Alex Ferariu ne spune cum a ajuns să lucreze în radio, ce salariu fabulos câștiga și ce s-a întâmplat după ce a plecat din Antena1, de la Observator.
Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK, cunoscutul jurnalist Alex Ferariu recunoaște că, după primul direct la radio, a decis să renunțe pentru că presiunea a fost mult prea mare. Cunoscutul jurnalist ne spune cum l-a înlocuit pe Radu Coșarcă și cum a reușit să o sperie pe Andreea Esca. Însurat a două oară și, din nou, tătic, Alex Ferariu mărturisește că trăiește cea mai frumoasă perioada din viața lui.
Cariera ta a început la Fun Radio. Cum ai ajuns să lucrezi acolo?
-Îmi plăcea foarte mult să fiu D.J. și lucram la un post de radio pirat. Am văzut la emisiunea Ceaiul de la ora 5 că se face un concurs pentru un post de D.J. la TVR. A fost o preselecție unde au participat sute de oameni și pe 6 ianuarie 1994 a fost finala, pe care am si câștigat-o.
Directorul de la Fun Radio, Dorin Ștefănescu, m-a văzut și a fost impresionat de mine, mai ales că eram elev pe vremea aceea la liceul Dimitrie Cantemir, liceu pe care îl terminase și el. A decis să mă angajeze, dar nu știa cum să mă găsească.
Și-a trimis angajații la liceul meu și au împărțit cărți de vizită, în speranța că una din ele va ajunge la mine. A ajuns, am sunat și a doua zi Dorin Ștefănescu mă aștepta cu mașina la liceu. M-a dus direct la radio și nu-mi venea sa cred ce se întîmpla. Eram în clasa a 11-a și acela a fost primul meu contract de muncă, semnat în februarie 1994.
Tocmai plecaseră de acolo Teo Trandafir, Bogdan Nicolescu, Cristin Tocan. Aveam niște emoții atât de mari la prima emisiune, atât de mult m-am consumat încât am decis că asta a fost, mă duc acasă, mi-am împlinit visul. Dorin Ștefănescu mi-a spus însă că am o super voce, că m-am descurcat impecabil și că ar fi cazul să merg mai departe.
Când și cum a început pasiunea pentru televiziune?
-A început pe data de 1 decembrie 1995 când m-am uitat la prima emisiune a noului ProTv. Din acel moment mi-am dorit să lucrez acolo. Am trimis cv-ul la ei și, după un an și jumătate, m-au sunat. Aveam 19 ani jumate.
In acel moment realizam matinalul la Fun Radio și interviul de la Pro a fost foarte complicat. La vremea aceea erau foarte riguroși, am dat și un test psihologic. În cele din urmă m-au angajat și așa am cunoscut-o pe cea de la care am avut cel mai mult de învățat: doamna Ileana Cârstea Simion, profesoara de dicție care m-a convins să dau proba pentru prezentare. Am păstrat și azi acea filmare.
Îți mai aduci aminte de primul direct?
-A fost foarte greu pentru că nu am intrat din prima pe jurnalul principal la National TV. Radu Coșarcă îl prezenta iar eu eram la doilea jurnal, cel de la ora 23. Pentru ora 19 eram reporter pe politic, iar la primul live de la guvern m-a salvat ce învățasem de la doamna Cârstea: niciodată să nu reții un text pe dinafară, să știi care sunt ideile principale si sa dezvolți pe marginea lor. Deși aveam niște emoții, de nu știam cum mă cheamă nici cu buletinul în mână, a ieșit bine se pare.
La un moment dat Radu Coșarcă a plecat și m-au pus pe mine în locul lui. Timp de 4 ani am prezentat jurnalul de la ora 19, împreună cu Nicoleta Cone.
Ai trăit și momente foarte periculoase, ca mineriada din ’99. Ce-ți mai aduci aminte din acea perioadă?
-Lucram la Pro Tv și atunci s-au întâmplat, practic, primele breaking news-uri. Nu știu de unde se aflase că minerii vor să vină și în ProTv așa că oamenii umpluseră holul cu schele din care se fac scenele la concerte. Toată clădirea era baricadată.
