Leonard Doroftei, pregătit pentru revenirea în ring: “Poate în 2025 vom face un meci”. Ce spune despre o luptă cu Floyd Mayweather. Video

Leonard Doroftei ar putea să revină în ring, în 2025, iar adversarii săi ar putea să fie Raul Balbi și Paul Spadafora, vechi “prieteni” de-ai Moșului. În cadrul interviului pentru FANATIK, Leonard Doroftei ne-a trecut prin viața de campion, cu bune și cu rele, și a povestit lucruri inedite, puțin cunoscute de publicul larg.

Leonard Doroftei, pregătit pentru revenirea în ring: “Poate în 2025 vom face un meci”. Ce spune despre presupusa luptă cu Floyd Mayweather: “Dacă știam, aș fi tratat altfel meciul cu Gatti”

Am avut plăcerea să stăm de vorbă cu un simbol al sportului românesc, Leonard Doroftei. Cunoscut drept “Moșu” în lumea boxului, a fost sportivul care la 14 ani a început să boxeze și nu s-a oprit decât în topurile internaționale: fost campion mondial și european, multiplu medaliat la JO, un mentor pentru generațiile actuale și un exemplu pentru cele viitoare.

De la Ploiești la arenele pline din America, la momentele liniștite dintr-o sală improvizată de box din Canada până la deschiderea propriei săli de box, Leonard Doroftei a revenit în România cu planuri mărețe pentru tânăra generație.

În următoarele rânduri, veți afla mai multe despre omul din spatele mănușilor. Despre munca grea depusă pentru a ajunge la cel mai înalt nivel, despre familia care i-a dat putere pentru a realiza tot ceea ce a realizat și despre importante aspecte ale unui adevărat campion.

Digi24.ro

ANALIZĂ Drona „cu fir”, noua armă a războiului din Ucraina: Nu poate fi bruiată și e deja folosită de militarii ruși și ucraineni

“Am avut șansă și am muncit din greu!”

– Oamenii vă cunosc drept o legendă vie a boxului românesc. Aș vrea să vorbim despre munca din spatele acestui renume. Ce v-a făcut să alegeți boxul și care a fost secretul succesului?
– Am avut șansa în urma unei bătăi pe stradă între copii ca cineva să mă întrebe dacă vreau să merg la box. Aceeași persoană m-a dus apoi la box a doua zi. A fost un loc de care m-am atașat imediat și unde m-am simțit bine. Mi-a plăcut ce am văzut și mi-au plăcut oamenii pe care i-am văzut în jurul meu. Mi-a plăcut că pe unii i-am putut bate legal și că nu a trebuit să mai fug de frică sau că vin cu frații să mă bată. A fost bine.

Succesul a venit pentru că mi-am dorit mai mult. Șansa mea a fost că am avut colegi cu care m-am antrenat, colegi care au performat. Așa cum a fost Francisc Vaștag care ne-a făcut să înțelegem ce înseamnă să fii campion mondial și toți ne-am dorit să fim campioni mondiali. Am avut performanțe foarte bune la amatori, apoi am făcut pasul la profesioniști. Ținta mea a fost să fiu campion mondial. Am avut obiectivul acesta de la început.

“Am reușit pentru că mi-am dorit”

– Pe parcursul carierei, ați avut momente în care ați dorit să renunțați? Ce v-a motivat să mergeți mai departe?
– Am avut zeci de momente în care mi-am dorit să renunț pentru că nu a fost ușor pentru mine. Nu am avut o înălțime pentru categoria mea, am fost grăsuț. A trebuit să slăbesc și problema a fost că nu știam cum. Noi mâncam pe sute de grame, nu pe calorii și mâncam ciocolată. Eram copii. Am reușit pentru că ne-am dorit. Voiam să fim, să ajungem cineva. Pentru că ne-am dorit am mers înainte, indiferent cât de greu a fost. Am reușit să dărâmăm barierele. Orice s-ar fi întâmplat în meci sau la decizia arbitrilor au fost multe momente în care am plâns. Dar toate astea m-au întărit și am putut să merg mai departe.

“La 16 ani am câștigat primul titlu de campion”

– Care este momentul memorabil al carierei dumneavoastră?
– Am multe momente memorabile. La 16 ani am câștigat primul titlu de campion la juniori și a fost primul și pentru sala mea de box unde eram. Am simțit că decizia pe care am luat-o nu a fost greșită. Fratele meu trăgea de mine să mă ducă la o uzină și la o echipă de fotbal, unde juca el, dar nu mi-a plăcut. Mi-a plăcut boxul și lupta dintre oameni. Lupta cu reguli, asta mi-a plăcut.

