Lacrimile unui campion. Povestea emoționantă a lui Alex Bologa, judokanul nevăzător care a câștigat aurul la JO de la Paris

Alex Bologa a devenit, la vârsta de 29 de ani, al doilea campion paralimpic din istoria României. Sportivul a fost nevoit să treacă prin cumpenele vieții încă de la o vârstă fragedă, când și-a pierdut complet vederea. Asta nu l-a oprit, ba l-a ambiționat și mai mult să își trăiască viața la maximum. A început cu înotul, iar apoi a trecut la judo. În paralel cu sportul de performanță, a făcut și școală, chiar dacă asta a însemnat ca îi rămânea foarte puțin timp liber. FANATIK vă prezintă povestea emoționantă a lui Alex Bologa, povestită chiar de omul care a câștigat aurul olimpic la Paris.

Lacrimile lui Alex Bologa, campionul paralimpic de la Paris: „În urma unei operaţii, am rămas nevăzător complet la 6 ani”

Alex Bologa nu s-a născut nevăzător. Din cauza unei infecţii în timpul sarcinii mamei sale, vederea i-a fost afectată, iar medicii au descoperit prea târziu acel microb: „Eu nu văd de la vârsta de 6 ani. Am avut o intervenţie în Belgia care nu a reuşit. Am avut probleme de vedere dinainte. În urma operaţiei din Belgia am rămas nevăzător complet, la vârsta de 6 ani”, a povestit Bologa.

Dar micuţul Alex nu a fost atât de afectat de această veste la fel ca şi familia lui şi explică faptul că altfel simţi traumele când eşti copil: „Întotdeauna este altceva să te adaptezi atunci când eşti copil decât, de exemplu, când pierzi un simţ sau ai avut un accident sau o traumă la vârsta adultă. Când eşti copil te adaptezi mai uşor şi găseşti soluţiile mai uşor”.

Alex Bologa: „Când am intrat în sala de judo prima dată, am simţit că e locul meu”

În ciuda dificultăţilor, ambiţia lui Alex Bologa de a-şi trăi viaţa la maximum a rămas neschimbată. Astfel că prima dată a fost la înot, apoi la vârsta de 13-14 ani a trecut la judo: „De pe la 8-9 ani am început să fac înot. Făceam ca orice copil, pentru a fi la un sport. Până pe la 13-14 ani, când, în urma unei selecţii efectuate de antrenorii clubului U Cluj, Csókási Eniko şi Geanina Andreica, am fost selectat pentru judo de la şcoala de deficienţe de vedere din Cluj. Mi-a plăcut de la început să fac judo. Practic, de când am intrat în sală pentru prima dată am simţit că e locul meu. Primul meu concurs a fost la Baia Mare, în 2013. Undeva prin martie”, a povestit Alex Bologa. Iar ascensiunea sa avea să fie fulminantă.

Digi24.ro

ANALIZĂ Drona „cu fir”, noua armă a războiului din Ucraina: Nu poate fi bruiată și e deja folosită de militarii ruși și ucraineni

„Am prins ultimul loc calificabil la Rio!”

Prima participare la Jocurile Olimpice a fost în 2016, la Rio de Janeiro. Între primul concurs şi JO au fost doar 3 ani, interval în care Alex Bologa a reuşit să intre între cei mai buni din lume: „Cum a fost totul? Am început la Baia Mare. Aveam deja 17 ani, eram în creştere. Atunci era prima competiţie. A urmat după aceea, Campionatul Mondial de Juniori, unde am luat locul 2.

În 2014 începeam deja să merg la seniori. Am obţinut mai multe medalii de atunci, la diverse competiţii. Eu am prins ultimul loc calificabil pentru Jocurile Paralimpice de la Rio. Am avut noroc că au fost supendați ruşii, că aşa am prins eu lotul. Dacă ţin bine minte, a fost suspiciune de doping cu meldonium. Şi au fost suspendaţi pentru Jocurile Olimpice. Un rus a fost descalificat și la categoria mea şi am urcat eu în locul lui”.

