Povestea tulburătoare a unui ciclist paralimpic din Columbia. Şi-a pierdut ambele mâini, un ochi şi un picior: “Omoară-mă, împuşcă-mă, nu pot trăi aşa”

Imaginează-ţi pentru o secundă că nu mai ai cele două mâini, nu vezi cu ochiul drept şi ai piciorul drept amputat. Cum e? Greu? Imposibil? Ţi-ar trece prin minte cele mai negre gânduri, poate chiar să cedezi. Asta e povestea de zi cu zi a lui Juan Jose Florian, un bărbat pentru care viaţa a luat o cu totul o altă turnură pe 12 iulie 2012, când avea 32 de ani.

Povestea lui Juan Jose Florian începe în anii ’90, când Columbia era sfâşiată în două de un conflict între armată, forţele paramilitare şi cele de gherilă. Un conflict care a făcut peste 200.000 de victime.

Fraţi, faţă-n faţă în tabere inamice. Începutul poveştii tulburătoare a ciclistului paralimpic, un adevărat supererou în Columbia

Juan Jose Florian şi Miller, fratele lui mai mare, visau încă de când erau copii că vor fi soldaţi. Copilăria celor doi s-a derulat într-un decor de coşmar, demn de scenele din serialul “Narcos”. “Când armata era prin preajmă, puteam să ieşim şi să ne jucăm afară. Elevii erau în siguranţă şi nu putea fi recrutaţi de forţele de gherilă”, îşi începe Florian povestea.

Miller a ajuns în armata columbiană, însă liderii FARC (Forțele Armate Revoluționare din Columbia) nu au înghiţit prea bine acest afront. După câteva săptămâni, soldaţii de gherilă au mers la casa lui Juan Jose şi i-au spus mamei acestuia că esta datoare ca fiul cel mic să intre în forţa de gherilă. “S-a luptat cu ei, i-a implorat. În timp ce mă scoteau din casă, mama m-a binecuvântat printre lacrimi”.

Digi24.ro

Am fost la ambasada Rusiei să văd „Provocarea”, filmul interzis în România. S-a stricat ceva în spațiu? Nu-i nimic, reparăm cu sârmă

Peste noapte, fără voinţa lor, Juan Jose şi Miller erau acum în tabere diferite, inamice. Doi pioni în războiul altora, un scenariu care a îndoliat sute de mii de familii din Columbia. Juan Jose avea 16 ani, Miller, cu 7 ani mai mare.

“Am fost supuşi la ore de presiune psihologică. Valorile pe care le învăţasem de la mama mea erau opuse de cele ale lor. Mă gândeam mereu cum să evadez. Vedeam cum dezertorii erau împuşcaţi pentru că au trădat cauza”.

După un an, Juan Jose a găsit ieşirea. A dezertat în timpul unei acţiuni în forţă a FARC. Gherila atacase o secţie de poliţie, în timp ce armata era pe urmele rebelilor. “Am găsit un baraj al armatei, mi-am aruncat puşca şi m-am apropiat. I-am spus ofiţerului că sunt din gherilă şi vreau să mă predau. Le-am spus toată povestea şi m-au întrebat în ce batalion se afla fratele meu. Norocul meu a fost că fratele meu a raportat recrutarea mea forţată şi astfel s-a confirmat că sunt cine pretindeam că sunt”.

La 18 ani s-a înrolat în armata columbiană şi a luptat contra traficanţilor de droguri. Viaţa fratelui, distrusă din cauza unei greşeli

Plasat sub protecţia armatei, în Bogota, Juan Jose s-a înrolat, la 18 ani, în 2000. În tot acest timp, Miller şi-a continuat şi el cariera militară, însă o operaţiune i-a distrus viaţa.

Digisport.ro

FOTO Ce face un milionar român la Dubai, ”când nu are chef să ia mașina”

“A fost o operaţiune foarte ciudată, în care a împuşcat şi a ucis un bărbat. Când a fost identificat cadavrul, s-a dovedit că fratele meu îşi împuşcase cel mai bun prieten. A intrat în şoc”, spunea Juan Jose. Ulterior, la ceva timp după acest eveniment, medicii l-au diagnosticat pe Miller cu schizofrenie paranoidă cronică.

Juan Jose Florian s-a luptat, ca soldat, timp de 12 ani, cu traficanţii de droguri şi forţele de gherilă. Totul s-a oprit pe 12 iulie 2012, după ce mama celor doi şi-a vândut ferma şi nu a vrut să plătească taxa de protecţie cerută de FARC. Au găsit-o rapid, în noua casă în care se mutase.

