Lista lungă a eșecurilor basarabenilor în politica românească. Simpatie multă, dar voturi puține

După triumful Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS) la alegerile parlamentare din Moldova, au început să apară speculații legate de relansarea proiectului unionist, inclusiv prin alegerea Maiei Sandu ca președinte al României în 2024. Sandu este văzută inclusiv ca omul care ar putea relansa lupta împotriva corupției în România.

Însă entuziasmul provocat de reușitele președintelui Moldovei și posibilitatea ca unirea să survină în termen scurt cu Maia Sandu principal protagonist ar trebui temperat de lunga lista a eșecurilor politicienilor basarabeni care au încercat să se impună în politica de dincoace de Prut.

Partidele românești s-au folosit de ei pentru a da bine în fața electoratului cu teme unioniste, însă electoratul nu s-a lăsat păcălit și beneficiile cooptării de liste a unor figuri importante din Moldova și populare în România nu a fost cele scontate.

Maia Sandu, președinte al României?

Scenariul după care Maia Sandu ar putea ocupa o funcție de prim rang într-un stat românesc unificat a apărut încă din 2019 când actualul președinte moldovean era prim-ministru. Jurnalistul Vitalie Cojocari a întrebat-o pe Sandu dacă ar accepta funcția de prim-ministru într-un guvern de după unificarea României și Moldovei. „Nu cred că sunt calificată, eu cunosc în România oameni politici deosebiți care ar față acestei funcții (…) Cred că acolo rigorile sunt mai înalte, e o țară mai mare și aveți politicieni la București care s-ar potrivi pentru această funcție”, a fost răspunsul diplomatic al Maiei Sandu.

Digi24.ro

O femeie bolnavă de cancer a decis să se mute împreună cu familia în „zona albastră” din Costa Rica, iar viața ei s-a schimbat complet

Un nou val de speculații a apărut pe rețelele de socializare după alegerile parlamentare de luna trecută. Într-o analiză recentă din Newsweek s-a vorbit de repetarea scenariului Cuza, prin care unificarea să se realizeze în 2024 prin alegerea lui Sandu și ca președinte al României, caz în care ar fi șef de stat în două state concomitent, după cum s-a întâmplat și la unirea Moldovei și Munteniei în 1859. Aceeași analiză prezintă și două motive pentru care scenariul este imposibil. În primul rând, Maia Sandu ar trebui să depună un jurământ de credință față de România, lucru care ar fi în conflict cu jurământul de credință depus ca președinte al Moldovei. În al doilea rând, președintelui României îi este interzis să dețină orice altă funcție publică sau privată de durata exercitării mandatului.

Însă există și considerente pragmatice care fac acest obiectiv iluzoriu, pe lângă cele de ordin juridic. Până acum, românii nu au arătat că ar fi dispuși să voteze masiv politicieni basarabeni, oricât de populari ar fi fost aceștia în țara-mamă, alegătorii preferându-i pe cei „băștinași”,  după chipul și asemănarea lor. O candidatură a Maiei Sandu nu ar avea garantat succesul, dacă luăm în considerare tribulațiile basarabenilor în politica de la București.

Eșecurile dureroase ale lui Mircea Druc

Primul nume mare din politica basarabeană care a încercat să se impună în România a fost Mircea Druc, premier în perioada mai 1990 – mai 1991, când Republica Moldova era încă parte componentă a Uniunii Sovietice. Druc a înființat primele instituții independente din Moldova, a introdus limba română ca limbă de predare în învățământ, a inițiat procesul de decomunizare a țării și a inițiat tradiția trimiterii studenților basarabeni la universități din România. A fost de la bun început un susținător al unirii, motiv care i-a adus de altfel și demiterea de către președintele Mircea Snegur, care avea reticențe față de o unificare prea rapidă.

Mircea Druc este probabil politicianul care a făcut cel mai mult pentru cauza unionistă, însă intrarea sa în politica românească a fost un șir lung de eșecuri. După ce i-a fost blocată candidatura la alegerile prezidențiale din Moldova din 1991, Druc a renunțat la cetățenia Moldovei în favoarea cele românești (pe atunci, nu era permisă dubla cetățenie).  În 1992 a candidat ca independent pentru președinția României, cu susținerea câtorva mici partide, însă a obținut abia 2,75% din voturi.

Digisport.ro

A venit reacția soțului, după ce o jurnalistă celebră s-ar fi sărutat cu alt bărbat în fața a 20.000 de oameni

În 1996, formațiunea unionistă pe care a înființat-o, Partidul Reîntregirii Opțiunea Dacolatină, a strâns doar 0,23% din voturi. Ulterior, partidulețul său a fost absorbit de PUNR-ul condus atunci de către Valeriu Tabără. În 2004 a candidat pentru un post de senator din partea PRM în județul Botoșani, însă nu a obținut mandatul. În 2008, a candidat din nou, de data asta într-un colegiu pentru Camera Deputaților din Suceava, din partea PDL. Tot fără succes, însă.

