turc

În cazul acestor achiziții legea este clară, în sensul că statul nu poate cumpăra medicamente de la orice firmă pe care o găsește pe piață. Trebuie să existe niște certificate care să arate că firma în cauză este reală, că are depozitele, că a mai fost implicată în alte schimburi comerciale și nu au fost probleme etc.. Ce au făcut în schimb șefii Unifarm? Au venit cu o fișă de evaluare în Word (doc.) care însă nu avea semnătura niciunui angajat sau director, care să-și asume astfel calificarea furnizorului turc.

Apoi, Unifarm a venit cu o fișă de punctaj în care firma turcă obținuse „11 puncte din 20 posibile”, punctaj acordat însă fără niciun alt document justificativ. Prin acest punctaj, acordat efectiv „din burtă”, furnizorul turc intra pe lista furnizorilor autorizați (FPA). Fără acest pas, Unifarm nu putea încheia niciun contract cu firma turcă.

Mai grav însă, șefii Unifarm au susținut că furnizorul turc are un certificat GDP (Good Distribution Practice – garanția europeană a calității). Aici, Curtea de Conturi avea să facă o descoperire șocantă: documentul arătat de compania MS nu era un certificat GDP, iar data din document era de după semnarea contractelor. Practic, Unifarm a mințit cu propriile acte.

De aici lucrurile se complică și mai mult. Auditorii Curții de Conturi au vrut să afle cum a încercat Unifarm să obțină un preț cât mai bun pentru România. Aceștia însă nu au găsit niciun email, nicio ofertă comparativă de la altă firmă, niciun proces-verbal de negociere – altfel spus, Unifarm a acceptat pur și simplul prețul cerut de furnizorul adus de consultantul extern al directorului companiei de stat.

Unifarm își apără ilegalitățile din trecut

Ceea ce urmează este un fapt mai rar întâlnit în rapoartele Curții de Conturi. Mai exact asistăm la un schimb dur de replici între echipa de auditori a Curții de Conturi și echipa juridică a Unifarm. Mai exact, juriștii companiei Ministerului Sănătății trimit o contestație în care spune că auditorii Curții greșesc când susțin că a fost comisă o ilegalitate și că au fost încălcate doar niște proceduri interne. În plus, spune compania acum, a fost doar o „deviație de proces” și nu o nelegalitate, care se rezolvă cu măsuri corective, nu cu sancțiuni legale, justificată de faptul că eram în pandemie.

Curtea de Conturi subliniază însă că justificarea nu stă în picioare când e vorba de achiziția de medicamente dintr-o țară străină, pentru că legea te obligă să verifici cu cine faci afaceri pentru a evita situațiile în care cumperi medicamente falsificate sau plătești prețuri umflate artificial. Curtea spune că faptul că Unifarm a cumpărat medicamente de la un furnizor necertificat nu este o simplă scăpare birocratică, ci o încălcare flagrantă a legii.

„Echipa de audit apreciază că, în lipsa prezentării unui document care să probeze existența deținerii de către xxx a unei autorizări GDP sau, orice alt document similar, reprezintă o nerespectare a normelor legale dar și a prevederilor procedurilor operaționale ale entității privind calificarea noilor furnizori, acestea nefiind simple deviații de proces, astfel cum afirmă entitatea, ci veritabile încălcări ale normelor legale care guvernează activitatea CN Unifarm SA, aspect care de altfel constituie chiar verificarea regularității în cadrul auditului de conformitate”, se arată în raportul de audit citat.

Medicamente cumpărate de la o firmă care produce calorifere

Cele două contracte pentru achiziția celor 3 medicamente cerute de minister sunt încheiate, însă, din nou, apar probleme. Legislația stipulează că, pentru a preveni exact acest tip de abuzuri, orice contract trebuie să aibă o viză CFP (Control Financiar Preventiv), o ștampilă pusă de un angajat care garantează că s-au respectat regulile de achiziție și banii pot pleca din conturi. Acest aviz lipsește din ambele contracte, unul fiind semnat doar de către directorul general, iar altul de către director și șeful contabil.

Contractele au însă și o clauză halucinantă. Documentele stipulează că orice conflict ulterior între Unifarm și furnizor se va judeca după legea turcă, nu după legislația românească sau europeană. Practic, compania de stat a renunțat din start la protecția oferită de legea românească.

Apoi apare un detaliu șocant. Curtea de Conturi a verificat site-ul companiei turcești, cea cu care Unifarm a semnat contracte de milioane de euro. Astfel a aflat că furnizorul este o firmă din 2004 care se ocupă cu echipamente de încălzire, controlul temperaturii și alte electrocasnice. Mai mult, auditorii subliniază că nu au nicio dovadă că la data încheierii contractului firma turcă deținea autorizațiile necesare pentru distribuția de medicamente.