Digisport.ro

Gică Hagi a făcut anunțul despre Ianis

Titlul mondial la amatori a fost iar unul foarte important. În boxul amator, cel mai important a fost titlul de campion european. Atunci s-a confirmat cu adevărat valoarea mea. În 1996 am fost cel mai bun la categoria ușoară în clasamentul IBA, la o distanță mare de locul 2 și 3. Locurile 3 și 4 erau ocupate de campionul olimpic și vicecampionul olimpic, iar ei erau sub mine în clasamentul mondial.

La profesioniști a fost titlul mondial pe care l-am câștigat. Cel mai important meci a fost cel de la București. Acolo unde am arătat românilor că sunt și că merit să fiu campion mondial. A fost un moment extrem de emoționant, pentru că eram acasă. A fost bătaie de la început până la final. A fost bătaie pe viață și pe moarte. Eu mi-aș dori pentru toți iubitorii boxului să avem ocazia să mai vedem asemenea meciuri și box de calitate.

Despre Raul Balbi, Paul Spadafora și revenirea în ring

– L-ați învins pe Raul Balbi pentru centura WBA, apoi ați făcut-o din nou la București. Am auzit că și-ar dori încă o revanșă. O să vedem un meci în 2025?
– Mai vrea o șansă, își dorește și el un meci. Pentru asta, poate în 2025 vom face un meci de 5-6 reprize. Îi dau șansa să își ia revanșa. Ne vom bate aici pentru că România – Argentina 2-0.

– Meciul cu Paul Spadafora a fost unul cu o decizie controversată. Presa din Vest a susținut imediat după meci că ați fost furat și că centura IBF era a dumneavoastră. De ce nu a mai existat încă un meci?
– Nu contează ce a scris presa, important este cum a fost meciul. Important este ce au trăit iubitorii boxului și românii. Au văzut cu adevărat că merităm să ieșim afară și să facem meciuri frumoase. Nu toți au curajul, îți trebuie și un gram de nebunie. Să te duci la el acasă și să te bați cu ei. Important este să îți dorești.

De ziua mea, Paul Spadafora mi-a transmis la mulți ani. M-a întrebat dacă vrea să facem un meci demonstrativ și i-am zis că facem oricând, eu sunt pregătit. Să vină și el în România. Din glumă în glumă, poate mă trezesc în ring.

Leonard Doroftei, la un pas de meciul cu Floyd Mayweather

– Ce vă aduceți aminte din perioada meciului cu Arturo Gatti? Ce ați fi vrut să faceți diferit atunci?
– Înainte de lupta cu Arturo Gatti am fost la un pas de a pleca. Lucrurile mele erau deja în drum spre casă. Am avut niște discuții cu patronul companiei care mă reprezenta în acea vreme, referitor la programul pe care trebuia să îl închei în meciul cu Gatti. Ei visau că îl voi bate pe Gatti și că voi merge mai departe cu același contract din care unii au câștigat, alții nu. Am spus că nu mai vreau, iar în clipa aceea am plecat acasă. Șeful de acolo mi-a zis că sunt doar afaceri… nimic personal, iar eu m-am uitat la el și am zis: ‘Doar afaceri…bine’. Nu m-am dus să pierd meciul sau să îl vând.

Gatti a spus că m-a studiat și că s-a pregătit pentru mine. Eu nu am studiat nimic. A venit antrenorul și mi-a zis că arma lui Gatti e croșeul de stânga și să țin brațele sus. Mi-a adus un partener de sparring și am antrenat asta, iar la meci, Gatti a dat upercut. Asta face parte din sport. A fost ziua lui, șansa lui. Poate Dumnezeu a spus: ‘Gata, e bine, fugi acasă!’.

Mintea mea nu a fost să merg mai departe, eram cu gândul spre casă. Nu mi-au zis nimic cei de la Interbox legat de următoarele meciuri, pentru că voiau să le semnez contractul. Așa e în box. Eu am plecat ca un copil sincer care voia să facă box. Nu am întrebat niciodată de bani sau de altele. Am vrut box. Nici nu am avut șansa de a avea un om bun lângă mine care să mă învețe ce înseamnă lucrurile astea. Nu aveam idee despre lumea profesionistă la vârsta aceea.

