Lipsa independenței în copilărie, cauză a problemelor mintale în adolescență. „Cei de 18 ani de astăzi sunt precum copiii de 12 ani de acum un deceniu”. Care este situația în România

Psihologii sunt de părere că una din cauzele pentru care adolescenții din ziua de astăzi se confruntă cu probleme mintale, precum anxietatea sau depresia, stă în faptul că în copilărie rareori au avut de înfruntat situații stresante, fiind tot timpul protejați de părinți.

Lipsa independenței în copilărie, cauză a problemelor mintale în adolescență

La multe universități din Statele Unite au început să fie introduse cursuri pentru dezvoltarea rezilienței emoționale, în contextul în care mulți studenți au ajuns să sufere de anxietate sau depresie. Psihologii pun apariția acestor probleme emoționale pe faptul că în multe cazuri părinții acestora, în spatele celor mai bune intenții, i-au ferit în copilărie de orice eveniment stresant sau neplăcut.

Aceștia vorbesc de existența unei granițe fine între greutățile pe care un copil le poate întâmpina, fie că vorbim de grupul de prieteni sau în primii ani de școală, și ideea de părinte care intervine și încearcă să-și protejeze copilul complet de orice greutate, orice obstacol pe care-l întâlnește. Psihologii spun că în aceste cazuri, în care copilul nu beneficiază de un anumit grad de independență, prin care să-și clădească încrederea în sine și prin care să învețe, încet cu încet, cum să facă față situațiilor mai stresante, acesta ajunge să fie lipsit de o reziliență emoțională care să îi permită mai apoi sa facă față greutăților vieții.

„Pot să descriu acest lucru ca pe un copil care crește cu întârziere în dezvoltare, iar tinerii de 18 ani de astăzi sunt precum copiii de 12 ani de acum zece ani. Au foarte puțină toleranță la conflict și disconfort”, susține Dori Hutchinson, directorul executiv la Centrul pentru Reabilitare Psihiatrică de la Universitatea Boston.

Digi24.ro

O femeie a găsit o poșetă în care erau acte, bani și telefoane lângă gara din Arad. A luat-o și acum e reținută

Studiile efectuate peste ocean arată că tinerii care ajung la anii de facultate având o reziliență emoțională și spiritul de independență dezvoltat au rezultate academice mult mai bune, dar se descurcă mult mai bine și din punct de vedere emoțional. Psihologii americani notează că astăzi tot mai mulți studenți își încep anii de facultate cu tot mai puțină experiență de viață în a ști cum să facă față greutăților vieții.

Yulia Chentsova Dutton, psiholog la Universitatea Georgetown, arată într-un studiu că dacă studenții din alte țări, precum Turcia sau Rusia, spun că au fost martori unor evenimente stresante, precum certuri în mijloacele de transport în comun, studenții americani descriu ca riscant situații precum acelea în care au mers singuri la cumpărături sau au călătorit neînsoțiți cu Uber. Aceasta susține că studenții americani au un prag de risc destul de scăzut și că cei care și-au dobândit „independența” târziu în copilărie, să meargă singuri la cumpărături sau cu transportul în comun, au caracterizat viața în campusul universitar drept una periculoasă.

Concluzia ei este că, atunci când studenții au mai puține oportunități de a exersa autonomia, au mai puțină încredere în ei înșiși că pot rezolva o situație riscantă. „Suspiciunea mea este că o autonomie scăzută pare să se traducă într-o eficacitate scăzută. Eficacitatea scăzută și o combinație de stres este asociată cu stresul cum ar fi anxietatea și depresia”.

Pentru a comenta acest fenomen unii autori au făcut o paralelă cu teoria lui Nassim Taleb privind anti-fragilitate – comparând dezvoltarea emoțională a unui copil cu modul în care se dezvoltă un sistem imunitar. În limite normale, situațiile stresante care nu ne înfrâng reprezintă un mod de a ne testa și dezvolta emoțional, de a învăța să facem față momentelor dificile care apar în viață atunci când părinții noștri nu mai sunt tot timpul alături de noi. Astăzi, notează psihologii, în unele medii copiii au tot mai puține șanse să-și dezvolte această experiență, în special în condițiile în care copiii au tot mai puțin timp liber, când interacționează tot mai mult în mediul online și mai ales în cadrul unei culturi în care prioritatea absolută este siguranța.

