Cel mai scurt nume de localitate din România are doar două litere: Ip. Comuna cu acest nume se găsește în nord-vestul Transilvaniei, în partea vestică a judeţului Sălaj şi a fost atestată documentar în anul 1208. Este formată din 5 sate: Ip (reședința), Cosniciu de Jos, Cosniciu de Sus, Zăuan și Zăuan-Băi. Conform ultimului recensământ, cel din 2011, avea atunci 3.648 de locuitori: 47,04% maghiari, 39,04% români, 11,43% romi și 2,49% slovaci. Dincolo de numele special, Ip se „remarcă”, ghilimelele sunt obligatorii, şi printr-o mare tragedie, cel mai atroce masacru anti-românesc al armatei maghiare ajutată de etnicii unguri din comună. Vezi așezarea geografică exactă în GALERIA FOTO!
Ip este satul de reședință al comunei cu acelaşi nume din judeţului Sălaj şi a fost atestat documentar în anul 1208 ca „villa Ypu”. Regretatul scriitor Gheorghe Chende Roman preciza în „Dicţionarul etimologic al localităţilor din Sălaj”, că, cităm, „toponimul Ip are drept etimon (n.red. – cuvânt de bază, de obicei dintr-o limbă străină, din care derivă un cuvânt al unei limbi, conform DEX ’96) antroponimul (n.red. – nume de persoană, prenume, patronim sau poreclă, conform DEX ’96) Ipolit, care-şi are originea în vechiu nume grecesc Hippolytos, format din elementele «hippos» (cal) şi «lyo» (a elibera, a da drumul, a dezhăma), probabil cu referire la faptul că zona era una folosită la păşunatul cailor. Ip este un hipocoristic (n.red. – care exprimă mângâiere, sentimente de afecțiune, dezmierdător, alintător, tandru, conform DEX ’96) format prin scurtare de la Ipolit”.
Ip are o istorie scrisă cu sânge. Sânge românesc. Era perioada tulbure care a urmat Dictatului de la Viena (30 august 1940), prin care România a fost forțată să cedeze Ungariei nord-vestul Transilvaniei. Adică 8 din cele 23 de județe, în întregime, plus alte 3 hărtănite. Și mai exact 43.492 km pătrați, jumătate din teritoriul Transilvaniei, cu o populație de 2.667.000 locuitori, dintre care 50,2% români, 37,1% maghiari și secui, 12,7% germani, evrei și alte naționalități. Administraţia românească era înlocuită cu cea maghiară. În noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940, compania condusă de locotenentul Vasvári Zoltán, din corpul de armată maghiară intrată în România și cantonată în orașul Șimleul Silvaniei (33 km), ajutată și îndrumată de localnicii de etnie maghiară împreună cu membri ai organizației naționalist-extremiste „Nemzetőrség” (Straja națiunii), au măcelărit 157 de consăteni români neînarmați, de la un prunc nenăscut, scos cu baionetele din burta mamei sale până la bătrâni de peste 80 de ani. Singura „vină” a acestora: erau români.
Revenind la nume, repetăm: cel mai scurt nume al unei localități din România, la polul opus, cel mai lung nume al unei localități din România, atenție: format dintr-un singur cuvânt!, este Streisângeorgiu, un sat care, în timp, aproape s-a „lipit” de orașul Călan din județul Hunedoara.
Extrapolând, în lumea largă, cel mai lung nume de așezare, înscris în „Cartea recordurilor”, este… dacă nu stați confortabil, instalați-vă într-un fotoliu, într-un scaun comod, pe canapea, oricum stați jos înainte să începeți să-l citiți!… deci, cel mai lung nume de așezare din lume este „Krung Thep Maha Nakorn Amorn ratana kosinmahintar ayutthay amaha dilok PhoP noppa ratrajathani burirom Udom rajaniwesmahasat Harn Amorn phimarn avatarn sathit sakkattiya visanukamprasit”, un oraș din Thailanda.
Denumirea conţine 163 litere şi se traduce „Pământ al îngerilor, marele oraş al nemuririi, al pietrei divine, marele pământ angelic, necucerit de cele nouă pietre, oraşul regal, un loc plăcută de Palatul Regal, teren etern al îngerilor şi al spiritelor predestinate spre reîncarnate, creat de către regele Devas”. Simplu, nu?!
Al doilea cel mai lung nume geografic din lume, menţionat şi el în „Cartea recordurilor”, este „Taumatawhakatangihangak oauauotamateaturipukaka pikimaungahoronukupokaiwhe Nua kitanatahu”. Cuvântul este format din 85 de litere şi provine din maori, un dialect din Noua Zeelandă. În traducere „Locul unde Tamatea, omul cu genunchi mari , care a alunecat, a urcat şi a înghiţit munţi, cunoscut sub numele de mâncător de pământ, a cântat din flaut iubitei lui”.
Cele mai scurte nume de localități din lume sunt jumătate din Ip. Adică au… o singură literă! Concret: „Å” și „Y”. „Å” înseamnă „râu” în limbile scandinave și denumește nu mai puțin de 7 așezări din Danemarca, Norvegia și Suedia iar „Y” este numele unui sat din Franța și înseamnă „acolo”. Dovada o aveți aici!