Munte de ambiţie, şcoală şi antrenamente: „Mă trezeam la șase dimineața şi mă culcam la zece seara”

Programul de pregătire a fost foarte intens, având în vedere că Alex Bologa era în acelaşi timp student al Facultății de Psihologie și Științe ale Educației. Alterna antrenamentele şi cursurile în fiecare zi: „Eu la Rio eram deja student. A fost dificil pentru că dimineaţa mergeam la antrenamente de la șapte dimineaţa, apoi mergeam la şcoală. După amiază mergeam din nou la antrenament. Mă trezeam dimineaţa la șase şi seara la zece mă duceam la somn.

Aveam un program foarte încărcat. Dar mi-am dorit dintotdeauna să ajung la Jocurile Olimpice şi, mai ales, să obţin o medalie. Când am văzut că merge şi că am obţinut o medalie, mi-am dorit mai mult. Am zis că dacă tot am luat bronz, am o carieră în faţă, sunt tânăr, pot să obţin aurul”.

Digisport.ro

Gică Hagi a făcut anunțul despre Ianis

Eu am nişte principii. Atâta timp cât mori în sală, ţi-e uşor la concurs. Trebuie să ai răbdare în sală, să munceşti. Clar, la Jocurile Olimpice, la Mondiale, trebuie să fii şi talentat şi muncitor. După aceea urmează sportivii muncitori şi pe ultimul loc sunt cei talentaţi” – Alex Bologa

„Nu ştiam eu cum e la Jocurile Olimpice. Nevăzând…”

Deşi a participat la sute de concursuri, competiţia de la Rio de Janeiro a fost una dintre cele mai intense din viaţa lui, pe care a povestit-o cu lux de amănunte: „Practic, pornisem de pe ultimul loc. Nu îmi dădea nimeni şanse şi nici nu ştiu cât s-au pregătit adversarii pentru mine. Fiind pe ultimul loc, de obicei pentru adversarii foarte slabi nu ai timp să te pregăteşti… «Bă, îl bat pe ăsta că e mai slab, tânăr, neexperimentat»…

Şi atunci, pentru mine a fost un avantaj. M-am pregătit foarte bine pentru fiecare adversar. Am avut în primul meci cu sud-coreeanul Lee Minjae, pe care îl învinsesem anterior şi eram sigur că o să o fac şi la Rio. Apoi am avut meci cu algerianul Mouloud Noura, campionul olimpic en-titre. Mă gândeam că nu s-a pregătit neapărat pentru mine. Am mers pe tactica noastră, am încercat să îl surprindem la primele atacuri, să le facem foarte rapide, cumva să câştig meciul cât mai repede și mi-a ieşit. Am pierdut în semifinală cu un sportiv din Japonia. Era mai experimentat şi eu mă speriasem că pot să ajung în finală.

Pentru bronz am luptat cu un sportiv din Uruguay, Henry Borges. L-am strangulat la prima fază. A fost ippon. Practic, 20 de secunde a durat tot meciul. A fost ceva unic, pentru mine, ca trăiri, a fost prima medalie. Cele mai frumoase trăiri, chiar dacă la Paris am obţinut aurul. Dar faptul că a fost prima medalie, că veneam de nicăieri… A fost o surpriză, amintiri foarte frumoase. Să urc pe podium a fost ceva unic. Nu ştiam eu cum e la Jocurile Olimpice. Nevăzând… Că dacă poţi să te uiţi, mai vezi la televizor. Dar la mine, a fost, aşa, o trăire unică”.

Alex Bologa: „La Tokyo a fost trist. Când alergai pe banda rulantă, îţi ziceau să îţi pui mască”

Imediat după Rio, Alex Bologa şi-a setat ca obiectiv câştigarea medaliei de aur la Jocurile Olimpice. În următorii ani medaliile au curs, dar pandemia l-a tras înapoi: „În 2017 am reuşit să obţin prima medalie la Campionatele Europene. Eram tot la categoria 60 de kilograme, cea mai mică. Au urmat multe medalii, în 2019 iar am reuşit să devin campion european.

Apoi a urmat pandemia. Eram pregătit pentru Jocurile Olimpice şi pandemia mi-a tăiat din formă. Nu am putut să mă pregătesc. La judo ai nevoie de adversari ca să te pregăteşti, de grup. Nu îţi dădeau voie. Eu făceam pregătire fizică, dar ce poţi să faci de unul singur? În 2021 am făcut pregătirea la începutul anului. Am intrat şi în carantină pentru două săptămâni după o competiţie din Georgia. A fost o perioadă grea şi mă bucur că am reuşit să trec peste”, a povestit Alex Bologa.

