Legea educației este cel mai modificat act normativ din România. Soarta elevilor și a studenților, decisă de toanele parlamentarilor

Procesul de naștere al actualei legi a educației a fost la fel de laborios precum cea cu care Ministerul Educației vrea să o înlocuiască, cu consultări, dezbateri, negocieri, urmate de angajamentul solemn al partidelor că nu o vor modifica. Însă după adoptare a urmat un adevărat masacru legislativ, astfel că în 12 ani Legea 1/2011 a fost modificată de nu mai puțin de 116 ori.

Pactul pentru Educație, o hârtie fără valoare

Speranțele că noul cadru legislativ va contribui la stabilitatea sistemului de educație și la rezolvarea problemelor învățământului românesc par lipsite de fundament ținând seama de ce s-a întâmplat cu actuala lege a educației. Învățământul a fost o preocupare și pentru fostul președinte Traian Băsescu, nu doar pentru Klaus Iohannis, numai că primului nu i-a luat șapte ani să vină cu o propunere concretă.

În primul mandat, Băsescu a dispus formarea unei Comisii prezidențiale pentru analiza și elaborarea politicilor din domeniile educației care, în iulie 2007, a publicat un raport în baza căruia ar fi trebuit elaborată noua lege a educației. Însă înainte de a trece la elaborarea proiectului, președintele Băsescu a vrut să se asigure că actul normativ va rămâne în vigoare indiferent de schimbările de guvern astfel că a convins partidele parlamentare să semneze Pactul pentru Educație, care conținea un șir de angajamente care au fost ulterior încălcat aproape toate.

„Conştienţi de faptul că România este o ţară care se confruntă în momentul de faţă cu riscuri majore, întrucât sistemele educaţiei şi cercetării nu corespund cerinţelor minime ale unei societăţi şi economii europene, în care cunoaşterea este marfa cea mai de preţ şi sursa cea mai importantă a dezvoltării economico-sociale şi personale,
Preocupaţi de riscul ca decalajul cultural faţă de ţările membre ale Uniunii Europene să crească,
Îngrijoraţi de perspectiva ca generaţiile viitoare să fie la maturitate din ce în ce mai puţin competitive pe piaţa muncii şi tot mai puţin pricepute în gestionarea vieţii personale,
Convinşi că, fără o intervenţie decisă şi coerentă, riscăm ca economia să stagneze, ca dependenţa noastră de inovaţiile venite din afară să sporească, iar democraţia să funcţioneze cu sincope,
Noi, reprezentanţii partidelor politice parlamentare, ai instituţiilor şi organizaţiilor subsemnate, ne angajăm solemn ca, în toate acţiunile noastre viitoare referitoare la educaţia naţională, să urmărim atingerea următoarelor obiective”, scria în preambulul Pactului Național pentru Educație.

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

Urma enumerarea obiectivelor esențiale ale pactului, care nu au fost îndeplinite, mare parte din ele, nici până în ziua de astăzi:

• modernizarea educaţiei în perioada 2008-2013;
• asigurarea în perioda 2008-2013 a unui minim de 6% din PIB pentru educaţie;
• transformarea educaţiei timpurii într-un bun public, garantarea unei educaţii şcolare obligatorii de 10 ani şi a unui acces neîngrădit la educaţie gratuită de 13 ani;
• descentralizarea financiară, definirea politicii de resurse umane şi adaptarea curriculumului în funcţie de nevoile specifice fiecărei comunităţi;
• adoptarea principiului “finanţarea urmează elevul” în învăţământul primar, gimnazial şi liceal, respectiv a principiului “finanţării multianuale pe cicluri de studii şi bazat pe proiecte” în învăţământul universitar;
• adoptarea unei carte a drepturilor şi libertăţilor educaţiei;
• definirea unor zone de educaţie prioritară, pentru a depăşi decalajul care separă în mod dramatic mediul rural de cel urban sau diferite categorii de cetăţeni români.

Pe pact și-au pus semnătura, în numele formațiunilor lor politice, președinții Mircea Geoană (PSD), Emil Boc (PDL), Călin Popescu-Tăriceanu (PNL), Corneliu Vadim Tudor (PRM), Marko Bela (UDMR), Daniel Popa (PC) și Varujan Vosganian (minoritățile naționale), la care s-a adăugat semnătura președintelui Traian Băsescu. Ceremonia semnării a avut loc cu fast pe data 5 martie 2008.

Legea educației, modificată de 116 ori

Ulterior, a fost nevoie de aproape trei ani pentru ca Legea educației să fie adoptată la începutul anului 2011. Actul normativ prevedea obligativitatea alocării anuale a 6% din PIB pentru educație și 1% pentru cercetare. Nici măcar un singur an această prevedere nu a fost aplicată întrucât guvernele succesive au prorogat anual această obligație pe care o aveau. Inițial, a fost invocată criza economică din acei ani, însă ulterior guvernanții nici măcar nu s-au mai obosit să justifice prorogarea. Astfel, pentru anul în curs este alocat un procent de 2,1% din PIB, cel mai mic de la Revoluție, la care se adaugă sume gestionate de administrațiile locale și sursele de venituri proprii ale unităților de învățământ, astfel că procentajul final este de 3,2% din PIB.

Digisport.ro

FOTO Cine este modelul care i-a ”furat” inima lui Jude Bellingham: este cu 5 ani mai mare decât starul de la Real Madrid

Însă nu doar prorogarea acestei prevederi a dinamitat stabilitatea sistemului, ci repetatele modificări ale legii, fie prin alte legi, fie prin ordonanțe de urgență. Legea educației a fost practică hăcuită prin 116 de alte acte normative. Procesul a început timid cu doar două modificări în anul 2011, modificări ce vizau aspecte minore sau remediau unele scăpări ale legii inițiale. Însă deja din 2012, modificările erau de esență. Astfel, a fost permis în continuare universităților mici, cu reputație științifică redusă, să organizeze în continuare programe de masterat sau chiar de doctorat.

Acesta a fost începutul unui val de modificări din ce în ce mai numeroase cu fiecare. Vârful a fost atins în 2020 cu nu mai puțin de 18 modificări, după care au urmat 12 modificări în 2021 și 17 în anul trecut. Iar acestea sunt doar modificările adoptate de către Parlament sau de către Guvern, însă numărul proiectelor de lege depuse și care au fost respinse este mult mai mare. Practic, mai toți parlamentarii au avut câte o idee privitoare la reformarea sistemului de educație.

În 2014, Klaus Iohannis a devenit președinte după ce promisese în campanie o nouă reformă a sistemului de învățământ, proiectul „România Educată”. Abia după șapte ani, Iohannis a publicat proiectul, timp în care numărul modificărilor legislative a crescut constant de la an la an. Noul proiect de lege a educației este acum în dezbatere parlamentară. Rămâne de văzut dacă, după adoptare, va rezista în aceeași formă.