Jugurtha Hamroun este unul dintre cei mai îndrăgiți jucători străini care au evoluat la FCSB. Algerianul în vârstă de 35 de ani tocmai a decis să își încheie cariera și a oferit un amplu interviu pentru FANATIK.
Jugurtha Hamroun a jucat două sezoane la FCSB în perioada 2015-2017, timp în care a marcat 8 goluri în 31 de meciuri. Algerianul s-a căsătorit cu o româncă, iar România a devenit definitiv casa lui. Fostul mijlocaș al FCSB a povestit pe larg cele mai importante momente din carieră.
Jugurtha, de ce ai decis să rămâi în România?
– Soția mea e româncă, am cunoscut-o când jucam la FCSB și ăsta este principalul motiv. Acum așteptăm cel de-al patrulea copil în câteva săptămâni. Îmi place foarte mult Bucureștiul, sunt restaurante foarte bune, orașul e frumos și e foarte sigur. Îmi place stilul de viață și vremea. Eu vin din Paris și acolo este mult mai aglomerat.
Copiii fac fotbal?
– Chiar acum îl duc pe băiatul meu de 7 ani la antrenament. Face fotbal la Rapid. Nu l-am dat la FCSB pentru că mi-ar fi foarte greu să îl duc și să îl iau. E încă mic și nu contează unde joacă. Este totuși amuzant că joacă la Rapid și câteodată mai glumim pe tema asta.
Ce părere ai despre parcursul lui FCSB din Europa League?
– Au jucat foarte bine și e extraordinar că au zece puncte. Nu cred că se aștepta nimeni la asta și acum au șanse mari să se califice și chiar să prindă un loc în primele 8. Nu am fost la meci, dar când am timp vin și pe stadion.
Cum ți s-a părut meciul cu Olympiakos?
– Olympiakos are o echipă foarte bună, cu multe individualități. În condițiile în care au jucat aproape o repriză în 10 oameni eu cred că este un rezultat bun. Mi-a plăcut că Steaua (n.r.FCSB) a jucat toate meciurile cu mult curaj și cu inima. În afară de meciul cu Rangers au arătat că sunt foarte buni și extrem de puternici.
Ce jucători îți plac?
– Ngezana și Dawa sunt foarte, foarte buni. Și Radunovic e unul dintre cei mai buni. Îmi place mult de el, e foarte inteligent în joc. Crețu e puțin limitat, dar în unele meciuri a fost cel mai bun de pe teren pentru că dă totul.
Care crezi că ar fi un minus al echipei?
– Punctul negativ cred eu că este în ofensivă. În afara lui Olaru și Coman care a plecat, nu aveau un marcator. A venit acum Bîrligea care e un atacant bun. Le lipsesc însă mijlocașii în benzi.
Și în banda stângă unde jucai tu?
– Îmi place acest tânăr, Musi. Cred că va avea un viitor strălucit. Din punct de vedere tehnic îmi place și Luis Phelipe. Sunt surprins că Gigi Becali vrea să renunțe la el. Iar Tănase nu e la nivelul pe care îl avea înainte. Are experiență, e un jucător de națională, dar nu știu nici dacă e 100% pregătit fizic.
Crezi că FCSB se poate califica în faza următoare?
– Orice e posibil cu FCSB. Și în următorul meci cu Hoffenheim. Bîrligea va lipsi, iar Miculescu nu este atacant. Daniel Popa poate fi o opțiune bună pentru că e puternic și împotriva echipelor germane ai nevoie de cineva care să țină mingea cât mai mult în față. Eu cred că a jucat bine și cu Olympiacos.
Dacă ai compara FCSB din perioada ta cu cea de acum, care echipă crezi că e mai bună?
– Din punct de vedere ofensiv aveam jucători excelenți. Aveam jucători ca Nicolae Stanciu, Adi Popa, Alex Chipciu și eram foarte puternici în atac. Cred că asta e cea mai mare diferență dintre cele două echipe. Defensiv, FCSB e acum foarte puternică.