Jocurile Olimpice, disputate în condiţii de pandemie, nu au avut aceeași strălucire: „La Tokyo a fost cumva trist… Nefiind spectatori, când alergai pe bandă în sala de forţă, îţi ziceau să îţi pui mască. A fost groaznic. Mulţi sportivi aşteaptă o viaţă întreagă să ajungă la Jocurile Olimpice. Iar să mergi şi să ai o atmosferă ostilă nu e prea plăcut. Eram mulţumit cu bronzul, împăcat, dar nu pe deplin mulţumit. Îmi doream să fiu pe primul loc”.

Aurul olimpic, visul suprem: „Realizezi că mai sus nu poţi să ajungi!”

Alex Bologa a hotărât să urce în categorie, la 73 de kilograme, iar la Jocurile Olimpice de la Paris a ajuns din postura de campion mondial. Împreună cu antrenorul Tamas Gergely, care reprezintă o parte importantă a succesului lui Bologa, au studiat fiecare adversar, astfel că la Jocurile Paralimpice de la Paris, Alex a dominat competiţia de judo.

„Am hotărât să urc în greutate, la 73 de kilograme. În 2022 am luat aurul la Europene şi bronzul la Baku, la Mondiale. În 2023 din nou am luat mai multe medalii şi mi-am spus că am luat aur la atât de multe competiţii, sunt numărul unu în clasament, am toate şansele să devin campion olimpic la Paris.

Iar la Paris a fost o competiţie exact cum mi-am propus de acasă. Ne-am pregătit foarte bine pentru fiecare adversar, i-am studiat pe fiecare în parte. Pentru toţi aveam o tactică şi atunci când te pregăteşti foarte bine, îţi pui foarte bine planul pentru fiecare oponent, emoţiile dispar. E ca şi cum te pregăteşti foarte bine pentru examen şi ştii că nu au cu ce să te surprindă. A fost un sentiment unic să câştig aurul olimpic. Realizezi că mai sus nu poţi să ajungi şi acolo e ţelul fiecărui sportiv, să fie pe primul loc la Jocurile Olimpice şi să reuşească să se bucure de acele momente extraordinare”.

• 3 medalii olimpice are în carieră Alex Bologa: bronz la Rio 2016, bronz la Tokyo 2020 și aur la Paris 2024

„În prima zi după ce am venit de la Paris, am fost la antrenament”

Chiar dacă a câştigat tot ce se putea câştiga, Alex Bologa nu vrea să se oprească aici. Nu este adeptul vacanţelor lungi, aşa că a doua zi după ce s-a întors de la Jocurile Olimpice de la Paris a fost la antrenament! Următorul mare obiectiv pentru Alex sunt Jocurile Olimpice de la Los Angeles, acolo unde vrea să îşi apere titlul olimpic:

„Eram obişnuit cu evenimente, cu interviuri, dar nu avusesem atâtea. Cumva, a crescut expunerea mea în media. Îmi doresc să rămân cât mai mult timp aici. Cariera unui sportiv e ca o piramidă. Urci constant, ajungi în vârf şi apoi cobori. Încerc să mă păstrez cât mai mult în vârf şi în momentul în care voi simţi că scad nivelul şi o să am rezultate mai puţin bune, o să fac un pas în spate. Următorul obiectiv este Los Angeles 2028. Mai este drum lung până acolo, avem Campionate Europene, Mondiale”

Până atunci, își amintește că „În prima zi după ce am venit de la Paris, am fost la antrenament. Am aterizat seara şi a doua zi am fost la antrenament. Am fost în vacanţă, dar eu consider că trebuie să ai vacanţe nu foarte lungi pentru că îţi ieşi din forme şi ritm. Mai bine îmi iau mai multe vacanţe de o săptămână decât vacanţe de două-trei luni. Mai bine am trei vacanţe de o săptămână decât una de o lună”.

După ce se va retrage din activitate, Alex Bologa vrea să rămână tot în slujba sportului şi speră să poată dezvolta latura paralimpică, în condiţiile în care România are foarte puţini oameni cu dizabilităţi care să se îndrepte spre sport.