Unifarm plătește un milion de euro

În contractul pentru achiziția medicamentului Netrolex, comercializat în România sub numele de Levetiracetam, medicament antiepileptic, venea cu o clauză în plus: Unifarm era obligată să plătească un avans de 30% la fiecare comandă (contractele erau cadru). Unifarm a plătit însă avansul la toată cantitatea pentru acest medicament, adică aproape un milion de euro (4,8 milioane lei). Un alt detaliu bizar, contractele în cauză nu conțineau conturile bancare ale furnizorului (IBAN-ulu), ceea ce înseamnă că banii au fost trimiși pe baza unor înțelegeri ulterioare, în afara contractului propriu-zis.

Mai mult, contractul nu conținea nicio clauză de garantare. Adică, dacă firma turcă nu furniza marfa achiziționată, ceea ce avea să se și întâmple parțial, Unifarm nu avea nicio garanție pe care să o execute pentru a-și recupera avansul plătit.

Și asupra acestor aspecte a urmat un schimb de replici între Unifarm și Curtea de Conturi. Aspectul cel mai amuzant a vizat lipsa IBAN-ului firmei turcești, juriștii de la Unifarm susținând că aasta nu e o ilegalitate conform Codului Civil. Auditorii Curții răspund spunând că au amintit acest aspect nu ca pe o ilegalitate ci doar ca pe un aspect important de notat și amintesc ironic că Unifarm a semnat ca acest contract să fie guvernat de legea turcă și nu de cea românească.

Lăsând la o parte multe din detaliile modului în care s-au desfășurat aceste contracte, de exemplu faptul că Unifarm a cumpărat cantități mult mai mari decât cele cerute de Ministerul Sănătății, ajungem în punctul în care compania de stat pierde aproape un milion de euro în această afacere. În contractul pentru achiziția medicamentului Netrolex era stipulat ca Unifarm să plătească 30% avans pentru fiecare comandă, și restul de 70% la primirea medicamentelor.

Unifarm a ignorat însă propriul contract și a plătit turcilor 100% în avans pentru întreaga cantitate de 100.000 de cutii. Astfel, compania românească a virat 1,25 milioane de euro, însă turcii au virat doar circa 24.000 de cutii, în valoare de circa 300.000 euro, iar apoi s-au oprit. Diferența de 950.000 euro a rămas în contul firmei turcești, fără ca Unifarm să primească alte medicamente de acești bani.

Cum se apără Unifarm în fața Curții de Conturi

Din nou, raportul Curții de Conturi face referiri pe larg la discuțiile purtate în prezent cu cei de la Unifarm. Spre exemplu, compania a obiectat cu privire la acuzațiile că ar fi vreo nelegalitate în derularea acestui contract. Auditorii Curții spun însă că nu au făcut și nici nu aveau cum să facă astfel de acuzații în condițiile în care contractul este supus legislației din Turcia.

Aceste discuții s-au purtat asupra faptului că Unifarm a acceptat să plătească tot avansul de 1,25 milioane euro, deși contractul nu o obliga să facă asta, știind că nu există garanții privind recuperarea acestei sume. Explicațiile echipei de juriști de la Unifarm au făcut trimitere la o anexă din contractul semnat cu turcii (Anexa 2) prin care era modificat contractul inițial și care le dădea voie să plătească 100% din valoarea contractului în avans.

În spatele limbajului contabil din rapoartele Curții, auditorii sugerează că această „Anexă 2” este o simplă invenție scoasă la înaintare pentru a justifica o plată nelegală. În primul rând, Curtea spune că în contractul inițial este menționat clar faptul că acesta are 17 articole și o singură anexă, Anexa 1. Mai mult, Anexa 2 prezentată acum de Unifarm nu este datată, iar contractul nu conține vreo clauză prin care să permită modificarea acestuia prin adăugarea de anexe.

Cu alte cuvinte, actuala conducere a Unifarm a venit, potrivit explicațiilor Curții de Conturi, cu un document fals prin care a încercat să acopere (cel mai probabil) o nelegalitate comisă în 2020 și 2021 de directorii Unifarm.