Bomba care i-a schimbat viaţa: “Aveam ambele braţe rupte, piciorul drept dispăruse, la fel şi ochiul drept”

În faţa uşii casei, Juan Jose Florin a găsit un pachet ciudat şi l-a desfăcut. În secunda următoare, un zgomot asurzitor a spart liniştea. Sânge şi fragmente de oase erau în aer. Povestea o continuă Juan Jose.

“Îmi aduc aminte că am văzut ceva lângă uşă. M-am îndreptat spre pachet, m-am ghemuit şi am întins mâinile. Următorul lucru pecare mi-l amintesc este că eram întins pe pământ şi ţipam. Aveam ambele braţe rupte, nu mai erau. Piciorul drept dispăruse până deasupra genunchiului.

Ochiul drept îmi dispăruse şi nu mai auzeam. Aveam arsuri de gradul doi şi trei peste tot. Fratele meu îmi ţinea capul şi eu strigam: ‘Omoară-mă, împuşcă-mă, nu pot trăi aşa’. M-a mângâiat pe cap şi mi-a spus: ‘Nu-mi spune asta, o să fie totul bine’. L-am înjurat în speranţa că se va enerva, apoi am leşinat”.

12 zile a stat în comă, apoi au urmat luni de operaţii grele, recuperare, drepresie şi gânduri de suicid. “M-am gândit să sar pe geam, dar mi-am spus: ‘Dacă supravieţuiesc şi ajung şi mai rău?’. Am decis să învăţ din nou să merg ca să pot sări în faţa unei maşini. Din nou am ajuns la aceeaşi concluzie: ‘Dacă supravieţuiesc?'”.

Salvarea a venit tot de la armată. După ce a fost externat din spital, Juan Jose a ajuns într-un corp special, destinat soldaţilor traumatizaţi în lupte. Aici a început să practice hidroterapia, care l-a adus aproape de nataţie. Aşa a ajuns să înoate în echipa paralimpică de nataţie a armatei columbiene.

A trecut de la nataţie la ciclism, în 2017, cu ajutorul soţiei

În 2013, în SUA, Juan Jose Florian a câştigat prima medalie într-un concurs de nataţie paralimpică. Au urmat recorduri doborâte în America de Sud, Canada şi SUA, iar în 2015 a câştigat ultima medalie, în Columbia. Anul următor, bărbatul s-a pensionat şi nu a mai putut să concureze pentru echipa armatei columbiene, însă a descoperit ciclismul. În tot acest timp, Florian a terminat studiile Facultăţii de Psihologie.

“Cineva îi dăduse surorii mele o bicicletă, dar am luat-o eu. Am mers pe o stradă, cu un prieten, şi l-am rugat să mă ajute. Mi-am legat cioturile braţelor de ghidon, cu o frânghie, şi am pornit la drum. Credeam că o să-mi pierd echilibrul, dar nu s-a întâmplat. Am început să pedalez cu piciorul bun şi i-am strigat: ‘Pot să fiu ciclist. O să fiu un ciclist paralimpic'”.

Angie, soţia lui Juan Jose, l-a ajutat să adapteze bicicleta la nevoile lui, în timp ce a făcut apel la forul de specialitate din Columbia. Bărbatul nu a primit niciun răpuns. Ajutorul l-a primit tot de la armată, de la Forţele Aeriene Columbiene. Câţiva ingineri i-au făcut o bicicletă specială, din fibră de carbon. Din micuţa pensie şi cu ajutorul unor donaţii, Juan Jose a plecat la diverse competiţii, iar în 2019 a primit un ajutor nesperat, un contract de sponsorizare din partea firmei Movistar Columbia.

A ratat Jocurile Paralimpice de la Tokyo, dar nu se dă bătut

Juan Jose nu a prins un loc în echipa de ciclism paralimpic a Columbiei, pentru ediţia de la Tokyo, însă nu se dă bătut. A devenit campion naţional, la cursa rutieră şi la contracronometru, în noiembrie, iar noua lui ţintă este să concureze la un triatlon Ironman.

“Sunt încă în viaţă şi urmează alte Jocuri Paralimpice. Bomba a fost un dar al vieţii, o a doua naştere pentru mine. Vreau să arăt lumii că îți poți îndeplini visele”, aşa se încheie, pentru moment, povestea lui Juan Jose Florian. Supereroul columbian se pregăteşte de ediţia din 2024, de la Paris. Aşa arată povestea unui om care a depăşit orice obstacol i-a ieşit în cale. Uneori, fără doi mâini, poţi să împingi munţii. Trebuie doar să vrei.