“Mi-a plăcut să muncesc”

Mi-a plăcut să muncesc, m-am dus la fiecare antrenament, nu m-am dat accidentat niciodată. Tot timpul am cerut mai mult de la mine și am muncit mai mult. Lucrurile astea și-au spus cuvântul în finalul carierei. Începusem să obosesc mai ușor, nu mai reacționam la fel, nu mai gândeam foarte repede. Poate aveam nevoie de suplimente care să mă ajute, dar eu nu am folosit nimic niciodată. Doar mâncare normală și apă. Când mi-au făcut control anti-doping, mi-au găsit doar niște suc. Atunci s-au uimit cei din Canada și au început să aducă români.

Ce făceam acolo era mult mai ușor decât ce făceam aici. Acolo era o muncă inteligentă. Dimineața cardio, seara specific box, toate cu temă, cu pregătire pentru un anumit adversar, pentru anumite serii de lovituri. Nu cu “ia-l, rupe-l, omoară-l”.

– Este adevărat că după lupta cu Gatti ar fi urmat un meci cu Floyd Mayweather?
– Eu nu am știut de lupta cu Floyd Mayweather. Probabil așa trebuia să fie, iar dacă știam, aș fi tratat altfel meciul.

“Nu cred aș schimba nimic!”

– Care au fost cele mai mari sacrificii făcute în cariera și care este acel lucru pe care l-ați schimba?
– Nu am privit niciodată lucrurile ca pe niște sacrificii în box. Erau lucrurile care țineau de ceea ce aveam eu de făcut. Am tras cât am putut de mult. Am privit greutățile ca pe niște munți care trebuiau dărâmați și am reușit. A fost o bucurie la fiecare pas. E frumos să faci performanță. În cariera de amator, nu m-am lăsat până nu am strâns olimpiade, mondiale și europene. Așa s-a întâmplat și la profesioniști. În clasamentul mondial am fost pe locul 3 în 2003, la profesioniști. Eram campion neînvins. Asta înseamnă calitate. Mi-a plăcut să muncesc și să performez. Dacă ar fi să mă întorc înapoi, nu cred că aș schimba nimic. Sau mi-aș lua un antrenor care să mă învețe mai multe. Să mă învețe ce știu eu acum în urma carierei mele. Eu un sportiv îl iau să îl pregătesc pentru mai multe stiluri de box.

“Nu ar fi fost la fel dacă nu aveam sângele ăsta de român”

– Credeți că dacă ați fi reprezentat o altă țară, lucrurile ar fi fost diferite? Ați fi beneficiat de mai multă susținere sau avantaje în box?
– Dacă aș fi fost din altă țară nu cred aș fi fost la fel, pentru că nu aveam sângele ăsta de român. Dumnezeu aici m-a lăsat și mi-a zis: “Tu o să fii campion și la amatori și la profesioniști”. Putem spune că o parte din cheia succesului a fost faptul că am fost român. Mi-am dorit să fac ceva ce alții nu au reușit și am făcut asta.

M-am dus în America. Sunt mulți care au mers și nu au reușit. Eu am avut 3 meciuri de titlu mondial în America, la ei acasă. Am avut dorință, tărie și putere. Am avut experiența cu boxul amator din copilărie, unde nu aveam nimic. Și la meciul cu Spadafora, la el acasă, am stat într-o cameră micuță, ca o debara, într-un hotel. Nu m-a interesat deloc. Au făcut asta pentru că le era teamă de mine și au încercat să mă scoată din starea mea și să mă enerveze. Am fost tot timpul calm înaintea meciurilor. Psihologul nostru era antrenamentul. Iar noi între noi ne încurajam. Nu venea nimeni să ne zică ce și cum. În domeniul meu a fost greu, dar asta ne-a ajutat să reușim. Ne-a călit pentru viață.

Leonard Doroftei, despre boxul românesc

– Care este starea actuală a boxului românesc? 
– Ca orice țară trecem de la o perioadă la alta printr-un transfer. Noi încă suntem în acel transfer. Sunt aceeași oameni care erau și pe vremea mea și nu se va schimba nimic. Spre norocul nostru, au venit mai mulți antrenori, sunt mai mulți antrenori tineri care aduc un plus și ceva nou, chiar dacă nu au încă experiența. În ani se vor vedea schimbările. Sunt antrenori tineri care vor reuși să aducă din nou boxul românesc sus. Acum e mai greu, pentru că trebuie să găsești pe cineva care să te sponsorizeze pentru a putea merge mai departe. Asta pentru că totul e pe bani. S-au schimbat multe în sport în general.

