Aflat cu Hermannstadt în cantonamentul din Antalya, Kevin Ciubotaru (21 de ani) a lămurit misterul negocierilor cu FCSB. Fundașul stânga, care deja a debutat în naționala României, a oferit un interviu în exclusivitate pentru FANATIK.
Kevin Ciubotaru este unul dintre jucătorii pe val din SuperLiga României. El ar fi trebuit să fie al doilea transfer al iernii la FCSB, dar negocierile dintre fundașul stânga și campioana en-titre au picat.
Nici nu ați aterizat bine și v-a și luat tare Dorinel cu un prim antrenament. Cum te simți?
– Mă simt foarte bine. Pentru mine cantonamentul e mereu o plăcere. Te întorci cu un sentiment pozitiv, un nou an. D-abia așteptăm să avem meciurile amicale și să ne apucăm de treabă.
Nu e nicio problemă (n.r. – că i-a scos Dorinel Munteanu la antrenament). Noi trebuie să ne antrenăm. Oricum nu a fost unul foarte greu. A fost mai mult o mișcare.
Cum fost pentru tine 2025? Anul trecut erai la Ungheni, acum ești jucător în prima ligă și debutat la echipa națională.
– Pentru mine 2025 a fost un an plin de emoții. Am fost și mai jos și mai sus. Mi-a arătat în viață că totul e posibil și că nu trebuie să te dai bătut. A fost o surpriză plăcută și pentru mine și pentru toată lumea. Nimeni nu se aștepta, dar d-asta e frumos fotbalul, că orice se poate întâmpla.
Îți mai amintești la ce te gândeai când erai în Liga 2?
– Da. Acum un an mă gândeam cum o să merg înainte, dar eu am rămas copilul care își dorea să ajungă sus și asta a arătat ce s-a întâmplat. Primul obiectiv a fost să mă întorc la Hermannstadt. Să merg să joc și să fiu pregătit pentru Liga 1.
Cine te-a anunțat că ești convocat la echipa națională?
– Domnul Măldărșanu m-a informat. Era fix înainte să plecăm la un meci la CFR Cluj. Eu nici nu mă așteptam. Nu eram sigur. Cu o săptămână înainte mi-a zis Mister că va fi o săptămână bună pentru mine. M-am gândit poate că voi fi convocat la lotul mare și cu o zi înainte de a pleca la Cluj mi-a zis că sunt convocat la națională. Am rămas fără cuvinte. Le-am scris părinților mei. S-au bucurat foarte mult pentru mine. Poate mai mult ei pentru mine decât eu, pentru că nu realizam ce se întâmplă.
Tatăl tău, unul dintre oamenii care te-au adus la fotbal..
– Da, prin tatăl meu m-am apucat de fotbal. Tatăl meu avea o echipă de români în Roma, care era înscrisă în campionatul Italiei. Eu mergând cu ei la meciuri, m-am apucat și eu de fotbal.
Care erau visurile tale?
– Visurile mele erau să ajung la echipa națională și să joc la AS Roma, pentru că acolo m-am născut, în Roma.
Când ai venit prima dată în România?
– Cred că la 4 ani. Veneam mereu în vacanțe la rude. Când veneam simțeam mereu bucurie pentru că aici sunt rădăcinile mele.
Ai vorbit limba română de la început?
– Când m-am născut, în Italia, ai mei vorbeau în casă doar română. Dar, la grădiniță, nu știam italiană și de atunci doar italiană vorbim în casă. Doar când merg la rude vorbesc română.
Cum a venit oferta din România?
– Eu terminasem cu Glasgow Rangers și mi s-a părut atractiv cu regula U21. Poți dovedi și să joci la nivel de seniori. E foarte important pentru un tânăr. Asta m-a atras foarte mult. La început am ajuns la Dinamo, apoi la Hermannstadt.
De ce nu ai ajuns la Dinamo?
– Nu îi vedeam așa de hotărâți. Au venit cei de la Hermannstadt. Mi s-au părut mai deciși. Pe plan sportiv mi se păreau mai buni. Sibiu e un oraș liniștit, unde te poți concentra pe fotbal, iar asta a contat foarte mult. Orice se întâmplă cu un motiv. Eu sunt foarte fericit aici. Îmi place.
Ți-e teamă de o mutare în București?
– Nu. București e un oraș haotic, dar dacă ești setat bine cu mintea, nu ai probleme.
Cum ai primit oferta de la FCSB?
– E frumos să ai interes de la campioana României. Acum sunt concentrat la Hermannstadt și să ne îndeplinim obiectivele.
Povestește-ne cum au decurs negocierile cu FCSB și ce ai vorbit cu Mihai Stoica.
– Cu două luni înainte să se termine sezonul regular mi-au scris și m-au întrebat dacă sunt interesat. Eu am zis că nu pot da un răspuns. Încă aveam multe meciuri și trebuia să rămân concentrat. Nu puteam să am alte gânduri.
Ați vorbit în pauza de iarnă?
– Nu nu am mai vorbit.
Mai există interesul FCSB-ului?
– Nu, nu mai am nimic. Eu sunt împăcat. Sunt aici, la Hermannstadt, și voi da totul.
Ți-ai dori să faci pasul la campioana României?
– Poate în viitor da. Orice jucător își dorește să câștige trofee. Deci, da.
Ai impresar?
– Nu.
Mihai Stoica ți-a scris atunci? Nu ai apucat să vorbești cu Gigi Becali?
Cum vezi partea a doua a sezonului pentru Hermannstadt?
– Nu e deloc simplu. Noi suntem o echipă puternică. Mai ales cu Mister, care ne dă foarte mare încredere și cred că putem ieși din această situație.
Ce nu a mers cu Măldărășanu?
– Nu cred că nu a mers. Poate a fost un ciclu, care s-a terminat. Acum sperăm că a început un ciclu bun, în care să căpătăm încredere și să câștigăm multe puncte?
2026 e an și de Mondiale. Te gândești?
– Ar fi un vis. Dar eu nu mă gândesc încă la asta. Eu mă gândesc doar la club și dacă vine convocarea va fi un bonus. Dacă performez voi fi acolo, dacă nu, nu.
Ce ar însemna un Mondial pentru Kevin Ciubotaru la 22 de ani?
– Ar fi o mare bucurie. Un obiectiv pe care nu mi l-am propus. Mi-am propus să ajung la naționala mare mai târziu. Nesperat.
Ce înseamnă părinții pentru tine?
– Pentru mine au fost un sprijin foarte mare. În special tata. Că datorită lui am început fotbalul și cu el m-am plimbat prin toată Europa. Sper să îl fac mândru și să ajung un jucător important la naționala mare.
Care idolul tău?
– Idolul meu e Theo Hernandez. Mereu mi-a plăcut cum aleargă cu mingea. E stilul meu, foarte ofensiv și așa vreau să ajung și eu. Iar dintre români, Chivu. Și el a fost fundaș stânga. Și ce a făcut ca jucător român, o mare performanță, și acum, ca antrenor, ce mentalitate a avut ca jucător… El cred că ar trebui să fie un idol pentru toți jucătorii tineri din România.