Leonidas, primul brazilian care a strălucit la un Mondial, Eusebio, Gerd Muller, Paolo Rossi sau Ronaldo au fost golgeteri ai unei ediţii de Campionat Mondial, însă niciunul nu se poate lăuda cu recordul lui Just Fontaine. Atacantul francez a intrat în istorie la CM 1958, însă Pele a reuşit să-l eclipseze după finala turneului final din Suedia.
Înainte de Campionatul Mondial din 1958, Just Fontaine nu era luat în considerare în primul “11” al Franţei. Accidentarea lui René Bliard i-a deschis uşa spre primul “11”, iar atacanul lui Reims a făcut spectacol în Suedia. În primul meci al fancezilor, 7-3 cu Paraguay, Fontaine a marcat un hat-trick şi şi-a deschis contul pentru titlul de golgeter al turneului final.
A urmat înfrângerea cu Iugoslavia, scor 2-3, iar Just Fontaine a înscris ambele goluri ale Franţei. Prestaţia stelară din faza grupelor a încheiat-o cu un gol în victoria cu Scoţia, scor 2-1. Toţi ochii erau pe atacantul de 24 de ani, iar seria de reuşite a continuat în fazele eliminatorii.
În Franţa – Irlanda de Nord 4-0, din sferturile de finală, a marcat două goluri, însă “cocoşul galic” s-a oprit în semifinale. Contra Braziliei lui Pele, francezii au trebuit să se recunoască învinşi. Tabela de pe “Rasunda” arăta un 5-2 pentru sud-americani, iar noul star al Selecao reuşise un hat-trick. Just Fontaine a înscris un gol în acel meci, dar mai avea o şansă cu finala mică.
Franţa a întâlnit Germania de Vest, campioana mondială en-titre, în finala pentru bronzul mondial. Cu 9 goluri marcate până la acea partidă, Just Fontaine a ieşit din nou în evidenţă. Francezii au câştigat cu 6-3, iar atacantul lui Reims înscria de patru ori în poarta nemţilor. Termina turneul final cu 13 goluri marcate, performanţă care a rămas în picioare şi acum, după 64 de ani, şi câştiga titlul de golgeter al Mondialului din 1958.
La patru ani de la recordul stabilit în Suedia, Just Fontaine a fost obligat să se retragă la 28 de ani. Două accidentări grave, suferite în 1960 şi 1961, l-au făcut să-şi pună ghetele în cui prematur, în 1962.
Născut în Marrakech, Just Fontaine şi-a început cariera în Maroc, la USM Casablanca. Golurile pe bandă rulantă l-au adus la Nice, în 1953, unde a avut 42 de reuşite în 69 de meciuri. Trei ani mai târziu, în 1956, a fost transferat de Reims, alături de care a reuşit să ajungă până în finala Cupei Campionilor Europeni din 1959, când Real Madrid a cucerit trofeul. La finalul carierei, Just Fontaine avea 258 de goluri marcate în 284 de meciuri, iar la naţionala Franţei reuşise să înscrie 30 de goluri în 21 de partide.
Când naţionala Braziliei a sosit în Suedia, pentru Mondialul din 1958, prezenţa lui Pele era pusă sub semnul întrebării. Primele două meciuri din faza grupelor, cu Austria şi Anglia, le-a ratat din cauza unei accidentări la genunchi. În plus, psihologul echipei susţinea că jucătorul de 17 ani nu este pregătit să joace la un asemenea nivel.
Vicente Feola, selecţionerul Braziliei, a decis să nu ia în considerare sfatul psihologului, iar la meciul în victoria cu URSS, scor 2-0, l-a titularizat pe Pele. Viitorul star al fotbalului mondial devenea cel mai tânăr jucător care evoluează la un turneu final, iar golul al doilea marcat de Vava a venit din pasa fotbalistului de la Santos.
În sferturile de finală, Pele a marcat singurul gol al meciului Brazilia – Ţara Galilor şi începea să le închidă gura contestatarilor. Semifinala cu Franţa, câştigată cu 5-2, l-a dus pe culmile succesului. Îşi ajuta naţionala să prindă finala cu un hat-trick, iar brazilienii visau că pot şterge coşmarul din 1950, când au pierdut trofeul pe teren propriu.
https://www.youtube.com/watch?v=LVYsN_lyFyQ
Pe 29 iunie 1958, pe “Rasunda”, Pele a marcat încă două goluri şi Brazilia devenea campioană mondială, după 5-2 cu Suedia. “Când a marcat al cincilea gol al finalei îmi venea să-l aplaud”, avea să spună Sigge Parling, mijlocaş suedez, peste ani. La finalul meciului, când a realizat ce mare performanţă a reuşit, Pele a început să plângă în timp ce era plimbat pe braţe de colegii lui.
https://www.youtube.com/watch?v=3A3YbP9_Ty8