Nu am sa uit niciodată ziua de 11 septembrie 2001. Când au avut loc atentatele de la World Trade Center, eram pe tura de seară și intram după ce se terminau știrile de la ora 5. În timpul acelui jurnal au fost lovite turnurile, așa că am ajuns mai repede la muncă și am ieșit din regia de emisie abia a două zi, la 7 dimineața.
Îmi aduc aminte că mai venea șeful știrilor în regie și ne aducea mâncare pentru că, pur si simplu, nu aveam cum să ne ridicăm de pe scaune. M-a marcat acea experiență, atunci a fost momentul în care mi-am dat seama că am prins cu adevărat microbul știrilor și al televiziunii și că asta vreau să fac mai departe. A fost prima emisie maraton, fără pauze de publicitate, care a continuat și după zorii zilei următoare.
Lumea televiziunii nu este una roz. Cum ai reușit să faci față invidiilor, răutăților?
-Eu nu am avut parte de așa ceva. Mi-a plăcut foarte mult ceea ce făceam și, paradoxal, scopul meu nu a fost să apar la tv. În ultimii ani am tot spus că eu vreau să fiu în redacție, nu in fața camerelor. M-am înțeles mereu foarte bine cu cei din regie, mai ales că lucrasem atâția și la tehnic și înțelegeam exact cum merg lucrurile.
În 2013, când am plecat din Antenă, cel mai rău a fost că nu mi-am mai văzut colegii, nu că nu mai apăream la tv. Invidiile nu m-au atins, nu m-au afectat. Mi s-a părut minunat să lucrez în presă.
Acum, privind în urmă, dacă ar fi să alegi din nou, tot în media ai intra?
-Absolut. Chiar dacă am terminat facultatea de electronică și, la bază, sunt inginer licențiat în electronică. Mama era profesoară de fizică, fratele meu este fizician, soția lui profesoară de fizică iar tata inginer. Eu am oscilat însă, mereu, între real și uman.
Ce-ți mai aduci aminte din perioada liceului? Erai timid sau cel mai rebel?
-Am fost timid până am început să lucrez în radio. După asta s-au schimbat lucrurile, mi-am lăsat părul lung. Când am început liceul porecla mea era Depeche, dar într-a 11-a am trecut de partea cealaltă a baricadei, la rock. Dacă mă mai striga cineva Depeche ieșea nasol (râde, n.red.).
Țin minte că și în Pro aveam părul lung, de fapt cam toată echipa eram așa. Într-o zi am decis să ne tundem toți. Când a intrat Esca în regie nu mai înțelegea nimic, eram toți tunși numărul 1.
Ai copiat vreodată la vreun examen?
-Da, prin anul 3 la facultate, a fizică. M-a prins profesorul și, în restanță, m-a pus să dau examenul la catedră, lângă el. Învățasem un singur capitol, îl înțelesesem perfect pentru că îl tratasem ca pe un subiect de știri. Norocul meu a fost că exact subiectul acela mi-a picat. Profesorul nu înțelegea cum de știu materia, m-a ridicat în picioare, m-a verificat de copiuțe. Nu mi-a mai trebuit copiat după aceea.
Când te-ai îndrăgostit prima dată?
-În clasa întâi se pune? (râde, n.red.). De o colegă, Oana.
Mai ții minte când ai câștigat primii bani? Și pe ce i-ai cheltuit?
-Primul salariu a fost la Fun Radio, am câștigat 44.000 de lei. Mi-am luat o geacă de blugi și un ceas, am fost foarte mândru. Îmi aduc aminte că m-a întrebat Dorin Ștefănescu ce o să fac cu atâția bani și i-am spus să stea liniștit, că mă descurc (râde, n.red.).
Cum este tăticul Alex? Cum faci față unui copil adolescent?
-Comunicarea este cheia. Cu cât comunici mai mult cu atât e mai ușor. Maia este un copil extraordinar, stă departe de alte adolescente care, poate, fac alte lucruri. Se îndepărtează singură de oamenii care nu corespund, are o scară de valori foarte bine implementată. Învață foarte bine și vrea să între la un liceu bun. Sunt norocos să fiu tatăl ei.
