Polonezii au investit sume uriașe în ultimii ani pentru a micșora decalajul față de campionatele strălucitoare ale Europei. Stadioane noi și pline, jucători și antrenori cu CV-uri importante, recompense pe măsură. Totul pentru ca imnul Champions League să se audă din nou în Polonia. Au trecut 10 ani de când un club din Ekstraklasa a jucat ultima oară în faza principală din Champions. Legia Varșovia a pătruns în vechiul sistem cu grupe în 2016. Este o chestiune de timp până când situația se va schimba radical, crede Octavian Moraru, managerul sportiv al Oțelului și fost conducător al lui Radomiak Radom, club de primă ligă din Polonia.
Octavian Moraru a început să lucreze la Radomiak în 2020, în perioada pandemiei. Cu el manager, echipa a promovat în prima ligă și a avut un sezon excelent, care le-a atras atenția marilor cheltuitori din campionat. Legia Varșovia, echipa cu cel mai important brand din ligă, s-a interesat de o colaborare cu Moraru, dar lucrurile nu s-au legat. Fost conducător și la Gaz Metan, Hermannstadt, U Cluj și Poli Iași, Moraru a văzut de aproape transformarea fotbalului polonez.
„S-a dezvoltat foarte mult în ultimii ani. Când m-am dus acolo, Radomiak era un club mic. Așa cum s-a ridicat această echipă, așa s-au ridicat multe altele, la un nivel mult mai mare. Radomiak și-a construit un stadion de 40 de milioane de euro din banii primăriei, iar Ministerul Sportului a investit într-o bază de antrenament. A costat 17 milioane de euro”, explică Moraru în exclusivitate pentru FANATIK.
Edward Iordănescu, fostul selecționer al României, a început campania trecută pe banca Legiei Varșovia. Așa cum declara și el după experiența pe care a trăit-o în Polonia, nivelurile financiar și organizațional ale Legiei depășesc cu mult posibilitățile actuale ale fotbalului din România.
„A văzut și Edi, Legia e un colos. Cred că bugetul pentru sezonul trecut a fost de 64 de milioane de euro. Acum a mai scăzut, dar pe la 50 de milioane tot ajunge. Diferența față de România e mare de tot. Infrastructura nu se compară, apoi te uiți la ce jucători pot să acceseze, câți oameni vin la meciuri. Numai Radomiak, o echipă mică, a produs două milioane de euro doar din bilete anul trecut. Gândiți-vă că Wisla avea și în liga a doua o medie de spectatori de peste 25.000”, întărește Moraru.
Până la finalul campionatului 2026-2027, meciurile din Ekstraklasa se văd la Canal+ Polska și la TVP Sport, postul de sport al televiziunii publice poloneze. Acesta din urmă difuzează un singur meci pe etapă.
Din 2027, suma e așteptată să crească exponențial. În România, drepturile TV costă puțin mai mult de jumătate față de Polonia, adică 33 de milioane de euro.
„Vin banii din drepturile TV, apoi sponsorii Ligii aduc și ei sume suplimentare pentru fiecare club. Radomiak încasează un milion de euro de la sponsorul de tricou. Legia, Wisła, Lech ajung la cu totul alte sume. Autoritățile locale pompează și ele bani. Uite, dau exemplul lui Slask, unde vin vreo 6-7 milioane de la primărie. Wisla are 120 de firme care o sponsorizează. Wieczysta Krakow, unde antrenează Kopic, este deținută de proprietarul celei mai mari rețele de farmacii din Polonia. Are un buget de 27-28 de milioane de euro. Sunt și fonduri de investiții străine care vor să intre pe piața poloneză”, detaliază Moraru.
Mai ales datorită rezultatelor obținute în Conference League, Polonia și-a ridicat mult coeficientul și a reușit să urce cu două cluburi în preliminariile Champions. În 2025, a avut două sfertfinaliste în Conference, pe Jagiellonia și pe Legia. În 2023, Lech Poznan s-a oprit în aceeași fază a competiției.
„Atunci când am început să muncesc în Polonia, România era deasupra Ekstraklasa la coeficienți. Acum, ei sunt mult, mult peste. Uitați-vă ce greu pătrund echipele din România până și în Conference. Polonia nu e departe de momentul în care va aduce o echipă sau chiar două în Champions League. Își permit deja multe echipe să dea salarii de peste un milion de euro. Sunt mulți investitori privați care dau bani. Widzew cred că a dat vreo 25 de milioane pe transferuri în ultimul an”, argumentează Moraru.
Cluburile din Polonia care nu fac față din punct de vedere financiar nu au escape-ul insolvenței sau al concordatului preventiv, așa cum se întâmplă în România. Incapacitatea de plată înseamnă faliment garantat în fotbalul polonez.
„Ar trebui reglementată și la noi, în SuperLigă, toată povestea asta. Să nu se mai poată cheltui mai mult decât se încasează. Când vorbești mereu de insolvență și de faliment, credibilitatea pieței scade foarte tare. Multe cluburi din România cheltuiesc cu 20-25% mai mult decât au. Adică spun că dau banii aceștia. Diferența între ceea ce chiar ai la dispoziție și ceea ce spui că dai se traduce în datorii viitoare. Atunci, de aici ar trebui să pornim. Toată lumea să demonstreze că are banii pe care spune că-i are. Să fie făcut bugetul pe încasări sigure, nu pe promisiuni. E o concurență neloială, până la urmă. Un club care spune că are niște bani și nu-i are de fapt poate mă bate pe mine sau îmi ia un jucător, apoi nu știe cum să mai amâne plățile”, este de părere Moraru, care a încercat să atragă și la Oțelul fonduri de investiții după modelul polonez:
„Nimeni nu este interesat acum. Trebuie să încercăm să fim cu toții mai buni, să facem lucrurile mai bine, iar restul va veni de la sine pe urmă. Să dezvoltăm fotbalul, academiile. În Polonia, toate academiile sunt dezvoltate și produc jucători. Cred că majoritatea sunt măcar la nivelul Farului, unde găsim cea mai bună academie din România. Jucătorii români care sunt buni merg la echipele mari din campionat. Noi, la Oțelul, nu ni-i putem permite. Ar trebui să ne dăm seama că trebuie să producem mai mult și mai bine, altfel ne va fi tot mai rău în anii ce vin”.