Limba îndepărtată care se aseamănă cu româna și care are o mulțime de cuvinte la fel. Cum se spune, de fapt, la dușman, murdar sau cioban

Cu toții am învățat la școală că româna este o limbă latină, însă atunci când analizezi cuvintele, începi să îți pui întrebări. Cuvinte precum „dușman”, „cioban”, „cerdac”, „musafir” sau „murdar” nu prea sună a italiană, nici a franceză. Ei bine, nici nu sunt. Multe dintre aceste influențe au ajuns la noi indirect, prin intermediul limbii turce sau al altor limbi orientale, dar originea lor îndepărtată se află în Iranul de astăzi.

Limba îndepărtată care se aseamănă cu româna. Multe cuvinte sunt aproape la fel

Deși nu ne-am fi gândit că Iranul ar avea ceva în comun cu românii, o analiză atentă la unele cuvinte demonstrează contrariul. Termenul „dușman”, de exemplu, are o istorie impresionantă, ce duce până în Avesta, cartea sacră a religiei zoroastriene. În avestică, dušmanah desemna o entitate malefică, iar în sanscrită apare echivalentul durmanas, cu același sens negativ.

Chiar și în greaca veche există o formă similară: dysmenes. Astfel că „dușmanul” din limba noastră e mai vechi decât limba română însăși. A venit probabil prin turcă, dar rădăcinile sunt indo-europene și adânci, mai vechi decât ne imaginăm.

Aceeași situație se aplică și în cazul cuvântului „cioban”. Cuvântul în sine nu provine din latină. În persană, fšupān însemna „păstor de oi”, fiind format din „pasu” (oi) și sufixul „-pān” (cel care păzește). Acest termen a fost preluat de turci și, ulterior, a ajuns în limba română. Vechea denumire latină pentru păstor, „păcurar” sau „picurar”, a fost treptat înlocuită cu „cioban”, care s-a impus în limbajul popular și în literatura orală, conform Cabalinkabul.com.

Digi24.ro

Cine face parte din delegația rusă care va participa la negocierile de pace cu Ucraina de la Istanbul. Vladimir Putin a aprobat echipa

Ce înseamnă, de fapt, cuvântul „murdar”

Cuvântul murdar, pe care îl asociem cu mizeria, are o origine mai profundă decât am putea crede. În farsi, mard înseamnă „om”, dar cu accent pe condiția sa de muritor. De aici, termenul s-a asociat în timp cu tot ce este degradabil, muritor, supus distrugerii. Cumva, a ajuns până în România, unde în timp, cuvântul „murdar” a început să ducă spre ceva neplăcut, insalubru.

Multe cuvinte asociate cu viața de zi cu zi, în special din zona rurală, provin tot din limba persană. Cerdac are originea în expresia char taq, care desemna o construcție sprijinită pe patru stâlpi. Turcii au transformat-o în çardak, iar româna a adaptat-o în forma actuală. Cișmeaua, locul de unde bem apă, vine din persanul ceșm, care înseamnă „ochi”, metaforă pentru un izvor.

Digisport.ro

A fost primit la Vatican și i-a făcut propunerea Papei Leon al XIV-lea! Suveranul pontif nu a stat pe gânduri: ”Mai bine nu”

Termenul a trecut prin arabă și turcă înainte să ajungă la noi. De asemenea, cuvântul „musafir”, care desemna inițial „călătorul” sau „omul venit de pe drum”, s-a transformat în limba română în sinonim pentru „oaspete”. Cuvântul „bostan”, la rândul lui, este des întâlnit în română cu sensul de pepene sau dovleac. Însă în persană, bostan însemna „grădină parfumată”, un spațiu plin de vegetație.