Ajuns la 43 de ani, Kieron Dyer, fostă vedetă a lui Newcastle United și internațional englez, a îmbrățișat cariera de antrenor. La Academia lui Ipswich. Spera să urce însă, așa cum o făcea, pe vremea când juca, pe banda stângă.
Planurile sale au fost însă date peste cap de o boală gravă. În martie s-a oprit din activitate, căci afecțiunea s-a agravat. Iar acum, drama continuă. Viața sa atârnă de un transplant de ficat.
În urmă cu 20 de ani, pe 21 iunie, Kieron Dyer juca pentru naționala Angliei la Mondiale, în sfertul cu Brazilia, pierdut cu 1-2. Era punctul de maxim al carierei sale internaționale. În care a strâns 33 de selecții.
În campionatul englez, Dyer, care a fost considerat unul dintre marile talente ale generației sale, a jucat timp de 18 ani. Și chiar dacă a avut parte de accidentări, a bifat 419 apariții. A evoluat pentru Ipswich, Newcastle (inclusiv 33 de meciuri în Europa), West Ham United, QPR și Middlesbrough.
Ca antrenor, a condus mai multe echipe ale formației din orașul natal, Ipswich. Ultima, cea U23. Dar a trebuit să renunțe la post după ce, în octombrie anul trecut, doctorii au descoperit că suferă de o boală rară.
Numită colangită sclerozantă primară, aceasta cicatriciază căile biliare și provoacă treptat grave leziuni hepatice. Singura cale pentru a scăpa de aceasta este un transplant de ficat.
Dyer se simte din ce în ce mai slăbit. Însă, pentru moment, pentru că nu este între cazurile de urgență maximă, rămâne pe lista de așteptare.
În fapt viața sa este o continuă așteptare. Nu poate călători la o distanță mai mare de două ore de mers de spital. Și trebuie să aibă mereu telefonul cu el. Pentru a semnala o urgență. Sau pentru a auzi vestea cea bună de la echipa care se ocupă de donatori la Spitalul Addenbrooke din Cambridge.
Ambițiile legate de carieră sunt în plan secund. Tot ceea ce vrea este o nouă șansă la viață. ”Fără transplant, ficatul meu o să cedeze și nu vor mai putea face nimic pentru mine. Rămân însă pozitiv.
Sunt oameni care așteapta un transplant și mai au câteva săptămâni de trăit. Încep să mă simt din ce în ce mai obosit, dar nu sunt în categoria super-urgențe.
Așa că s-ar putea să fiu nevoit să mai aștept câteva luni până voi primi telefonul că există ficatul pentru mine”, spune Dyer.
Dyer le este recunoscător medicilor. Pentru că au descoperit boala. Și mai are o șansă. Însă, pe de altă parte, este conștient că este nevoie de o tragedie, într-o altă familie, pentru ca el să trăiască.
”Le sunt recunoscător medicilor că au aflat ce este în neregulă cu mine. Sunt conștient că depind de nenorocirea altcuiva care îmi oferă șansa de a trăi o viață lungă și fericită.
Sper să fac mândră familia persoanei de la care va fi să primesc un ficat. Medicii te încurajează să contactezi familia donatorului, după operație, iar eu asta intenționez să fac.
Sper că îi voi câștiga și voi păstra această moștenire. Au pierdut pe cineva pe care l-au prețuit și iubit, dar, prin generozitatea lor au oferit altcuiva șansa unei vieți lungi.
Nu aș vrea să o dau în bară cu asta. Știu cât de prețioasă poate fi o a doua șansă”, a spus Dyer într-un interviu pentru Daily Mail.