Basarabenii din PRM

PRM și-a „adjudecat” două figuri importante ale mișcării unioniste din Moldova, Leonida Lari și Ilie Ilașcu, însă apartenența lor la acest partid a avut dezantajele aduse la pachet de un partid extremist, cu un lider turbulent care folosea invectiva ca principal mijloc de exprimare politică, Corneliu Vadim Tudor. După ce primul val unionist, cel din perioada „podului de flori”, și-a pierdut din vlagă, poeta Leonida Lari a intrat în politica din România, fiind aleasă în 1992 ca deputat de Galați din partea PNȚCD. Ulterior, s-a distanțat de acest partid astfel că a obținut un al doilea mandat din partea PRM în 2000, urmat de un al treilea în 2004. Când decăderea acestui partid a devenit evidentă, Lari a părăsit PRM-ul în 2007, acesta fiind practic sfârșitul carierei sale politice. Poeta s-a întors în Moldova și a murit la Chișnău în 2011.

Ilie Ilașcu a devenit senator al României, tot din partea PRM, în perioada când încă se mai afla în închisoarea de la Tiraspol. Un an mai târziu, în 2001, a fost eliberat și primit triumfal în Parlament, iar președintele Ion Iliescu l-a decorat cu Ordinul „Steaua României”. Apoi însă a făcut o figură ștearsă în Parlamentul de la București până în 2008, an în care PRM a ratat pragul electoral. Și Ilașcu s-a întors la Moldova unde s-a implicat în mișcarea unionistă, devenind membru al Partidului Unității Naționale, partid care a obținut un scor insignifiant la ultimele alegeri.

Victor Ponta și Iurie Leancă, o prietenie a perdanților

Un alt prim-ministru moldovean care a candidat în România a fost Iurie Leancă, șeful Guvernului de la Chișinău în perioada mai 2013 – februarie 2015. În această perioadă, Leancă a avut o relație foarte bună cu omologul său de la București, Victor Ponta, când încă alianța partidelor „pro-europene” din Moldova dădea iluzia unui mers lent, dar sigur al Moldovei către Uniunea Europeană. Ulterior, Leancă a fondat un Partidul Popular European, cu un succes electoral efemer.

În 2019, a fost invitat de către Victor Ponta să candideze pe lista Pro România la alegerile europarlamentare, însă nu a fos tde bine plasat pe listă pentru a obține mandatul. Un an mai târziu, a fost primul pe lista pentru Senat din județul Iași, însă Pro România nu a reușit să treacă de pragul electoral.

Singurul basarabean care a condus un partid parlamentar din România

Un caz aparte este cel al lui Eugen Tomac. S-a născut în 1981 în Basarabia, însă în partea sudică ce se află acum în componența Ucrainei. A studiat istoria la București și tot aici a început să lucreze în presă. A fost un protejat al lui Traian Băsescu, Tomac lucrând din 2005 în cadrul Administrației Prezidențiale pentru ca în 2009 să devină secretar de stat în MAE pentru relația cu românii din străinătate în guvernele Boc și Ungureanu. Ales deputat în 2012, a părăsit PDL-ul cu disidenții din partid care au fondat PMP.

În 2018, a devenit primul președinte cu origini basarabene al unui partid parlamentar din România pentru ca în 2019 să fie ales și europarlamentar. Eugen Tomac devenea liderul al unui partid românesc care-și asuma deschis ca principal obiectiv unirea României și Moldovei. Deși până acum a avut o carieră politică promițătoare, viitorul său este sub semnul întrebării după ce PMP nu a mai reușit să intre în Parlamentul de la București la alegerile din 2020.

AUR a trimis doi basarabeni în Parlament

Unul dintre motivele eșecului PMP din 2020 este legat de ascensiunea unui alt partid a cărui electorat dur este cel unionist, Alianța pentru Unirea Românilor. AUR a luat din electoratul pe care PMP îl avea printre moldovenii cu dublă cetățenie inclusiv punând pe liste basarabeni. Este vorba de jurista Raisa Enachi și de directorului Liceului „Gheorghe Asachi” din Chișinău, Boris Volosatîi. Rămâne de văzut care va fi parcursul politic al acestora din următorii ani.

Până acum, este cert că basarabenii, cu excepția lui Tomac, nu au reușit să ocupe funcții de prim rang la București, chiar dacă partidele s-au folosit de ei pentru a atrage voturi din partea electoratului unionist sau din partea moldovenilor cu dublă cetățenie.