Mulți dintre cei care au văzut deja lacul spun că este o adevărată oază de liniște. Te încarcă sufletește într-un mod pozitiv, iar frumusețea pe care o are te face să-ți iei cu greu privirea. Care este legătura destinației cu marele scriitor Mihail Sadoveanu?
Lacul Oașa sau ”mărgăritarul” de pe Transalpina, așa cum îl mai știu unii, este o opțiune foarte bună pentru cei care vor să se detașeze de grijile cotidiene sau să se bucure de natură departe de agitația urbană. Ascuns în creierul Munților Șureanu te va fascina prin aspectul său deosebit.
Lacul Oașa este printre marile puncte de atracții ale României. Este traversat de Transalpina și menținut de un baraj construit în perioada anilor ’70. În spatele lui se deschide panorama lacului de acumulare în care se oglindesc crestele a peste 2.000 de metri.
Transalpina este unul dintre cele mai renumite drumuri montane ale României și leagă ținuturile Sibiului de sudul României, străbătând Munții Parâng. A fost amenajată din anii ’30 și asfaltată pe întreaga lungime, de circa 150 de kilometri, abia în anii 2000, notează Adevărul.
Pe o porțiune de 150 de kilometri, atingând altitudini de peste 2100 de metri și coborând spre localitatea Novaci, din județul Gorj, Transalpina traversează întinderi uriașe de pădure, cutreieraterate rar de oameni. Însă, în ultimele decenii, de când amatorii de drumeții i-au descoperit frumusețea, este tot mai străbătută.
Transalpinei i se mai spune și ”Drumul regelui”, iar în zona sa mai poate fi vizitată și Mănăstirea Oașa. De altfel, lacul poate fi admirat de peste șoseaua care trece peste barajul acestuia și ocolește apoi lacul de acumulare, înainte de sosirea la Obârșia Lotrului.
Când afară este iarnă, ruta DN 67 C este închisă pe tronsonul dintre Obârșia Lotrului și Rânca, dar turiștii pot ajunge ușor pe malul lacului Oașa și apoi au posibilitatea de a urca pe un drum forestier spre Domeniul Schiabil Șureanu.
În trecut, în amonte de baraj, lacul era cunoscut drept ”Valea Frumoasă” și l-ar fi inspirat pe scriitorul Mihail Sadoveanu în anumite opere ale sale. Ar fi scris ”Valea Frumoasei” (1938) și ”Poveștile de la Bradu’ Strâmb (1941), fiind fascinat de priveliște.
”Se află undeva în Ţara Ardealului, între ţinuturile Inidoarei şi Albei, o apă viforoasă; oamenii dinspre câmpie îi zic Sebeşul, cei mai vechi de pe înălţimi îi zic Frumoasa. Acolo-i împărăţia sălbăticiunilor, cât ţin munţii şi sihlele”, descria Mihail Sadoveanu locul din munți, retrăgându-se la o cabană pentru a cutreiera apoi ținutul la vânătoare de cocoși de munte.