Dar chiar și atunci îi aveam pe Varela, Tamaș, Gabi Enache, Alcenat, Guilherme, Alin Toșca și în poartă pe Florin Niță. Deci și atunci era o echipă foarte bună. Și noi am reușit să ne calificăm în grupele Europa League în 2017, chiar înainte să plec.
Ai fost pe teren la acel meci cu Manchester City…
– Da, am pierdut cu 0-5. Nu ai prea multe așteptări când joci împotriva unei echipe precum Manchester City. Nici acum nu cred că ar fi mare diferență.
Cu cine mai ții legătura de la FCSB?
– Cu jucătorii de acum nu prea. Mai vorbesc cu maseurul Coco, cu doctorul, cu Meme. Mai țin legătura cu foștii colegi: Gregory Tade, Houssine Kharja, Aymen Tahar. Și cu Alin Toșca de asemenea.
Fanii își aduc aminte și acum de tine. De ce crezi că ai rămas printre favoriții lor?
– Da, chiar și acum mă mai opresc și vor să facă poze cu mine. Le mulțumesc pentru asta. Au trecut deja mulți ani de când am jucat la Steaua (n.r.FCSB) și înseamnă mult pentru mine faptul că nu m-au uitat. Cred că le-a plăcut tehnica mea și faptul că eram un jucător spectaculos. Nu prea mai sunt jucători de genul ăsta, pentru care mergi la stadion să îi vezi, jucători creativi, care să își asume riscuri.
Cum a fost relația ta cu Gigi Becali?
– Am văzut două laturi ale lui Gigi. Cel pe care toată lumea îl vede la televizor și în presă, care vorbește dur, foarte sincer, cu un discurs care poate fi dureros uneori pentru jucători, dar mai și o altă față a lui Gigi, când stai și vorbești cu el direct. E mult mai calm, mai diplomat și mai de treabă. Am fost împreună cu tatăl meu la el la palat înainte să mă transfer de la FCSB și a vorbit foarte frumos.
FCSB e Steaua?
– Eu nu fac nicio diferență. E o singură echipă. Cred că e mai degrabă o chestiune politică și nu vreau să intru în subiectul ăsta. Dar da, pentru mine FCSB e Steaua.
Să ne întoarcem puțin în timp. De ce ai ales să vii în România?
– Eram la Karabukspor și apoi am avut o perioadă dificilă în cariera mea. Am stat 6 luni în Algeria la JS Kabylie, dar nu au putut să îmi înregistreze contractul și nu am jucat deloc. La Karabuk am jucat cu Florin Cernat. La acel timp era la Oțelul Galați.
Gabi Glăvan mă știa și el e un scouter foarte bun, care cunoaște sute și sute de jucători. Între timp am devenit și prieteni foarte buni. A discutat cu Cernat despre mine: „Ascultă, este un jucător liber de contract. Îl cheamă Hamroun și are un profil bun”. „Dar îl știu pe tipul ăsta, am jucat în Turcia cu el! E un jucător foarte bun, hai să îl aducem dacă e liber”.
Și așa ai ajuns la Oțelul Galați…
– Exact. Am venit în iarnă și am marcat 4 goluri frumoase, de efect și am jucat bine în cele 11 meciuri acolo. Tot Florin Cernat m-a convins să revin la Galați la echipa de minifotbal. Din păcate echipa a retrogradat la finalul acelui sezon și nu am mai rămas. Steaua (n.r.FCSB) a pus ochii pe mine și m-au transferat.
Semnasei cu Giresunspor, dar ai ajuns la FCSB…
– Da, eram deja la ei la antrenamente. Când am semnat eram la bază. Financiar era o ofertă mai bună a turcilor, dar nu am putut să refuz Steaua (n.r.FCSB). Mai erau niște echipe din Turcia interesate de mine.
