La „Messidona” nu e bine să te duci cu sacul. După Camerun în 1990, s-a „născut” Arabia Saudită în 2022!

Hotărât lucru, „Messidonei”, adică Argentinei conduse de Leo Messi, astăzi și de Diego Maradona, ieri, nu-i plac debuturile cu „outsidere”, când santinelele surprizei patrulează pe miriște și mulțimea e avidă să petreacă idoli căzuți. La „Coppa del Mondo”, Camerunul lui François Omam-Biyik i-a reamintit lui Diego că este doar un om, iar astăzi, în Qatar, Al Shehri și Al Dawsari l-au transformat pe Messi în pretextul celei mai importante victorii din istoria fotbalului saudit.

„Messidona”, pomul lăudat care, pentru titlul mondial, are nevoie de… calmul englezesc. Arabia Saudită, un succes cât o istorie!

Cu sau fără atât de discutata gleznă a lui Leo Messi, norocul „pumelor” a fost în concediu medical. Sigur, se poate aminti faptul că superstarului sud-american i-a fost anulat un gol. De fapt, de trei ori a „vopsit” VAR-ul rezultatul final al meciului, pentru că sistemul video a scos de trei ori mingea din poarta saudiților.

În alte câteva rânduri, portarul Al Owais, Al Shahrani, cu coama lui clocotitoare și oare câți alți fotbaliști din trupa lui Hervé Renard au mai „scos” goluri ca și făcute… Însă, nu doar norocul le-a lipsit lui Messi &co, ci mai ales calmul. Paradoxal, însușirea primordială a rivalilor lor istorici, englezii…

Exact cum s-au derulat evenimentele în meciul disputat în 1990, pe stadionul „Giuseppe Meazza” din Milano, când François Omam-Biyik i-a administrat grațioasei campioane mondiale un gol aproape ireal, iar Diego și compatrioții săi n-au reacționat deloc „dumnezeiește”, ci s-au năpustit cu turbăciune cu oiștea-n gard, la fel, Argentina lui Messi a capotat atacând fioros, dar în derivă. A încercat Leo și cu capul, a tras din toate pozițiile, a pasat, a centrat, mai avea puțin și stătea și în poartă la contraatacurile saudite, dar tot nu i-a ieșit… Surpriza de proporții s-a produs, iar acasă, suporterii și mass-media argentiniană trăiesc clipe de coșmar!

Digi24.ro

Un cuplu care a cumpărat un conac vechi de 400 de ani a descoperit sub podeaua din bucătărie o comoară

„Messidona”, ca orice mit, este menit să aducă nu doar bucurie, ci și să trezească din străfunduri demonul surprizei, care dă peste cap calculele, hrănește speranțele celor mai puțin îmbrățișați de aripa geniului și trimite în delir pariorii curajoși până la stadiul de (aproape) inconștiență.

Fotbalul nu este frumos pentru că au pierdut Argentina, Maradona sau Messi, ori pentru că au învins, istoric și meritat Camerunul, Arabia Saudită, Omam-Biyik, Al Shehri și Al Dawsari, ci pentru că mereu vin din urmă lupii înfometați de legendă. A învățat lecția și Franța, cu Senegalul, prin 2002, dar din drag pentru admiratorii „Cocoșilor galici”, să nu anticipăm…

În Argentina – Arabia Saudită 1-2 nu „pumele” au pierdut, ci „șoimii verzi” au câștigat…

Firesc, se vorbește mult și cu sens despre înfrângerea Argentinei și mai ales despre faptul că însuși Leo Messi a fost considerat principalul vinovat la unul dintre golurile „șoimilor verzi”. Aceasta este „știrea zilei”. Și totuși, prea puține voci remarcă modul în care antrenorul Hervé Renard și-a educat echipa să reziste în fața dublei campioane mondiale, deși, pe final, meciul a semănat mai mult cu un război de gherilă.

În ultimele minute nu s-a mai putut vorbi despre disciplină tactică. Dar, până atunci, Arabia Saudită a știut să-și vadă interesul. S-a vorbit despre faptul că Renard se bazează pe jucătorii din campionatul intern, care nu ar putea rivaliza cu adversarii din grupă. Și totuși, saltul fotbalului saudit, în care s-au pompat miliarde dar și antrenori și jucători străini de calibru, care au plantat o anumită mentalitate, este rezultatul unui sistem bine pus la punct, ale cărui „vârf împins” este echipa națională. Aviz unor amatori… profesioniști de pe malurile Dâmboviței…

Digisport.ro

"Bijuteria" de 44 de milioane € de la Cluj-Napoca, transformată în mall. FOTO Noul proiect spectaculos

Pentru bucuria jocului de fotbal în sine, îndrăznesc să afirm că nu Argentina a pierdut, ci Arabia Saudită a câștigat. Indiferent cu cine „ținem” sau dacă ne convine un asemenea rezultat, chiar și din punctul de vedere al contextului social-politic, de care nu avem cum „divorța”, poate părea paradoxal cum selecționata asiatică a creat pe arena din Qatar o atmosferă… sud-americană, dar, cu siguranță, performanța este salutară.

Doar cu așteptări de la Leo, e greu să-ți cânte Lautaro „Marșul triumfal”

În 1990, când au pierdut la debut în fața „leilor neîmblânziți” din Camerun, „pumele” au ajuns până în finală. Acum, la Buenos Aires se vorbește, din nou, despre titlul mondial. Messi, starul lui PSG, este „pomul lăudat”, dar poate că îi lipsește ceva pentru a se transforma în Maradona anului 1986.

Poate că se așteaptă prea mult doar de la Leo și probabil că atunci când retinele înțepenesc asupra unui simbol, chiar asupra unui geniu, încărcătura devine mai puternică decât outsiderul din teren.

Suntem martori imperfecți, nu putem fi martori imparțiali, pentru că iubim fotbalul și ne adorăm idolii. Și totuși, idolatria pentru statistici și pentru calcule ne poate înșela. Argentina nu primise gol în ultimele cinci meciuri. Acum, a încasat două, pentru că o echipă de fotbal nu este creată dintr-un artist și zece cărători de pian.

Abia acum, după șocul produs de saudiți, acest Mondial devine din pasionant, pasional. Numai că, doar din pasiune și fără un strop de pragmatism împletit cu noroc, e greu ca, la final, să-ți cânte Lautaro, „Marșul Triumfal”.