Digisport.ro

FOTO Gest golănesc, fără precedent, al unui luptător către fata din ring! Ce a urmat depăștește orice imaginație

Potrivit acestora, în mediile în care părinții sunt supra-protectivi copiii ajung să nu mai aibă șansa să-și dezvolte propria reziliență emoțională. „Uneori, părinții nu înțeleg că protejarea copilului lor de eșecuri și dificultăți poate fi un obstacol în calea creșterii. Atunci când controlăm experiențele unui tânăr adult, iar acesta nu are parte de acea gamă completă de experiențe emoționale, de fapt, limităm oportunitățile oamenilor de a trăi o viață plină și de a avea o gamă completă de experiențe umane”, a declarat Courtney Joly-Lowdermilk, de la Centrul de Reabilitare Psihică de la Universitatea Boston pentru publicația KQED.

România și cultura autoritară

Psihologul Mihai Copăceanu este de părere că acest fenomen ar trebui să ne îngrijoreze în condițiile în care interacțiunile sociale și situațiile în care adolescenții își pot dezvolta aceste abilități emoționale sunt tot mai puține, aceștia petrecându-și aproape tot timpul fie la școală, fie acasă, acolo unde cel mai adesea își petrec timpul în mediul online.

„Este adevărat și acest adevăr empiric ar trebui să ne îngrijoreze, și anume faptul că tinerii de astăzi sunt lipsiți de reziliență emoțională și independență în comparație cu generațiile anterioare, ceea ce îi face mult mai vulnerabili din perspectiva sănătății mintale.

Experiențele de viață, interacțiunile sociale și situațiile în care adolescenții sunt nevoiți să-și dezvolte noi abilități sunt din ce în ce mai puține. Astăzi, mare parte din viața adolescenților se desfășoară între școală și casă, la școală interacțiunea cu colegii este minimă sau chiar deloc, acasă interacțiunea cu părinții este la fel de scăzută pentru ca în final mult timp adolescenții să își petreacă în mediul online”, a declarat, pentru FANATIK, psihologul Mihai Copăceanu.

Mai mult, acesta subliniază că în România este încă dominantă o cultură autoritară, în care părinții tind să controleze cât mai mult viața copiilor, să le impună alegerile, de la liceul și facultatea pe care să le urmeze, iar uneori acest tip de control tinde să continue chiar și după căsătorie. Psihologul subliniază că cei mai mulți părinți tind să se uite doar la nevoile materiale ale unui copil, neînțelegând apoi cum de acesta poate ajunge să sufere emoțional.

„Cultura romană este una în care părinții își exercită o influență sau chiar un control și o formă de autoritate exigentă mult timp, mulți ani asupra copiilor și adolescenților până târziu, până după căsătorie. Ceea ce înseamnă că tânărul modern încă nu şi-a dobândit o autonomie şi o independenţă (pe toate planurile), încă este dominat și ascultă de părinți și nu vorbim de recomandări sau sugestii, ci de obligații.

În multe cazuri nu are de ales și cade pradă șantajului. Alegerea liceului, alegerea facultății, alegerea carierei, căsătoria sau, și în sensul specific, alegerea unei locuințe sau achiziția unei mașini este în mare parte influențată de părinți. Întâlnesc des părinți care sunt convinși că adolescenții lor au avut tot confortul oferit din partea lor și totuși nu înțeleg de ce sunt vulnerabili psiho-emoțional”, a mai declarat, pentru FANATIK, Mihai Copăceanu.

Acesta subliniază că, pentru a crește sănătos emoțional și cu o reziliență emoțională, copiii au nevoie de ocazii repetate în care să-și practice autonomie, să gândească de unii singuri, să analizeze și să ia decizii din care să învețe încă din copilărie. „Copiii nu învață din discursurile sau amenințările părinților, ci din propria experiență. Fiind protejați de orice tip de experiență negativă în copilărie, la maturitate vor suferi mai mult”, a conchis Mihai Copăceanu.

Copiii din România, crescuți încă cu bătaia

Sociologii sunt de părere că în țara noastră cu greu putem vorbi de apariția acestui fenomen al părinților ultra-protectivi în contextul în care la nivelul societății noastre ideea că educația se face prin amenințări și bătaie este încă adânc înrădăcinată. De altfel, un studiu publicat de Asociația Salvați Copiii în luna decembrie a anului 2021 arăta cât de prevalent este acest fenomen în țara noastră.