Unifarm nu a făcut nimic pentru recuperarea prejudiciului

Auditorii Curții au constatat un fapt uluitor: timp de cinci ani, din 2020 până în 2025, deși CA-ul companiei de stat a tot dat decizii pentru recuperarea sumei de 950.000 euro, Direcția Juridică a Unifarm nu a intentat niciun proces, nici măcar nu a reziliat contractul și nu a încercat să treacă la executarea silită a turcilor. Raportul menționează că Unifarm a trimis doar niște mailuri politicoase firmei din Turcia, nefiind clar dacă au și primit vreun răspuns.

Între timp, compania de stat pare să fi încercat să șteargă urmele jafului din contabilitate: mai întâi, banii au fost mutați în alte conturi, de la „Furnizori debitori” în contul de „Debitori diverși”, apoi, la finalul lui 2021 au constituit o ajustare de depreciere, cu alte cuvinte au recunoscut că banii sunt pierduți. În acest timp, la Unifarm s-a făcut doar „hârțogărie internă” fără niciun rezultat juridic: raportul vorbește de documentele interne în care șefii recunosc că s-a creat un dezechilibru, amplificat și de faptul că medicamentul nu se vindea (din 24.000 de cutii, se vânduseră doar 360).

În timp ce angajații Unifarm au propus diferite soluții pentru a scăpa de el, inclusiv donarea acestora către fundații precum SMURD, în 2020 firma turcă a trimis notificări către Unifarm prin care le cerea daune pentru că medicamentele stăteau în depozitele din Turcia și românii nu le ridicau.

„Deși entitatea a efectuat anumite demersuri în sensul că, s-au analizat și identificat anumite posibilități prin care să se încerce diminuarea pierderilor generate C.N. UNIFARM S.A. prin încheierea contractului de distribuție autorizată nr. xxx cu furnizorul extern xxx, acestea nu au fost însă concretizate în demersuri legale care ar fi putut să conducă la conservarea sau recuperarea creanței de 949.875 euro, cu accesoriile aferente, sumă achitată nelegal în avans pentru furnizarea medicamentului Netrolex 100 mg/ml pentru care nu au fost recepționate livrări”, se arată în documentul citat.

Panică la Unifarm

Lucrurile se precipită la Unifarm abia după ce văd draful raportului Curții la ședința de conciliere din 20 noiembrie 2025. Se pare că actualii șefi ai companiei au intrat în panică după ce au văzut negru pe alb în raportul Curții acuzațiile cum că nu au făcut nimic pentru recuperarea milionului de euro pentru că au cerut o amânare pentru a veni cu noi documente. Patru zile mai târziu, la următoarea ședința cu auditorii Curții, aceștia au venit cu o plângere făcută la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1, constituindu-se parte civilă pentru a recupera milionul de euro de la foștii directori/vinovați.

Practic, în cele patru zile primite răgaz, șefii din Unifarm au fugit direct la procurori pentru ca vina să nu cadă asupra lor.

Auditorii au încercat să afle și dacă Unifarm mai poate recupera vreun leu din prejudiciul de 4,8 milioane lei. Răspunsul avocaților din Turcia consultați în această privință a fost unul crunt: termenul de prescripție aplicat de instanțe în cazul contractelor de distribuție este de doar 5 ani. În condițiile în care banii s-au dat în 2020, la finalul lui 2025 Unifarm era pe punctul de a pierde definitiv dreptul de a-i cere înapoi.

Falimentul întregii afaceri este însă unul mult mai șocant, atunci când ne uităm la toate cifrele, și nu doar la avansul de un milion de euro. În cazul medicamentului Netrolex statul român (prin Unifarm) a plătit 6 milioane de lei pentru 100.000 de cutii. A primit în schimb doar 24.010, din care a vândut doar 303 de cutii. Suma încasată a fost de 23.000 lei. Restul cutiilor au stat în depozitele Unifarm până când au expirat, astfel că a trebuit să plătească o firmă de salubritate 24.000 lei pentru distrugerea medicamentelor.

Situația este similară și în cazul celorlalte medicamente comandate de la turci. Spre exemplu, Unifarm a comandat 45.000 de cutii de Streptomicină, din care a vândut doar 639. Restul de 44.000 de cutii stau expirate în depozitele companiei.

Raportul Curții se încheie cu un avertisment puternic pentru șefii din Unifarm: aceștia au termen până la data de 30 iunie să stabilească întinderea prejudiciului și să înceapă recuperarea banilor. Practic, Curtea spune că vrea să vadă măsuri concrete din partea Unifarm și că plângerea depusă de către companie nu este suficientă. Practic, amenințarea Curții de Conturi cu sesizarea parchetului îi vizează pe actualii șefi ai companiei, și nu pe directorii acesteia din 2020. Actualul director al Unifarm este Adrian Dobre, fost purtător de cuvânt la PSD.