Viitorul lui Alex Bologa se leagă tot de sport: „Am început şcoala de antrenori”

Alex Bologa va rămâne aproape de sport şi după retragerea din activitate. A început deja şcoala de antrenori şi vrea să fie un sprijin pentru viitorii sportivi paralimpici din România: „Am început şcoala de antrenori şi vreau să dezvolt această latură, acest proiect paralimpic. Avem foarte mare lipsă, la nivel naţional, de sportivi. Trebuie să ne dea de gândit că România merge cu 6 sportivi la Jocurile Paralimpice, când ţări vecine merg cu 30-40 de sportivi. E vorba de infrastructură, nu avem o şcoală de antrenori pentru sportivi paralimpici. Nu avem infrastructură accesibilizată, un sistem pus la punct care să aducă oamenii cu dizabilităţi înspre sportul de performanţă. Cu ceilalţi sportivi nu ne întâlnim decât la Jocurile Paralimpice”.

Îmi place muntele, îmi place şi marea. Depinde de moment, cât sunt de obosit. Dacă îmi propun să vizitez, îmi place să merg la munte. Când vin după o perioadă de pregătire, prefer să stau pe plajă la mare” – Alex Bologa

Sensei Tomi, omul cheie: „Alex este un exemplu pentru noi!”

Unul dintre oamenii cheie în succesul lui Alex Bologa este antrenorul Tamas Gergely. Sensei Tomi este alături de Bologa de mulţi ani şi chiar dacă la început nu avea experienţă în lucrul cu sportivi nevăzători, acest lucru nu l-a împiedicat să ajungă cu Alex Bologa pe cele mai înalte culmi:

„Nu aveam nicio experienţă de lucru cu atleţi nevăzători şi cu deficienţe de vedere, a fost o provocare pentru mine. La acea vreme, nu îmi doream cu adevărat să fiu antrenor, dar acest proiect era ceva ce îmi doream foarte mult să fac, fiind în condiţii speciale. Am acumulat experienţă mergând în tabere de antrenament şi competiţii, cunoscând alţi antrenori cu experienţă din întreaga lume. De atunci, îmi place să lucrez cu ei, mai ales cu Alex, el este un exemplu şi pentru noi, făcând toată această muncă cu devotament şi ambiţie. Personal, îmi place să lucrez cu el, este o parte importantă din viaţa mea, nu doar în dojo. Este un fel de relaţie pe viaţă pentru noi”.

Părinţii, nevoiţi să plece în străinătate: „Au rămas fără loc de muncă!”

Alex Bologa a fost nevoit să crească departe de părinţii săi. Pentru a putea întreţine familia, au fost nevoiţi să plece la muncă în străinătate. Alex a plecat din fragedă pruncie la Cluj-Napoca, pentru că acolo a fost cea mai apropiată şcoală specială pentru nevăzători: „Eu sunt dintr-un sat din Sălaj. În momentul în care mi-am pierdut vederea, părinţii s-au interesat de o şcoală specială pentru nevăzători la care aş putea merge, ca să fac şi eu o şcoală. Iar cea mai apropiată a fost în Cluj. Practic, eu am stat aici (n.r. – în Cluj), veneam doar în weekend-uri acasă. Ei au rămas fără loc de muncă şi au trebuit să plece în străinătate, cum au fost mulţi români atunci, în 2004, 2005”, a povestit campionul paralimpic de la Paris.

Cum a trecut peste momentele de cumpănă: „Cu cât e mai greu, cu atât te obişnuieşti mai bine cu el”

Viaţa lui Alex Bologa n-a fost una simplă şi deseori a trebuit să treacă prin momente de cumpănă. Spune că nu a avut niciodată instinctul de a se retrage, deşi a dat de multe ori de greu: „Ce nu te omoară te întăreşte. Cu cât îţi e mai greu, cu atât te obişnuieşti mai bine cu el. După ce te adaptezi, dai de lucruri mai simple. Ţi-e mai uşor să faci faţă. Trecând prin şcoală, antrenamente, cantonamente, pe mine m-a călit şi m-a ajutat să fiu sportivul care sunt azi. Nu pot să zic că a fost un moment în care voiam să renunţ. Am avut momente grele, mai puţin grele, dar atâta timp cât ai persoane în spate care te susţin şi cred în tine, îţi propui să fii acolo sus”.

• 29 de ani are Alex Bologa, campionul paralimpic la judo la JO Paris 2024
  
• 73 de kilograme este categoria la care a obţinut aurul olimpic
• 6 ani avea Alex Bologa când şi-a pierdut vederea