Spre exemplu, 56% dintre părinții chestionați au spus că își pedepsesc deseori sau doar în situații excepționale copiii atunci când aceștia greșesc, doar 44% susținând că nu apelează niciodată la pedeapsă, iar 22% dintre părinți au admis că au apelat în ultimul an la amenințări pentru a-și convinge copilul să asculte. În ceea ce privește opinia copiilor, 87% dintre aceștia au spus că se întâmplă des să fie certați, 14% dintre aceștia spunând că acest lucru se întâmplă des și foarte des. Procentul celor care au afirmat că niciodată nu sunt certați de părinți este mai mare în mediul rural (17% față de 10% în cazul copiilor de la oraș).

În ceea ce privește atitudinea față de pedepsele corporale, 21% dintre părinți și-au exprimat acordul față de bătaie ca modalitate de sancționare a comportamentelor indezirabile ale copiilor. „Deși ponderea părinților care, în principiu, își exprimă dezacordul față de pedepsele fizice ajunge aproape la 80% (79,5%), atunci când sunt întrebați cât de des s-a întâmplat în ultimul an să-și bată copilul/copiii, doar 71% dintre respondenți afirmă că nu au recurs niciodată la astfel de pedepse. Cu alte cuvinte, incidența utilizării bătăii ca mijloc de corecție, în rândul părinților din România, ajunge la 28% și înregistrează o creștere de 10 puncte procentuale față de nivelul înregistrat prin analiza similară publicată de Organizația Salvați Copiii în anul 2013”, se mai arată în studiul realizat de Asociația Salvați Copiii.

În consecință, profesorul Gelu Duminică este de părere că la nivel sociologic principala problemă care ar trebui să ne preocupe este depășirea acestei mentalități ce vede bătaia și amenințările drept o formă acceptabilă de educație, atât în familie, cât și la școală.

„Este cert că independența unui copil nu se obține în niciun caz prin violență. Eu sunt împotriva violenței, cu toate că am crescut cu ea și în familie, și la școală. Modelul nostru cultural a fost ca profesorul să fie cu un arătător în mână și să-ți rupă urechile. Asta nu are nicio legătură cu demnitatea, cu educația. Ce înveți în momentul în care mergi la școală cu teama că vei fi lovit de un profesor? Asta nu poate naște decât frică, angoasă, obediență și așa mai departe.

Să nu uităm că educația modernă este bazată pe competențe, și nu cunoștințe, iar, în momentul în care competența pe care tu o înveți este să stai cu mânuțele la spate, cuminte, ne mai și explică de ce societatea noastră este cum este în momentul de față. Nu există în momentul de față vreun studiu modern, există în secolul XIX și XX, care să justifice în vreun fel violența, de toate tipurile, emoțională, fizică”, a declarat, pentru FANATIK, sociologul Gelu Duminică.

În opinia acestuia, țara noastră a rămas înapoiată și la acest capitol și încă trebuie să-și rezolve problema violenței pentru a ajunge apoi să confrunte și pericolul supra-protejării copiilor.

„A vorbi în România despre părinții ultra-protectivi este puțin ca și cum am vorbi unor oameni înfometați despre pericolul înfometării. La noi violența este încă parte din modelul cultural pe care-l transmitem. Este puțin prematur să vorbim de pericolele supra-protejării copiilor în condițiile în care la noi sute de mii de copii se culcă noaptea flămânzi și alte sute de mii de copii asistă cum mamele lor sunt bătute acasă, asta ca să nu mai spunem ce pățesc și ei.

Sigur, la un moment dat, poate ne vom pune și noi întrebările astea, atunci când vom ajunge la un nivel de dezvoltare suficientă încât să nu cădem în extrema cealaltă. Până la urmă asta este discuția în SUA și celelalte țări occidentale, care este echilibrul pe care trebuie să-l asigurăm, astfel încât copilul să aibă competențele necesare pentru un om independent. Noi momentan scoatem un copil mutilat, acolo unde se mai întâmplă pentru că modelul pierde din atractivitate și la noi, dar până a ne preocupa de acest tip de subtilități trebuie să înțelegem că bătaia nu este ruptă din rai, și că acolo unde lovește mama crește teama, angoasa, frustrarea și alți demoni”, a mai subliniat Gelu Duminică, într-o declarație pentru FANATIK.