La moartea lui Ionuț Popa: Gigi Becali încă nu a înțeles că Dumnezeu nu e Ionuț Luțu! Opinie dură pentru patronul FCSB

La ducerea lui Nichita Stănescu, poeta sârbă Desanka Maksimovic s-a ridicat din boală, s-a așezat la masa de scris și a născut un poem. Nichita îi bucurase pe mulți și îi fericește, în continuare, pe mulți. Prin talent, carismă și Dumnezeire.

Ionuț Popa era un tip, incontestabil, carismatic și talentat. Abatorul acesta nemernic, care se numește uzură, l-a topit. Globalizarea trăirilor l-a făcut să cedeze.

Voi fi sincer, dragi cititori. Deși sănătatea mă sâcâie, am onoarea să mă simt, măcar o clipă, în pielea poetei Desanka Maksimovic.

Andrei Dicu, între două stări, la moartea lui Popa: Ionuț, Gigi, coada de pește și realismul tardiv

Aparatul cardio-respirator al lui Ionuț Popa s-a oprit, deloc carismatic, în ziua în care Gigi Becali își dă bacalaureatul din nou, la o altă zi de naștere, trecând peste un an de viață care ar fi trebuit să-l învețe mai multe. Măcar faptul că sabia trebuie să mai stea și în teacă, în loc să fie fluturată prin aerul pe care el îl crede Cer.

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

S-a discutat despre faptul că Ionuț Popa și-a dorit enorm să antreneze Steaua (FCSB, nu contează…) și că Gigi nu l-a chemat. Asemenea lucruri se pot întâmpla în viață. Poate și unii dintre noi ne-am dori să primim premiul Pulitzer, dar picioarele noastre paralele depășesc, cu mult, drumul către respectivul trofeu. Viața, însă, nu este un trofeu. Vorba altui scriitor, „viața e vis”.

„Dacă mă pune Gigi Becali antrenor, mergem în Liga Campionilor!”, spunea Ionuț Popa. Hâtru cum era și cum rămâne a fi, prin 2016, a venit la interviurile de la finalul unui meci, îmbrăcat cu un tricou, cu emblema Stelei. „Îl am de la Tamaș”, a glumit. Viața e vis și e vie.

Mărturisesc că, spre rușinea mea ca jurnalist sportiv cu ceva ani în spate, nu l-am cunoscut personal pe Ionuț Popa. Îl cunosc, însă, acum. Cronologicește, iată, înainte a venit moartea și apoi viața.

Trăitorii sunt recompensați cu Moarte

Ionuț Popa suferea de mult timp. Pământul îl cerea, dar el se încăpățâna să rămână pipăibil cu mâna, cu sufletul și cu hazul. Și cu harul. Anul trecut, colegii de la FANATIK au publicat un articol în care se povestea cum Gigi Becali îi oferise un ajutor antrenorului care și-a dorit toată viața să pregătească echipa roș-albastră. Gigi are suflet. Dar numai când are chef.

Digisport.ro

FOTO "Arată dezgustător". S-a umplut de mușchi după retragere, dar un fost coleg l-a pus la punct: "N-aș face la fel"

Drama lui Ionuț Popa nu e legată de faptul că nu a ajuns să pregătească Steaua, la vremea aceea. Drama lui Ionuț Popa este că a fost și rămâne un Trăitor. Pe lumea asta, contemporană și bicisnică, Trăitorii sunt recompensați cu Moarte. Aici, acum, e cazul să fii pragmatic, rece, frust și cu ochii idolatru. Să „dai bine”, ca să câștigi bani, nu suflet.

Cum s-a năruit Gigi, de ziua lui…

Revenind la Nichita Stănescu, îmi amintesc unul dintre primele sale poeme: „Pe câmpu-nghețat caii mureau, câte unul/ În picioare, cu ochii deschiși, de piatră./ Vântul îi răsturna pe rând, câte unul/ Bubuiau pe rând câte unul,/ Eram copil pe atunci și mi-era frig…”. Există, dragi prieteni, o boemie a morții. Și un strigăt de ajutor, uneori neștiut, care-ți ajunge la urechi când e prea târziu.

În boemia morții sale, Ionuț Popa a ajuns să antreneze Steaua când i-a fost prea târziu Stelei. În schimb, Gigi Becali s-a năruit și el, culmea chiar de ziua lui. Pentru simplul motiv că, dincolo de parade și chiar de actele de întrajutorare pe care le face, n-a priceput, nici până la vârsta asta, că Dumnezeu nu este Ionuț Luțu sau Mache, adică un tip care îți ascultă „ordinele”. Dumnezeu este Ordinea Universală, în fața căreia ești umil, fericit și mai ales duios.

Cu moartea din moarte plecând, Ionuț Popa a ajuns să antreneze Steaua pentru că i-a dovedit iubire. Sunt puțini pe lumea asta, care nu se definesc ca mercenari ai sufletului.

Regimul lui natural de straniu personaj

În ziua în care m-am trezit la fel de năuc precum o poetă din Iugoslavia dărâmată, am înțeles un lucru. Straniul mesaj transmis de Dumnezeu este că trebuie să „faci” ceva atunci când trebuie și nu când „ai chef”. Dumnezeu a reușit să imprime verosimilitate și chiar un aer familiar faptelor noastre, însă, uneori, faptele noastre abuzează de ele însele. Nu, nu e prea… „adâncă”, stați liniștiți…

Există oameni care, prin natura lor… „bogată”, mă refer la fenomenul material, folosesc o parte din simțire, din trăire și aruncă restul la gunoi. Aristocrații autentici nu procedează la fel, pentru că știu că hrana, mai ales aceea spirituală, se numește „combustie”. Luxul și opulența sunt, adesea, păcate, nu pentru că, Doamne ferește, nu le-ai fi meritat prin trai cinstit, ci pentru că te folosești de ele pentru a epata. Și pentru a face promisiuni gratuite.

Imaterial, Ionuț Popa antrenează, în acest moment, Steaua. Sau FCSB, cum vreți… Problema vieții sale, dar și a lui Gigi Becali și poate a multora dintre noi este că atunci când lași lucrurile „în coadă de pește”, când nu-ți rezolvi viața la timpul potrivit, rămâne loc de moarte. Din toate punctele de vedere. Și mai ales… de supoziții.

În regimul lui natural de straniu personaj, Ionuț Popa caută și acum limba vorbită a coborârii ego-ului către vis și mai ales a împlinirii cea de pe urmă. Este un soi de realism, e drept, ușor tardiv.

Numai caii mor în picioare, cu ochii de piatră…