Marian Rada a fost invitatul special al lui Robert Niță, moderatorul emisiunii Suflet de rapidist, unde au discutat despre trecutul ca jucători profesioniști. Emisiunea poate fi văzută pe website, live, în fiecare marți, de la 13:30.
Retragerea prematură a lui Marian Rada a fost cauzată de o accidentare la genunchi, care a recidivat. Fostul antrenor al Rapidului, cunoscut pentru metodele dure de antrenament, a spus că după operația la genunchi, cariera sa de fotbalist s-a încheiat.
„Dacă m-am lăsat la 30 de ani.. Dacă nu mă accidentam, făceam operația la genunchi, jucam cum juca Săpunaru acum. Eu când eram antrenor secund, țineam trena, aveam cronometru și eu dădeam ritmul de alergare.
Eram în față tot timpul, când mă uităm în spate erau la 50 de metri, ‘Băi, haideți mai aproape’. N-am mai putut. După operație, la un antrenament, am făcut recuperare, mi s-a frânt genunchiul și de atunci, gata.
Era Mircea Pascu președintele clubului și a zis ‘Nea Mariane, dacă mai poți să joci, joci, dacă nu, rămâi cu noi’. M-a făcut după organizator de competiții. În paralel, antrenam și o grupă de copii, că voiam să mă fac antrenor.
După, antrenor secund. Eu nu am față să pot să învăț? Eu veneam la 7 jumate eram în club și plecam ultimul“, a spus Marian Rada, în dialog cu Robert Niță, moderatorul emisiunii, și Lucian Ionescu, invitatul permanent.
Marian Rada amintește cum era ca fundaș, cum se simțea un meci pe Giulești, dar și ce calități avea. De altfel, fostul fundaș central spune cum erau faulturile pe vremuri, atunci când jocul era mai dur.
„Nu aveam voie (n.r. să rateze penalty). Fundaș central și mijlocaș eram. De-a lungul timpului, executanții de penalty-uri sunt fundașii. Sunt mai lucizi, mai serioși. Atacanții, mijlocașii, mai altfel, 11 metri e ceva normal.
Trimiteam portarul după semințe. Mă uităm la portar, e o fracțiune de secundă. Îți pui în cap, dau stânga, dreapta, dar te uiți la portar în față, tre să vezi și mingea. Toată lumea spune că penalty e ușor de executat, dar când ai presiune..
Nu executam la 3-4 la 0, că atunci voia toată lumea. Un meci cu FC Bihor, pe Giulești, era 0-0. Era perioada aia când locul 8 era foarte bun. Erau în față echipele pe care n-aveai cum să le întreci. Steaua, Dinamo, Sportul Studențesc, Craiova, Victoria, FC Olt.
Eu când intram pe teren, nu vedeam decât coechipierii și în fața mea dușmani. Jucam cu o răutate.. era și spiritul Giuleștiului. Când vedeam că nu merge jocul, că publicul e nemulțumit, intram mai tare.
Atunci era altfel, nu îți dădea galben, la a 3-a intrare poate. Vorbeai cu arbitrul. Îi vedeai când ridicau mâna, mai era Șerban Necșulescu. ‘Mariane, ridică mâna, că ai greșit’. Și după îi spuneam, ‘Mă mai ierți și pe mine’“, a mai spus Marian Rada, în exclusivitate.