– Merită să te faci boxer având în vedere condițiile din România?
– Da, merită să faci box și în România. Faci primii pași aici, excelezi și apoi poate ai șansa de a găsi un promoter bun care să îți ofere un contract și să faci cu adevărat box profesionist. Noi încă nu avem boxul profesionist bine pus la punct. Nu avem organizare, gale puține, cu adversari slabi și care nu ne ridică nivelul. Oamenii au văzut la alții și nu pot fi păcăliți să cumpere bilete la o gală cu boxeri slabi. Cel mai bun boxer e cel care ți-a creat o emoție. În fotbal îmi place Messi. Poate Ronaldo e mai bun decât el, dar Messi mi-a creat o emoție și pentru mine el e cel mai bun. Cum e și Hagi la noi. În box Muhammad Ali mi-a creat emoție prin mișcările lui și prin tot ce a făcut. Mike Tyson la fel.

“Ronald Gavril ar putea să lupte din nou pentru un titlu mondial”

– Care sunt numele pe care să le urmărim cu speranță în boxul românesc? Există astfel de sportivi?
– Chiar dacă este la o vârstă înaintată, Ronald Gavril ar putea să lupte din nou pentru un titlu mondial. Ținând cont și de faptul că s-a antrenat în America, are relații și ar putea să ofere un astfel de meci. Este un sportiv de calitate, bun. E muncitor.

– Ce este diferit în lumea boxului de acum față de momentul în care v-ați retras?
– Am să îți dau un exemplu. Am fost la sala mea, acolo unde am început boxul acum 40 de ani și m-am simțit la fel. Nu s-a schimbat nimic, poate niște poze de pe perete. În rest, aceeași încălzire, aceeași gimnastică, același box cu umbra. Dar am fost la o gală din Călărași, unde am văzut niște copii superbi care s-au bătut cu o echipă a Italiei. Stil, mișcare. S-a văzut că își doresc. Trebuie să aprofundeze, nu să facă lucruri diferite la fiecare antrenament. Sunt mișcări pe care trebuie să le ai la bază ca boxer.

– Dacă ați putea implementa o schimbare majoră în boxul românesc, care ar fi aceea?
– În boxul românesc aș aduce antrenori tineri care știu box, care au făcut box și care știu să facă palmare și să lucreze cot la cot cu copiii. Nu e simplu. Am fost în federație, doar că eu am intrat într-o echipă. Nu a fost o echipă formată de mine. Am intrat într-o echipă care în care eu a trebuit să semnez niște acte. Am spus stop, nu merge așa. Trebuie să ajutăm boxul. Apoi am plecat. Nu e ușor să conduci o federație și să faci schimbări, dacă nu ai o echipă.

Antrenorul Leonard Doroftei și obiectivele cu sala de box

– Toată lumea știe despre marele sportiv Doroftei, dar cum l-ați descrie pe antrenorul Doroftei?
– Ce ai văzut în box, nu se compară cu ce faci cu mine în ring. Te rup, te las fără respirație, te slăbesc dacă vii la antrenament. Te învăț box. În primul rând, cu mine nu faci palmare, faci box. Cu mine înveți să te miști și să boxezi. Eu îți și explic de ce faci asta, de ce pleci acolo, de nu faci aia. Explic tot, iar lucrurile astea te epuizează. Dacă îți dorești să fii competitiv, trebuie să vii să faci palmare și vei înțelege ce înseamnă să lucrezi cu un campion și ca un campion.

– Luna aceasta ați dat drumul la Box Club Leonard Doroftei, ce vă propuneți prin deschiderea acestei săli? Doritorii trebuie să țintească performanța sau pot veni și ca pasionați?
– Eu și prietenii mei am deschis sala pentru cei care vor să facă box. Încă nu m-am gândit la performanță. Momentan vreau să știu dacă pot să fac asta și dacă sunt în asentiment cu cei care vor să facă box. Până nu încerci, nu știi. Vino încearcă și pe urmă îmi spui dacă îți place sau nu. Nu e importantă investiția ci să ai activitate. Pentru cei care vor sfaturi legate de sală, pot veni la mine și îi sfătuiesc cu plăcere.

“Sunt singurul din România cu o astfel de experiență”

– Ați declarat că vreți să pregătiți sportivi de la zero pentru a deveni campioni, ce veți face diferit? Care este rețeta succesului pentru un sportiv?
– Eu o să vin cu experiența mea. Sunt singurul din România cu o astfel de experiență în boxul amator și în cel profesionist. Am fost la cel mai înalt nivel și am putut să stau acolo niște ani de zile. Asta pentru că am muncit mai mult și nu am fost mai talentat decât alții. Prin muncă am depășit niște limite. Trebuie să îți spui mereu că poți, dacă asta vrei. Trebuie să faci mai mult în fiecare zi.

