Kitty Cepraga, așa cum o știu oamenii de ani și ani, se află astăzi, 11 februarie, la ceas aniversar. Frumoasa vedetă împlinește vârsta de 43 de ani, deși, fizic, parcă nici nu se vede vreo urmă a trecerii timpului. Jovială și cu zâmbetul pe buze, actrița ne-a oferit un interviu spumos despre noul ei rol din filmul de comedie Pup-o, mă! 3 No…, provocare nouă din puncte de vedere profesional. Fără dar și poate, ne-a dezvăluit și cum petrece alături de Văru` Săndel, Cosmin Seleși și Alin Panc, în cea mai importantă zi din viața ei.
Celebra actriță Cristina Cepraga s-a întors în România pentru o perioadă nedeterminată, și, își petrece ziua de naștere într-o companie, spune ea, plăcută și inedită. Se cunosc de peste 20 de ani, dar niciodată nu au lucrat în această formulă. Însă, odată cu provocarea de a juca într-o comedie, rol pe care nu l-a interpretat niciodată de când a ieșit de pe băncile facultății, a venit și timp de a se regăsi pe același platou de filmare cu actori unul și unul: Văru` Săndel, Cosmin Seleși și Alin Panc.
Pup-o, mă! 3 No… este motivul pentru care, Kitty Cepraga va petrecere împlinirea celor 43 de ani, într-un loc inedit, la care nici nu se gândea în anii trecuți. Odată cu hotărârea de a renunța la viața în Italia, românca a trebuit să-și refacă întreg traseul vieții personale, dar și profesionale. Așa se face că, aflată la lansarea filmului The perfect escape, al regizoarei Cristina Jacob, a oferit un interviu, în premieră pentru FANATIK, în care ne povestește ce înseamnă existența ei în acest moment.
– Ce ne pregătiți și dumneavoastră pe plan profesional?
Momentan aștept să iasă premiera filmului în care joc și eu, care se numește, Pup-o, mă! 3 No… Are premiera în București în data de 17 februarie. Între timp mergem într-un tur în toată țara să-l promovăm. Sibiu, Baia Mare, Oradea și alte orașe.
– Cum vi se pare rolul pe care îl interpretați în comedia Pup-o, mă! 3 No…?
Este o premieră în totalitate pentru mine. Nu prea am mai făcut așa ceva. Comedii am mai jucat în facultate și, destul de puțin, deși teza mea de licență a fost în comedia de la arte. Oarecum paradoxal că nu am jucat în comedii așa de public de masă. Mi s-a părut foarte interesantă provocarea pentru că Alin Panc m-a întrebat dacă vreau să fac altceva decât am făcut până acum.
Personajul meu Lorette este o femeie care a trăit la Paris toată viața ei și a trecut să vorbesc cu un accent francez. Toate peripețiile pe care această femeie cosmopolită trăită la Paris le va avea în creierii munților din Răchițele suntt foarte funny.
– Cu cine a fost mai haios sau mai dificil să filmați pentru acest film?
Pentru mine, să lucrez cu Văru` Săndel, cu Cosmin Seleși și cu Alin Panc, care sunt un trio absolul delicios, atât pe ecran, cât și în viața de zi cu zi, a fost chiar o plăcere. Acum o să mergem să promovăm filmu, bucurându-mă că este și ziua mea de naștere. O să mi-o petrec împreună cu ei și este minunat. Sunt prieteni înainte de toate. Atunci când este la bază o prietenie foarte bună care durează de peste 20 de ani, cu siguranță că transpare asta și pe ecran.
Deci, dificil nu a fost să filmez cu niciunul dintre ei. Sunt foarte modești, umani. Oricine vine să facă o poză sau un autograf, sau chiar și cei care cer un sfat de la ei, sunt mereu foarte disponibili.
– Cum veți petrece de ziua dumneavoastră?
În Oradea o voi petrece. Evident cu echipa de filmare, cu colegii mei, și, din păcate, primul an departe de fetița mea, dar, aia e… suntem la muncă.
– Ați plănuit ceva special?
Aștept să văd dacă îmi fac o surpriză ei (n.r. râde), dacă nu, este suficient doar faptul că suntem împreună. Sunt de părere că, dacă-ți petreci ziua de naștere sau zilele importante în perioada unul proiect de promovare profesional, cu siguranță aduce și altele.
Eu acum sunt într-o perioadă de mutare în România. Sunt cu un picior la Roma și cu un picior aici. Faptul că sunt cu un proiect profesional mă bucură pentru că înseamnă că vor mai veni și altele.
– De ce ați luat decizia de a renunța la viața în afară pentru România?
Nu am luat o decizie, a venit pur și simplu organic, spontan pentru că am venit să-mi vizitez părinții și s-a întâmplat să vină pandemia. Atunci a trebuit, oarecum, să găsesc o soluție pentru ca micuța mea să meargă la grădiniță. Acum deja este la școală. Am găsit o școală italiană, copilul meu este deja în clasa a doua. Eu predau tot acolo actorie pentru cetățenii italieni aflați în România sau pentru românii care merg la această unitate de învățământ.
– După atâția ani și multe realizări nu a fost greu să renunțați și să reveniți în țară? Este vorba și de un copil la mijloc.
Este greu, dacă stai să te gândești din punct de vedere geografic, dar, totuși, meseria noastră, cu lucrurile bune și mai puțin bune, este o meserie de nomad. Este un job pentru care trebuie să fii mereu cu geanta în spate pentru proiectele tale profesionale.
Noi nu suntem angajați într-un teatru de stat sau a unei televiziuni, și atunci mergem acolo unde este de muncă. Nu am renunțat definitiv la Italia. Sunt și acum angrenată într-un proiect pe care trebuie să îl fac la vară, așa că, sunt mereu cu un picior aici și unul acolo.