Înaintea amicalului Georgia – România, programat să se dispute marţi, de la ora 20:00, FANATIK îţi prezintă o legătură neştiută între cele două ţări. Totul a pornit la începutul secolului al XVIII-lea, după un schimb de scrisori între Regele Vahtang al VI-lea şi Constantin Brâncoveanu.
Între 1705 şi 1706, regele Vahtang al VI-lea şi Constantin Brâncoveanu au avut un intens schimb de scrisori, principalul subiect fiind posibilitatea înfiinţării unei tipografii la Tbilisi. Anterior, în 1704, fratele regelui lui Vahtang al VI-lea călătorise în Muntenia şi îl întâlnise pe Antim Ivireanul, care din 1691 conducea tipografia domnească din Bucureşti, rol pe care i-l încredinţase domnitorul Ţării Româneşti.
În acel moment, Ţara Românească avea o tradiţie îndelungată în privinţa tiparului. Prima tipografie românească fusese deschisă în 1508, la Târgovişte, sub îndrumarea meșterului tipograf Macarie. Se întâmpla la doar câteva decenii după ce Johannes Gutenberg revoluţionase tiparul prin introducerea presei cu litere mobile din metal.
În 1707, Constantin Brâncoveanu l-a trimis, la Tbilisi, pe tipograful Mihail Ștefan, unul dintre cei mai buni ucenici ai lui Antim Ivireanul, pentru înfiinţarea unei tipografii cu caractere georgiene. Acesta fusese născut în Transilvania şi era fiul renumitului tipograf Ştefan, care tipărise, în 1648, „Noul Testament de la Bălgrad” la Alba Iulia.
La Tbilisi, Mihail Ştefan a ajuns cu o tiparniţă, instrumente de lucru şi o cantitate considerabilă de hârtie, dar şi cu o echipă întreagă de tipografi români. La scurt timp, pe malul stâng al râului Kura a fost construită prima tipografie cu caractere georgiene.
La doi ani distanţă de la plecarea din Ţara Românească, Mihail Ştefan a tipărit, la Tbilisi, Evanghelia în limba georgiană. Două exemplare au fost trimise în Ţara Românească de regele Vahtang al VI-lea, una pentru Constantin Brâncoveanu, cealaltă pentru Antim Ivireanul. La finalul primilor trei ani de activitate, la tipografia din Tbilisi au fost tipărite 14 cărţi şi, în plus, tipografii georgieni au început să înveţe meşteşugul.
Tipografia înfiinţată în 1709 a funcţionat până în 1722, iar pe lângă cărţile bisericeşti, aici au fost tipărite şi primele cărţi laice. Un exemplu în acest sens este „Viteazul în piele de tigru”, poemul epic naţional georgian scris de Șota Rustaveli în 1180. În semn de omagiu pentru contribuţia română în istoria Georgiei, în Piața Iraclie al II-lea din Tbilisi a fost ridicat un monument care aduce aminte de prima tipografie cu caractere georgiene.
Născut la mijlocul secolului al XVII-lea, Antim Ivireanul este considerat o personalitate culturală de marcă pentru literatura română veche. Chiar dacă locul şi data naşterii nu sunt cunoscute cu exactitate, acesta şi-a atribuit originea georgiană numindu-se, în diverse lucrări, drept „Antim georgian de neam” sau „Antim ieromonahul, tipograful din Iviria”.
Spre finalul secolului al XVII-lea, Constantin Brâncoveanu l-a adus pe Antim Ivireanul în Ţara Românească şi, în 1694, a fost numit egumen la Mănăstirea Snagov. De asemenea, a tipărit peste 50 de cărţi la Bucureşti, Snagov, Râmnicu Vâlcea sau Târgovişte. Pe 28 ianuarie 1708, Antim Ivireanul a fost ales mitropolit al Ungrovalahiei, rol pe care l-a avut până în 1716.
În toamna lui 1716, Nicolae Mavrocordat, primul domnitor fanariot, l-a înlăturat din scaun, după ce îl pusese, temporar, domn pe Pătrașcu Brezoianu. Condamnat la exil pe viaţă, într-o mănăstire de la Muntele Sinai, Antim Ivireanul a fost ucis de turci. În 1992, Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat şi este prăznuit în fiecare an pe 27 septembrie.