– Care sunt planurile pentru 2025?
– Sala asta a fost un prim pas pentru că trebuia să îmi găsesc ceva de făcut. Am înțeles ce înseamnă să lucrez pentru unii sau cu unii, dar nu mai vreau. Vreau să lucrez pentru mine, să iau copii de la zero, să îi cresc și să îi educ. Vreau să îi învăț ce înseamnă sportul și să merg cu ei la performanță. Vreau să le dau o linie frumoasă. Nu vreau să fie doar campioni, ci și oameni adevărați. Mai mult decât un sportiv.

“Fără familia mea nu aș fi reușit niciodată să fac niciun sfert din performanța pe care am făcut-o”

–  Ați participat de curând la Power Couple, cum a fost experiența? Ce ați descoperit despre dumneavoastră și soția în urma acestui concurs?
– A fost o experiență frumoasă. Nu am știut despre ce este vorba, dar am trăit niște momente pe care nu le-aș fi avut niciodată în viața mea. Dacă mâine m-ar chema din nou, nu aș spune nu, doar că m-aș pregăti un pic mai mult. M-a surprins curajul soției mele.

– Ce rol a jucat familia în susținerea carierei de sportiv, dar și de antrenor? 
– Mi-am dorit tot timpul să avem ceva împreună și să facem ceva împreună în viață. Ei mi-au dat liniște, iubire și asta m-a făcut să fiu puternic. Fără familia mea nu aș fi reușit niciodată să fac niciun sfert din performanța pe care am făcut-o. Nu aș fi avut de ce. Am avut un sprijin de la ei și mereu mi-am dorit să le ofer ceva mai mult în viață.

Asta am făcut, am muncit mult și am avut și șansă. Când am avut șansă, am profitat la maxim pentru că am avut bază. Asta e familia pentru mine. Alții mergeau la discotecă sau să facă altceva, eu mergeam în cameră. Îmi vedeam de antrenament, de box și mereu am fost conștiincios. Lucrurile astea m-au ajutat foarte mult. Când îți dorești ceva cu adevărat trebuie să îți ajuți organismul prin odihnă, recuperare. Nu trebuie să îl epuizezi prin tot felul de locuri. Trebuie să de concentrezi pe ceea ce ai de făcut pentru a câștiga.

“Poți să îți ții și familia, poți să ai și o carieră frumoasă”

– Care este cel mai important sfat pe care l-ați dat copiilor dumneavoastră?
– Eu le-am spus copiilor mei doar să nu jignească oamenii și să își vadă de drumul lor în viață. Am copii cuminți.

– Care este cel mai surprinzător lucru pe care oamenii nu-l știu despre cariera de boxer profesionist?
– Sunt unul dintre sportivii care au avut o carieră frumoasă, dar și o familie frumoasă. Nu am avut probleme, cu bătăi, cu scandaluri. Poți să îți ții și familia, poți să ai și o carieră frumoasă dacă ești cu adevărat dedicat. Trebuie să găsești și persoana potrivită care să fie alături de tine. Eu am avut șansa asta.

“Copilul care a plecat să prindă trenul a ajuns în vârful muntelui”

– Cum au fost primele luni după retragerea din boxul profesionist?
– Nu a fost foarte greu, pentru că am venit acasă. Am stat de vorbă cu unii, cu alții. A fost bine. Unii se legau doar de meciul cu Gatti și parcă așteptau să apară un astfel de meci. Poate că nu acceptau că cineva ca mine a reușit în viață, dar prin muncă poți.

– Dacă ar fi să scrieți o care despre viața dumneavoastră, ce titlu ar avea?
– Nu m-am gândit la un titlu. Dar este povestea unui copil plecat de la periferia orașului Ploiești, care a reușit, a urcat pe munți și care nu a plecat cu vaporul, a plecat cu avionul. Copilul care a plecat să prindă trenul a ajuns în vârful muntelui.

Sfatul pentru viitorii campioni: ” Fiecare din voi poartă centura, trebuie doar să reușiți să o ridicați deasupra capului”

– Dacă ați putea oferi un sfat tinerilor sportivi care visează să devină campioni, care ar fi acesta?
– Mergeți înainte. Centura de campion mondial poate să fie la oricare dintre voi. Fiecare dintre voi poartă centura de campion, trebuie doar să reușiți să o ridicați deasupra capului.