Jimmy Batten, fostul campion britanic la box, a încetat din viață la vârsta de 70 de ani, din cauza unor complicații provocate de boala Parkinson. Batten a fost o figură foarte îndrăgită în boxul britanic al anilor ’70 și ’80, fiind cunoscut pentru câștigarea definitivă a centurii Lonsdale la categoria mijlocie mică.
Născut pe 7 noiembrie 1955 în districtul Millwall din Londra, Batten a început boxul la vârsta de 6 ani și a dominat competițiile de amatori. A trecut la profesioniști în 1974, iar în 1977 a cucerit titlul britanic la categoria mijlocie mică, pe care l-a apărat timp de peste doi ani și jumătate, adjudecându-și definitiv râvnita centură Lonsdale.
Momentul de vârf al carierei sale internaționale a avut loc pe 12 noiembrie 1982. În cadrul galei Battle of the Champions desfășurate pe celebrul stadion Orange Bowl din Miami, Jimmy Batten l-a înfruntat pe legendarul Roberto „Manos de Piedra” Durán. Deși mulți anticipau un knockout rapid în favoarea panamezului, Batten a făcut un meci eroic și a rezistat toate cele 10 runde, pierzând doar la puncte prin decizie unanimă.
Acum, la vârsta de 70 de ani, legendarul Jimmy Batten a pierdut însă cea mai importantă luptă: cea cu propria viață. El a fost răpus în cele din urmă de boala Parkinson. Tragedia vine la scurt timp după ce un portar de legendă al fotbalului din Anglia a murit la 65 de ani, iar un mare antrenor din NBA a murit la 86 de ani.
Cariera lui Batten s-a încheiat brusc în toamna anului 1983. După ce a fost oprit în runda a 6-a de Prince Rodney într-un meci pentru titlul britanic, analizele medicale amănunțite au scos la iveală faptul că suferea de leziuni cerebrale, hemoragie și anevrisme. Doctorii i-au interzis definitiv să mai urce în ring, avertizându-l că orice lovitură suplimentară îi putea aduce sfârșitul.
Odată ce a lăsat ringul de box în urmă, Batten nu s-a lăsat doborât. Potrivit The Sun, el a făcut eforturi importante pentru recăpătarea abilităților de vorbire, afectate de leziunile la cap, urmând cursuri de terapie prin vorbire și actorie. În anii ’80 și ’90, a apărut în seriale britanice cunoscute precum The Bill sau The Detectives, dar și în lungmetraje celebre precum The Krays (1990) și Riff-Raff (1991).
Ulterior, deși suferea de o pierdere gravă de auz și fusese diagnosticat cu boala Parkinson, s-a reinventat din nou: a luat lecții de canto și s-a lansat ca cântăreț și comediant stand-up, susținând spectacole în cămine de bătrâni și participând la strângeri de fonduri pentru copii defavorizați.