Jurgen Klopp şi filozofia sa despre fotbal: “Nu-mi place tiki-taka, prefer bătălia pe ploaie şi pe noroi”

Jurgen Klopp este un antrenor unic din foarte multe privinţe. Extrem de charismatic, abil în a motiva jucătorii mai bine ca oricine(Dejan Lovren după victoria şi calificarea în finala Champions League în faţa Barcelonei dezvăluia că germanul le-a spus lucruri pe care nu le mai auziseră de la nimeni înainte de a intra pe teren) Klopp este un personaj indiscutabil.

Jurgen Klopp şi filozofia sa despre fotbal. Iubeşte lupta din teren, nu posesia

Nu a fost un fotbalist de valoare. “Capul era de Bundesliga, picioarele de a patra ligă” – spune sincer tehnicianul lui Liverpool. Aşa că a trebuit să se orienteze devreme spre banca tehnică, acolo unde a devenit o figură cu totul specială. Uneori Klopp pare cel mai mare actor, reuşind să se transforme într-o persoană extrem de emoţională, aşa cum a făcut la Mainz, când a preluat echipa şi a plâns de bucurie şi a mai făcut-o după ce i-a plecat japonezul Kagawa de la Dortmund. “20 de minute m-am închis în vestiar şi am plâns” – recunoaşte Klopp.

Alteori este dur ca oţelul şi îi pregăteşte pe jucători de parcă ar urma să plece la război, nu să intre pe teren să joace fotbal. “La Mainz mi-am dus odată echipa înt-un loc pustiu, unde era un lac, în Suedia şi am stat acolo cinci zile, fără electricitate, fără nici o sursă de contact cu lumea şi cu hrană foarte puţină. Am vrut să le arăt că se poate supravieţui. În acel an Mainz a surprins pe toată lumea prin felul în care se implicau la maxim jucătorii în toate partidele”.

Fotbalul lui Arsene Wenger e ca de orchestră, al meu de heavy-metal

Ca antrenor Jurgen Klopp iubeşte la nebunie lupta, câştigarea terenului atacând metru cu metru. “Nu-mi place Tiki-taka, să ţii de minge 80 la sută pentru ce? Prefer un teren greu, cu echipe care se bat pentru fiecare minge până la epuizare, care ajung acasă storşi de orice picătură de energie, plin de noroi, dar fericiţi pentru bătălia pe care au dat-o”.

Jurgen Klopp adaptează jocul echipelor sale după muzica pe care o adoră. “La Arsene Wenger jocul este mereu ca o simfonie şi sfârşeşte prin a te adormi. Mie îmi place heavy-metal, deci şi jocul echipei mele trebuie să fie tot un fel de heavy-metal, să zguduie, să eletrocuteze adversarul, să îl facă să poată suporta decibelii presiunii noastre şi să cedeze”

Nu se supără dacă i se spune că e perdant

Klopp spune că pentru el banii nu sunt cel mai important lucru în viaţă, dar admite că nefiind Mahatma Ghandi, ca să se poată mulţumi cu puţin, se simte confortabil când îi are. Pentru el nu să conducă echipa cea mai bună este ţelul, ci cu echipa care o are să o bată pe cea considerată a fi cea mai bună. De aici şi mentalitatea mereu agresivă la echipele sale: “Dacă împingi mereu jocul spre poarta lor este imposibil să nu marchezi şi îi ţii departe de poarta ta”.

Jurgen Klopp nu se supără pe cei care îi reproşează că este un perdant. Însă le răspunde că Liverpool a jucat deja trei finale cu el şi acum a ajuns la patra. Pe care speră să o câştige, pentru a pierde eticheta de perdant. Oricum, chiar dacă nu va fi nici de data asta fanii lui Liverpool îl vor ierta cu siguranţă, pentru că de când a venit Klopp echipa şi-a recâştigat identitatea şi joacă extrem de ofensiv.