Te-a ajutat când ai venit la FCSB că jucasei la Guingamp? Un club destul de important destul de important în Franța…
– Da, am crescut acolo, din păcate trei ani cât am jucat eu acolo echipa era în Ligue 2. Dar a fost diferit pentru că nu jucasem niciodată la cel mai important club dintr-o țară. Era ca și cum în Franța aș fi jucat la Marseille sau PSG. M-am acomodat foarte repede și mi-a plăcut foarte mult acea perioadă.
Cum a fost să îl ai antrenor pe Mirel Rădoi?
– Din păcate a plecat foarte repede. Un tip de treabă și un om foarte bun. La acel moment era prima lui experiență ca antrenor. Nu a mers prea bine pentru el, dar era plin de entuziasm și avea idei bune. Sunt sigur că va ajunge un mare antrenor.
Apoi a venit Laurențiu Reghecampf…
– Reghe era altceva. Avea experiență mult mai mare și știa tot ce are de făcut. M-am înțeles foarte bine cu el și m-a luat de o parte să îmi spună cât de important sunt pentru echipă. Și am simțit asta. Cred că a scos la iveală ce era mai bun în mine. M-am înțeles foarte bine cu el. Bineînțeles are și un staff foarte bun. Thomas Neubert e cel mai bun.
De ce crezi că nu ați reușit să câștigați un trofeu în acele 3 sezoane?
– Am câștigat Cupa Ligii și am salvat puțin sezonul. Am ratat campionatul în fața Astrei Giurgiu, dar am fost foarte aproape. Așa a fost să fie. Steaua (n.r.FCSB) eu cred că a avut cea mai bună echipă aproape în fiecare sezon.
Care e cea mai frumoasă amintire de la FCSB?
– Cred că perioada de început când marcam aproape meci de meci. Și golul marcat cu Trencin în preliminariile Champions League. Am marcat apoi cu Pandurii și cu Partizan Belgrad și am oferit un assist. Primele meciuri au fost o nebunie și se scria foarte mult în presă despre mine, că am fost cel mai bun transfer.
Dar cel mai greu moment?
– Ratarea calificării în grupele Champions League în returul cu Partizan Belgrad. Am câștigat cu 2-1 în tur și aveam meciul în mână. Am făcut niște greșeli stupide, am luat trei goluri și am rămas și am avut și un jucător eliminat. A fost un coșmar după meci. Am plâns în vestiar de nervi. Nu am putut să dorm în noaptea aia. Aveam lacrimi în ochi și eram atât de furios. Nu înțelegeam cum am putut să pierdem meciul ăsta!
În 2017 ai plecat de la FCSB pentru 2 milioane de euro în Qatar la Al Sadd SC.
– E unul dintre cele mai bune cluburi din Asia. Acolo am jucat cu niște fotbaliști extraordinari: Xavi, Gabi care a fost la Atletico Madrid și el un jucător de mare valoare. Cu el am jucat mai puțin. Cu Xavi am jucat un an.
Ce ai învățat de la Xavi?
– Xavi este o legendă, deși unii îl consideră doar un jucător foarte bun. Nu, este cu adevărat o legendă. Avea atât de mult talent și nu e nici cel mai rapid jucător sau cel mai puternic. Are o tehnică foarte bună și o inteligență în joc pe care poate nimeni nu a arătat-o vreodată în fotbal.
Chiar dacă ești mai rapid sau mai puternic decât el nu îi poți lua mingea. E prea inteligent, știe să procedeze mingea, cum să se întoarcă. Eu jucam în față și el era în spatele meu. Înainte de meciuri obișnuia să îmi spună: „Juju, ascultă. Doar oferă-mi un culoar de pasă”. Asta înseamna să mă demarc și să alerg tare. „De restul mă ocup eu, nu-ți face griji, îți voi da o pasă bună”.
Mai ții legătura cu el?