Ce ai învățat, până acum, de la fetița ta cea mare?
-Foarte multe lucruri. Timpul trece foarte repede, mi-e dor de ea atunci când era mică și nu știu când au trecut anii. Era un bebeluș și acum a devenit o domnișoară cu personalitate.
În vara aceasta ai devenit, din nou, tătic. Ai încă o fetiță. Nu e puțin mai greu, după atâția ani, s-o iei de la început?
-E superb. Ingrid s-a născut pe data de 15 iulie și e atât de frumoasă. Am senzația că sunt la fel de tânăr ca la 20 de ani, chiar dacă am 47. Un copil aduce bucurie, fericire și armonie în casă. Mama ei duce greul, ajut și eu cât pot, dar meritul este al Genovevei. O mămică devotată și răbdătoare. Seara îi facem baie fetiței împreună, la ora 1 noaptea eu îi dau biberonul că sunt încă treaz.
Îți mai aduci aminte cum ai cunoscut-o pe Genoveva, soția ta?
-Eu auzisem de ea și ea de mine de mulți ani, lucram în același domeniu. Am început să vorbim când eram deja în divorț. N-aș fi îndrăznit să o invit în oraș, dar am ieșit cu cei care, ulterior, ne-au devenit nași. Ne-au invitat pe amândoi la un restaurant.
Din ziua aceea am vorbit vreo 2 luni până când am decis să fim împreună. Este fabuloasă, o femeie și o soție cum nu știam că pot întâlni vreodată.
Dacă se mai întâmplă să vă certați, care din voi cedează primul?
-Noi nu ne certăm, n-a fost cazul. Geno este cea mai deșteaptă femeie pe care am cunoscut-o. Foarte corectă, nu am cum să mă cert cu ea. Dacă începem o discuție în contradictoriu, ne dăm seama imediat unde este eroarea și ne oprim. Deciziile pe care le ia le-aș lua și eu, în proporție de peste 90 la sută. Avem aceeași scară de valori, plus un domeniu comun în care lucrăm.
Dacă ar fi să ștergi ceva din trecutul tău, la ce lucru sau întâmplare ai renunța?
-Nu prea am la ce să renunț. Fiecare eveniment mai plăcut sau mai puțin plăcut m-a dus mai departe. Așa am ajuns ceea ce sunt. Dacă aș șterge ceva nu aș mai fi eu. Sunt împăcat și asumat. Sunt foarte mulțumit de ceea ce sunt acum. Traversez cea mai frumoasă perioadă a vieții mele.
A existat vreun moment în viața ta când celebritatea ți s-a urcat la cap?
-Când aveam 18 ani și eram director la Radio Z. Eram tânăr și foarte arogant. Relu Gherghel m-a trezit la realitate. A fost cel mai bun șef pe care l-am avut. Eu nu înțelegeam cum el, ditamai directorul, o legendă a festivalurilor rock de pe vremea în care trupa Phoenix a părăsit țara, era atât de amabil și drăguț cu toată lumea.
Ce nu știe lumea despre tine și ai vrea să spui azi?
-Am o dependență de site-urile de știri. De când mă trezesc iau la rând totul, vreau să știu ce s-a întâmplat, nu pot să depășesc chestia asta. Trebuie să știu tot, este un microb de care nu pot scăpa.
Care a fost cel mai greu moment din viața ta? Ce s-a întâmplat, ce ai simțit?
-Cea mai mare cumpănă a fost când a murit mama. Nu mă așteptam, nu a fost vorba de o boală îndelungată. A făcut un infarct și asta a fost. Nu răspundea la telefon nici la ușa. Au intrat pompierii și au găsit-o…
Spune-mi ce planuri ai în viitorul apropiat.
-Dacă ar fi să mă întorc în presă nu mi-aș mai dori să apar la televizor. Mi-e dor de atmosfera din redacție, de momentele în care lumea culege informații. Freamătul știrilor, de asta mi-e dor. De asta și de radio. Mi-aș dori ca, la un moment dat, să mă întorc la un post de radio.