– Da, uneori ne mai scriem mesaje pe Whatsapp sau Instagram. E un tip foarte de treabă și mereu e disponibil, îți sare în ajutor. La Al Saad în fiecare zi erau oameni care îl așteptau după antrenament să facă poze cu el, să le semneze un tricou sau pur și simplu să îl vadă. Nu am văzut niciodată să refuze pe cineva.
Ai vreo amintire mai haioasă legată de el?
– Îmi aduc aminte când erau meciurile Barcelona – Real Madrid. Echipa noastră era cam împărțită. Când câștiga Real Madrid, a doua zi făceam glume pe seama lui la antrenamente și râdea, nu se supăra niciodată. Chiar era un prieten foarte bun.
A plecat de la Barcelona și e fără echipă acum…
– Da, îmi pare rău dar cred că are calități de mare antrenor. Cred că așteaptă proiectul potrivit și nu vrea să accepte orice ofertă. Nu îmi fac nicio problemă că nu își va găsi un club important.
Ai mai jucat în Qatar cu un jucător important al Barcelonei…
– Da, cu Samuel Eto’o timp de 6 luni la Qatar SC, chiar înainte să se retragă. Era un alt jucător. Bineînțeles, nu mai era Samuel Eto’o de la Barcelona pe care îl știam cu toții. Avea câteva kilograme în plus, dar puteai să simți când era în fața porții că avea instinct de killer.
Ți-a dat vreun sfat?
– Vorbea mereu despre poziționare. M-a învățat foarte multe despre cum și când să cer mingea, când să fac un sprint și să mă demarc, cum să mă desprind de fundași. Un tip de treabă. Și cu el m-am înțeles bine și e o amintire frumoasă.
Ce a urmat apoi pentru tine?
– M-am întors în Turcia și am mai jucat pentru Erzurumspor FK și Samsunspor timp de doi ani. Am reușit o promovare și am jucat din nou în Qatar la Al-Markhiya SC și Al-Khor SC.
Ai fost la meciuri la Cupa Mondială?
– Da, am fost norocos să mă aflu acolo în timpul Campionatului Mondial. O, Doamne! A fost o nebunie, ceva extraordinar și de necrezut pentru Qatar. Cred că am fost la vreo 12 meciuri. Suporteri peste tot și foarte sigur pe străzi.
Are viitor fotbalul în Qatar?
– Cu siguranță. Au infrastructură, stadioane, tot ce le trebuie. E ceva desprins parcă din altă lume. Bugete foarte mari, salarii bune pentru jucători. Pot să aducă nume mari și să facă publicitate fotbalului. Sunt din ce în ce mai buni de la un an la altul. Mulți jucători din echipa națională a Qatarului mi-au fost colegi de echipă la Al Saad.
Puțini știu că tu abia ți-ai terminat cariera de câteva luni.
– Am jucat în Algeria în ultimele luni, la JS Kabylie. Regret că am ales să merg acolo. Aș fi vrut să mai continui, dar era din ce în ce mai dificil să îmi găsesc un club. Nu voiam să accept orice echipă, am 35 de ani și am decis că e momentul.
Ai mai avut vreo ofertă?
– Am fost dorit de Voluntari și am vorbit cu Florin Cernat. M-am antrenat cu ei înainte să plec în Algeria. Nu eram pregătit fizic, mai aveam nevoie de timp și antrenorul nu a mai avut răbdare cu mine și nu am mai semnat. Am fost un pic trist pentru că eu cred că puteam să ajut echipa. La câteva săptămâni, antrenorul a fost schimbat și au retrogradat în Liga 2.
Ce planuri mai ai legate de fotbal?
– M-am înscris la Școala de Antrenori și o să încep foarte curând. Nu mă grăbesc, dar îmi doresc să rămân în fotbalul pentru că asta am făcut toată viața mea și la asta mă pricep foarte bine. Acum îmi iau și cetățenia română. România e o parte din mine și mă simt și eu român.